909 matches
-
am văzut cu ea... E una din acele femei căreia un bărbat îi împărtășește toate secretele cu deplină încredere. Sau nu? îl observă cu atenție: — Uneori mă întreb dacă ești un simplu targuí ignorant, născut și crescut în cel mai mizer deșert, sau în spatele acestui văl se ascunde altceva. Targuí-ul surâse ușor: — Se zice că rasa noastră era inteligentă, cultă și puternică, acolo, în insula Creta, în vremea faraonilor. Atât de inteligentă și de puternică, încât a încercat să cucerească Egiptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viața din mănăstire. Dacă voi putea ieși de acolo, din când în când, pentru a trage o fugă la supermarket, ca să-mi fac rost de vopsele și pânză, ca să trag cu ochiul la expozițiile de pictură, la clocotul cotidian și mizer al vieții, oare asta ar însemna, pentru mine, viață de mănăstire? Nu crezi că dacă i-aș mărturisi toate aceste gânduri duhovnicului mănăstirii m-ar ține la post negru pe termen nelimitat?... Încep să am o vârstă și încă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe tejghele mai stau și azi Înșirate cîteva țoiuri ciobite pe gura cărora și-au lăsat urma buzele atîția oameni singuri. Spații mizere fără așteptări, fără perspectivă, așa cum bat eu cîmpii acum pentru că mă cuprinde din nou lenea aceea dezgustătoare pe care o simt ori de cîte ori mă aproprii de subsoluri. Seară de seară În fața unui televizor, urmărind emisiuni dintr-o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele tufișurilor de lângă macazurile de cale ferată. Î: Ce este Comitetul de Explorare a Ne-spațiului? R: Membrii acestui comitet cartografiază, explorează și cercetează ne-spațiul. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai mare decât contravaloarea șederii mele. Mă simțeam cât de cât ușurat că Ruth și John vor înțelege; eu și Ian ne luam zborul spre primele linii ale frontului. Scout se uita fix pe geamul lateral. Copacii întunecați și bordurile mizere treceau pe lângă noi în lumina intermitentă a felinarelor stradale. Să conduci la primele ore ale dimineții face ca totul să devină o parte a aceluiași întreg oniric; mințile puținilor șoferi trecând în derivă de la una la alta într-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din Rotterdam, Elogiul nebuniei, Editura Mondero, București, 2005, p. 46 footnote>. Fie că e vorba de artă plastică, fie că e vorba de poezie sau filosofie sau orice alt bun cultural ”de larg consum”, ne confruntăm cu tone de producții mizere golite de substanță care sunt parcă anume create să inducă privitorului avizat și cu minime cunoștințe un disconfort psihic marcant. Comoditatea intelectuală globală și nivelul spiritual scăzut sunt emitente de monstruozități culturale. Huntington în Ciocnirea civilizațiilor preciza că în lumea
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
În minte Poole. E gardianul unui pavilion special al sanatoriului, unde sînt internați cei furioși... deși nu cred că-s totdeauna furioși. L-am mai Întîlnit pe Poole o dată, Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Îmi amintesc de-o odăiță mizeră și de un tablou cu Golful Neapole care atîrna pe un perete. Nu știu de ce, dar cred că locuiam acolo, deși asemenea locuință nu e pe gustul meu... Îmi pare rău, văd că nu-mi amintesc decît emoții și stări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atâta. Istoria există; ea se impune, domină, supremația ei este ineluctabilă. Dar dincolo de planul strict istoric, ambiția ultimă a lucrării de față e să aducă un omagiu acestei specii nefericite și curajoase care ne-a creat. O specie tristă și mizeră, abia diferită de maimuță, care totuși purta În ea atâtea aspirații nobile. O specie chinuită, contradictorie, individualistă și belicoasă, de un egoism fără margini, capabilă uneori de explozii de violență teribile, dar care n-a Încetat o clipă să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dacă nu cumva și sufletul, mintea celei care a devenit. Nu i-a fost ușor să ia în mână uneltele. În fața cărora s-a trezit, dintr-odată, singură. Liberă, dar și înlănțuită. Cum și era, în celulă, atelier îngust și mizer, ca un sicriu. Nu s-ar fi atins de pensule, de creioane și hârtie. Cum nu s-ar fi atins de mâncarea din acea zi. Ghemuită, pe ciment, cu privirea fixă, de nebună. Capul gol și stomacul gol. O chinuia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
copii, pînă la Roma! Mergeți, mergeți Înainte! Tata face milioane!“. Ei bine, despre toate aceste lucruri și despre multe altele legate de viața incredibilă, nebună, fantastică și totuși plină de suflet a familiei pe care am cunoscut-o pe străduța mizeră din Brooklyn i-aș putea povesti gazdei mele. Și i-aș putea spune o mie de alte lucruri despre oamenii din jurul meu - despre armenii, spaniolii, irlandezii de pe străduță, care vin acasă În zilele de lucru și deschid aparatele de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o Împrejurare plină de groază, de măreție și de noblețe, trăsături ce le lipseau celorlalte. Prima dintre aceste morți a avut loc acum trei ani, În aprilie, În primul an petrecut În oraș. S-a Întîmplat la colțul unei străduțe mizere, aglomerate, de la capătul malului de răsărit și a fost atît de crudă, de neașteptată și de nepăsătoare, Încît mi s-a părut mai Înspăimîntătoare decît orice act de cruzime deliberat și calculat - s-a ivit În chip atît de groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deliberat și calculat - s-a ivit În chip atît de groaznic și de direct sub cerul strălucitor, În explozia și vraja anotimpului, Încît a distrus orice speranță și bucurie În inima celor care erau de față. Înaintam pe o străduță mizeră de la marginea cartierului de răsărit - o străduță plină Încă de fațadele aspre și colțuroase ale vechilor case de piatră care fuseseră cîndva, desigur, locuințele celor bogați, dar care acum se Înnegriseră de praful și funinginea anilor. Pe străzile acestea clocotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea vieții acestui om, căldura lui binevoitoare, prietenia lui zîmbitoare - căci Îl văzusem de multe ori - și strădania lui măruntă și vrednică de milă de a-și duce existența mizeră, Însă plină de speranță, cum putea mai bine, sub un cer străin, În inima unui oraș imens și indiferent, o fărîmă de răsplată neînsemnată pentru truda sa amară și tenacitatea sa răbdătoare - țelul modest, dar poleit, alcătuit din siguranță, libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu sînii dansînd ritmic la fiecare pas, cu un zîmbet blînd și reținut ce-i Înflorește pe buze cînd trece. În alte locuri, bărbați și femei cu ochi Întunecați, cu fețe Întunecate, cu fețe cenușii, cu un aer febril, hăituit, mizer, chinuit, forfotesc Încolo și-ncoace, dar parcă lumina strălucitoare și vraja zilei i-au fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
știm că ești plămădit din același lut ca și noi. Ceea ce sălășluiește În noi toți - ceea ce este Înălțător, josnic, meschin și eroic, ceea ce este rar, banal și măreț, zace mort aici, În inima orașului fără odihnă, iar În această imagine mizeră a lutului corupt se află scris destinul tuturor viețuitoarelor, da, al regilor pămîntului, al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă a capului și care pot zdruncina și zdrobi micul lăcaș În care sînt ferecate. Mortul era Îmbrăcat În niște haine banale și prin Îmbrăcămintea sa mizeră, ieșea la iveală din nou calitatea, condiția vieții sale, ca și cum hainele pe care le purta aveau gură, aveau personalitate, vorbeau o limbă proprie. Ele povesteau că stăpînul lor Își dusese traiul În sărăcie și Într-o jalnică siguranță, că destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un aspect Învechit, uzat și obosit, inimitabil, pe care nici cel mai mare creator de modele al lumii nu l-ar fi putut realiza intenționat. Pe aceste veșminte era gravată viața a milioane de oameni. Aspectul lor lăbărțat, diform și mizer vorbea despre viața amărîtă a milioane de nulități ale străzii, fapt atît de pregnant și de evident Încît, În timp ce mortul ședea acolo, iar obrazul lui căpăta culoarea cenușie a cadavrelor, trupul său parcă se strîngea, se micșora, se subția sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nepăsătoare, ca un junghi ascuțit de foame care primește și devorează orice soi de hrană - ca În acest caz. Dincolo de pod, dincolo de linia ferată, În cartierul negrilor din Newport News - printre traversele, bordelurile și locuințele dărăpănate ale acelui cartier mohorît, mizer, abominabil, o baracă rudimentară din scînduri de brad adunate laolaltă cu graba primitivă, specifică războiului, pentru a răspunde unei nevoi primitive și lacome ca foamea Însăși, veche ca viața Însăși, nevoia oamenilor lipsiți de prieteni și de adăpost de pe Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
graba primitivă, specifică războiului, pentru a răspunde unei nevoi primitive și lacome ca foamea Însăși, veche ca viața Însăși, nevoia oamenilor lipsiți de prieteni și de adăpost de pe Întreg pămîntul. Partea din față a acestei construcții grosolane, noi și totuși mizere, fusese Împărțită prin scînduri de brad astfel Încît să alcătuiască ceva ce semăna cu un restaurant și un bar. Înăuntru sînt cîteva mese, iar pe acestea cartonașe pătate de muște pe care este trecut meniul ce nu depășește șase feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări de foi ieftine, așezate sub o vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă acolo pînă la sfîrșitul războiului. Între timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se revarsă din plin peste apele liniștite ale canalului și peste satul indian. Se revarsă peste spaniolul cel chior și peste vaporașul său singuratic și peste echipaj, peste luminile lor calde estompate, peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă Încăpățînare: „Unde este aurul risipit pe străzi? Du-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ireală; de acolo, eu și fratele meu „prindeam“ primul tramvai care pornea spre „gară“, unde se instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stea liniștiți, să aștepte pensia, oricât de sfrijită ar fi fost ea. Se bazau pe faptul că aveau apartamente proprietate personală și pământ la țară, de unde se aprovizionau. Cei tineri, însă, n-o scoteau nicidecum la capăt cu salariile lor mizere. Pentru ei, desfacerea contractului de muncă nu era o primejdie prea mare. O săptămână întreagă m-am chinuit să-mi pierd mințile. Obținusem niște cearcăne până la urechi și slăbisem șapte kilograme. Exact când simțeam că sunt pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăiată de șochet (tăietor), care mergea din casă în casă, deșteptând pe evrei și dându le lumină de la lant erna sa, ca să aducă afară Ispășirea - cocoșul și găina. În acest sens, oaspeții fuseseră martorii unei scene impresionante, zărită prin fereastra mizeră a unei case cu o familie evreiască modestă: un băiat citea rug ăciu nile, iar mama lui, văduvă, stătea alături, cu o găină albă în mână. Când el a ajuns la un anumit loc al rugăciunii, mama sa a ridicat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]