6,924 matches
-
sistematizarea rurală”, se impune evidențierea unor aspecte mai vechi care au adus satele în pragul pustiului, atât prin părăsirea lor de către foarte mulți locuitori aparținând anumitor etnii, cât și prin exodul țărănimii de orice naționalitate către orașe, din cauza sărăciei și mizeriei adâncite de sistemul totalitar. Ținând cont de faptul că în România existau (și din păcate, încă mai există în nenumărate cazuri) foarte multe așezări rurale cu un sistem destul de primitiv de existență a locuitorilor și care, din cauza modului haotic de
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
a vota pe cineva, am votat și eu, sinceră să fiu, sunt dezgustată de această adunare de oameni din Parlament, care-și fac interesele, iar noi suntem acei care-i votăm și pe care-i ajutăm să ne lase în mizerie. Mă uitam la câte partide sunt, care numai cheltuie bugetul statului, făcându-și reclamă și organizându-și concerte scumpe, în loc să-și promoveze partidul cu un lucru bun făcut pentru oameni. Eu am votat pentru o schimbare dar, mai presus de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
durerea, îl însingurează pe insul uman, îl întoarce în el însuși. Oare din cauza impresiei de moment, că bucuria aceea și durerea aceea îi aparțin lui și numai lui? S-ar putea ca această limitare să explice atât măreția, cât și mizeria ființei umane. Pentru că există un egoism al fericirii și un sublim al durerii. Fericirea poate aduce după ea orbire, îngîmfare și indiferență, pe când durerea creează deschidere și comprehensibilitate. Cei singuri în durere se caută și se găsesc. Compasiune, solidaritate, prietenie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
își fac loc treptat în două suflete „hăituite” de destin, pentru a defini într-un moment fast dragostea sau, cum deja i-am spus cu un nume inventat de poeți, „singurătatea în doi”. Când bucuria sau durerea sunt împărtășite, pe mizeria cotidiană crește iubirea, planta ce fertilizează solul uman „pe termen lung”. 8 iulie 2006 După o zi de muncă în vie (legat și copilit, stropit contra manei și făinarei) revin seara, deși obosit, la manuscrisul lui P.H.L. Mi se pare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Bărzăunul tăcu cîteva clipe uitîndu-se neliniștit în toate părțile, apoi spuse plin de încredere: Hai mai încolo!... Poate dăm de un loc mai cumpătat, de unde să putem arunca undița. Hai, dar nu cred să facem ceva. Tu nu vezi ce mizerie?... Și pute bahna asta a hoit! Oare de ce? Ehe, cîte animale n-au pierit aici, înghițite de mlaștină! dădu explicație Bărzăunul cu ifose de atoateștiutor, dar și cu o notă de compătimire în glas. Oare o fi adîncă? Zic unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
miază-noaptea..., iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies: Și somnul, frate-al morții, cu ochi plini de eres Prin régia gândirii ne 'nființate trece... Cu gând fără ființă a lumii fruntea-atinge În minte fericirea, mizeria i-o stinge. În continuare, ochiul transcendental eminescian respingând multitudinea de vorbe filozofarde vane despre înțelesul vieții și al morții, își pune două întrebări opuse de mare adâncime: pe de o parte, viața noastră, oricât de neagră o vedem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să fie afirmarea vieții aici în imanent, înțelegând că marea realitate este Devenirea autocreatoare, ca o voință a Naturii de a perfecta mereu și mereu viața acționând prin fapta noastră vizionară. "Căci Supraomul este sensul pe pământ, depășirea noroiului, a mizeriei, a jalnicei suficiențe. Omul este o coardă întinsă între bestie și Supraom, o coardă deasupra prăpastiei. Măreția omului este de a fi o punte, și nu un capăt". Artistul, Poetul (orice artist este poet) este înainte de toate voință spre putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
putere sunt liniile de forță care se intercondiționează, se interpotențează, constituind mesajul care cheamă omul la afirmarea nobilă de sine, la înălțare și puritate. Iată Morala nietzscheană: "Predestinat căilor astrale,/ Astrule, ce importă umbra ?/ În fericirea ta străbate acest timp./ Mizeria sa să-ți fie străină și departe!/ Tu nu ai decât o datorie: să fii pur!" Și vorbind despre forma supremă a Supraomului geniul: Totdeauna vei fi străin printre oameni... Trebuie să trăiești pe munți. Ești un vizionar. Nu căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
egipteni, aflăm îndoielile, mâhnirile, nedumeririle oricărui om lucid de întotdeauna, începând cu îndoiala relativ la justiția divină: "Din copilăria sa omul s-a străduit să înțeleagă gândirea Zeului, cu umilință a căutat-o, și totuși zeii mi-au adus suferință și mizerie în loc de fericire și bună stare". Având în vedere toate acestea, în Cântul harpistului se spune: Nu este cineva care să nu coboare sub pământ. Durata răgazului terestru ține doar cât un vis". Din acest motiv, "Fă-ți o zi fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
învinge natura, vina este a celui care m-a creat pentru foc". Adresându-se nopții, aducătoare de alinare a zbuciumului omenesc: "O, noapte, o, dulce timp, în pacea ta sfârșește fapta noastră, ne înalți din abis spre cer, întrerupi orice mizerie a inimii și sufletului, faci să sece lacrimile și mântuiești celui drept mânia și dezgustul". Iar în epigrama pentru Noaptea din complexul sculptural al mormântului familiei Medici, stă scris: Mi-e drag să dorm și mai mult, să fiu piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
liricii lui Leopardi, culminând cu strigătul: "E funesto à chi nasce il di natale", își află antidotul în dizolvarea senină a sufletului în pacea nemărginirii din poemul emblematic, Infinitul poezie care semnează un moment de depășire senină a suferinței și mizeriei acestei existențe unde absurditate și "noroi este totul". Astfel, refugiul în natură îl face pe poet să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși, pierzându-și identitatea într-o nesfârșire devenită o pură încântare fără nume: "În necuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Venus, je n'ai trouvé debout Qu'un seul gibet symbolique où pendait mon image. Ah! Seigneur, donnez-moi la force et le courage De contempler mon coeur et mon corps sans dégoût ! În Epilogue, Baudelaire evocă dezgustul provocat de nenumăratele mizerii și racile ale Parisului și încheie "Tu m'a donné ta boue et j'en ai fait de l'or" "Tu mi-ai dat noroiul tău, iar eu am făcut din el aur" aceeași idee a poeziei ca fiind marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie. — Nu, asta a fost tot. Și din nou pauză. — Mulțumesc. — Pentru ce? Păi, că ai venit. — N-ai de ce. — Sigur că am... — O să facem asta în continuare? Nu se așteptase. Vocea i se răcise brusc. Tot sfârșită, dar dură. De
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
decapitat public, la Damasc, la paisprezece zile după așa-zisa acuzație de trădare. Isabel la segunda a murit după doi ani de sechestrare în propriul palat... ...a sechestrat-o cine? ...Tariq, geniul rău al poveștii. ...și Musa a murit, în mizerie, pe treptele unei biserici. Înțeleg că rămâi la varianta inițială. Hamlet reloaded. Toată lumea moare ucisă de toată lumea. Nu. Nu? ...a existat un bătrân care a murit pe treptele unei biserici. A murit de durere. A murit ani de-a rândul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a fost un curvar și un bețiv toată viața și singurul lui merit fusese că adusese un pârlit de salariu lună de lună de la fabrică, unde degeaba mai făcea câte o nenorocită de invenție, că tot cu un venit de mizerie se întorcea acasă și cu șnapsul în nas, de puțea de cum dădea colțul blocului, iar când intra pe ușă avea o privire de câine bătut, îndobitocit și sălbatic, care nu mai înspăimânta pe nimeni de mult, nici chiar pe el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Da, e defectă. Vezi numai partea proastă a lucrurilor, vezi răul chiar și acolo unde nu e. Aplici acest tratament doar cu tine. Ești mult prea critică. La ceilalți cum poți vedea calitățile chiar și atunci când sunt ascunse în spatele unor mizerii de care mulți nu sunt în stare să treacă?” Cum putea? Știa că oamenii nu sunt răi, nu se nasc răi. Ei devin așa datorită unor traume în urma cărora au suferit îngrozitor. Pe unii durerea îi face mai umani, pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se uitau la ea contrariați, dar îi ignoră declarând că nu-i pasă deloc și că nu o interesează ce are lumea de obiectat la adresa ei. Lăsă sacul lângă pubelă, gândindu-se că în acest fel va fi ferit de mizerie și luat în condiții bune de unul din cei pentru care scotocitul prin gunoaie era singura sursă de supraviețuire, și se întoarse, eliberată de povară, acasă. - E o nouă modă? Auzi ca prin vis vocea bărbatului înalt, cu părul negru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ușor, dar fără... „întoarcere”! Numai cine nu știe ce este singurătatea refuză să-și ducă zilele și nopțile alături de cineva... Viitorul trebuie așteptat din timp, întâmpinat ca un oaspete de seamă, iar nu ca pe un musafir nepoftit! Bunăstarea (sau... mizeria, sărăcia) pensionarilor este oglinda statului căruia aceștia aparțin, certificatul de calitate a muncii guvernanților! Când iubești și ești iubit cu adevărat chiar sfârșitul lumii pare un vis frumos... Viața-i o poveste pe care fiecare dintre oameni și-o scriu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
poate, nici nu trebuie să i se fixeze prețul ca la o masă, la o vestă sau la un cîrnat. Asta o fac, fără îndoială, pentru a primi mai mult, căci te furnică când vezi expusă într-o vitrină o mizerie picturală și jos: 500 pesetas. Asta este la fel cum preotul trăiește din altar, și după ce credem că sfântul sacrificiu are un preț infinit, citim acest anunț: "Domnii preoți care doresc să celebreze misa în Parohia San Benito vor primi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Este ineficient ca arta să deschidă brațele din spațiile celeste zicând meseriei: Urcă la mine!"; trebuie să coboare în infern, în care azi arde și se consumă, se consumă și arde în el și la foc lent, se afundă în mizeria comună și apoi, ridicată din neliniștile sale de înălțare și de libertate, să se urce la ceruri ridicându-se și meseria cu ea. Așa și doar așa va putea veni ziua în care munca spontană să fie revărsare de energie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la Esquil, marele tragic. Nenorociții de noi, dacă nu știm să ne revoltăm odată împotriva tiranei! Ne va trata fără compasiune, fără curtoazie, fără vreo oarecare milă, ne va însărcina cu o muncă brutală și ne va da salariu de mizerie. În schimb, dacă vreodată o să învățăm să ne revoltăm împotriva ei, vom râde altor sclavi când biciul va împroșca sânge din crestăturile spinărilor, dar tirana ne va privi cu alți ochi și ne va chema apoi la retragerea ei în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
făcut posibilă tragedia greacă, este singura formă atestată istoric de organizare a opiniei despre tragic, iar tragedia nu a reprezentat decât prilejul artistic al acestei organizări”1. Tragicul este un fenomen tulburător, ce scapă definiției: arată măreția omului, dar și mizeria lui; face din erou un vinovat și un inocent; mâhnește și atrage în același timp - de aceea abordarea sa este atât de dificilă. Dacă vechii greci au inventat tragedia și au scris piese tragice, ei nu au urmărit să definească
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Astea toate te apropie de dan?îi... Nu lumină ce În lume-ai rev?rsat-o, ci p?cațele ?i vină, Oboseală, sl?biciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mân? de p? mânt, Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult Îi vor atrage decât tot ce ai gândit". Materia, al doilea element constituent al operei, „totalitatea elementelor materiale preexistențe, prin a c?ror configurare se ob? ine opera", poate fi structurat?, Ia rândul ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pentru ??re?ie, c?ci ea, f??? de raport cu noi, vecinie str?în? de fr?mântarea de pe p?mânt, trece ?i vede totul, dar la nimic nu ia parte. De aceea, la vederea ei, voin?a, cu statornicele ei mizerii, se ?terge din con?tiin??? ?i las? loc cunoa?terii pure. Poate c? se amestec? aici ?i sentimentul c? noi Împ?rt??im vederea ei cu milioane de fiin?e a c?ror deosebire individual? se stinge, a?a c
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Mamă! BUNICA: Taci, că nu știi ce vreau să zic. Du-te-n... pădure, în munți, la peșteră dacă vrei să fii om de grotă. Abia aștept să te tai de la întreținere. Măcar cînd făceai pe scriitorul nu era atîta mizerie în casă (cu dispreț) Mai bine te-ai rade și tu, că o să ajungi ca ăla urîtul... FANE: Care urît? BUNICA: Ăla de la televizor... BUNICUL: Exact! Ca Păunescu! BUNICA: Nu, frate. Ca ăla din desenele animate. Numai ghioaga-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]