986 matches
-
actuală din secolul al XX-lea, fiind format prin unirea a două sate, denumite Pietroasa de Sus și Pietroasa de Jos. Ambele erau reședințe de comună la 1892; ele s-au format prin extinderea satului Bădeni, după ce câțiva boieri și moșneni au fost împroprietăriți în zonă; până în 1829 ele au făcut parte din fostul județ Săcuieni. În 1837, pe un deal din aproperea acestei localități a fost descoperit un tezaur gotic format din 22 piese, datând din secolul al IV-lea
Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/301031_a_302360]
-
atrag atenția siturile arheologice reconstituite de la Stolniceni, Ocnița, castrul roman Arutela - Căciulata și tezaurul de monede imperiale din argint care a fost descoperit la Pădurețu (Băbeni). Perioada de afirmare a statului feudal românesc este redată prin surprinderea evoluției obștilor de moșneni și a satelor aservite, prin procesul de constituire al marilor familii de dregători și prin apariția habitatului citadin râmnicean. Viața evului mediu vâlcean poate fi cunoscută prin intermediul descoperirilor făcute în parcul central al orașului, din cele de la schitul Inătești, schitul
Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoteanu” Vâlcea () [Corola-website/Science/331380_a_332709]
-
Tălpașul, pe Dealul Muierii. Satul este menționat în hartă lui Schwantz (1723). Mai apare menționat și în catagrafiile din anul 1828, 1831 și 1855 și în nomenclatorul localităților din anul 1861, sub denumirea de Sociani (Soceni).Evoluția proprietății Sat de moșneni la 1722, la 1828 moșie megieșeasca stăpânita de-a valma de 20 de familii (5 de frunte, 6 de mijloc și 9 de coadă) și de 5 feciori de muncă. În anul 1831, moșia Soceni era stăpânita de-a valma
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
familii (5 de frunte, 6 de mijloc și 9 de coadă) și de 5 feciori de muncă. În anul 1831, moșia Soceni era stăpânita de-a valma de Barbu Poenariu, Dumitrașcu Soceanu, Vasile Soceanu, Dumitrașcu Tudosie, Gheorghiță Andreescu și de moșneni cu alti atași ai lor (65 de familii și 21 de feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
era stăpânita de-a valma de Barbu Poenariu, Dumitrașcu Soceanu, Vasile Soceanu, Dumitrașcu Tudosie, Gheorghiță Andreescu și de moșneni cu alti atași ai lor (65 de familii și 21 de feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau înregistrate 152 familii de moșneni, iar în 1912 - 160 familii de moșneni și 6 familii incluse în categoria locuitorilor fără pământ. Prin
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
lor (65 de familii și 21 de feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau înregistrate 152 familii de moșneni, iar în 1912 - 160 familii de moșneni și 6 familii incluse în categoria locuitorilor fără pământ. Prin reforma agrara din anul 1912 au fost împroprietăriți 61 de locuitori, iar prin cea din anul 1945 42 de locuitori. Localitatea a fost
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau înregistrate 152 familii de moșneni, iar în 1912 - 160 familii de moșneni și 6 familii incluse în categoria locuitorilor fără pământ. Prin reforma agrara din anul 1912 au fost împroprietăriți 61 de locuitori, iar prin cea din anul 1945 42 de locuitori. Localitatea a fost complet colectivizata în anul 1961. Așezarea geografică
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
În satele care alcătuiesc astăzi orașul, existau două biserici, una în Boldești construită de Gheorghe Boldescu la 1812 și una în Seciu, construită de localnici în 1801. Locuitorii comunei se ocupau cu agricultura și creșterea vitelor, fiind în mare parte moșneni sau țărani împroprietăriți la 1864 pe moșiile Boldești, Lipănești și a Eforiei Spitalelor Civile. Se cultiva grâu și porumb, iar în zonele mai înalte de pe dealul Seciu se aflau, ca și astăzi, livezi de pruni și podgorii de viță de
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
Pentru 2,68% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,3%). Pentru 2,68% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În secolul al XVII-lea, zona era locuită de moșneni, care au vândut în 1685 un teren spătarului Mihai Cantacuzino, în schimbul sumei de 700 de taleri. Acesta a deschis o ocnă de sare pe Valea Verde în 1688. În 1713, spătarul a donat moșia sa mănăstirii Colțea. La sfârșitul secolului
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
Ciolpan, ce țin de Viltoteștiși între stolnic Ieremia Giușcă, stăpân pe Cîrpești gasim însemnările "... în care se arată și un ispisoc din 6971 (1463), de la Ștefan voevod, întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lîngă Băsești " Locuitorii din vechime au fost moșneni (răzeși), însă cu timpul au pierdut moșia și documentele, fiindu-le răpite de către proprietarii megieși. Se spune de către bătrâni că 10 case cu locul din vatra satului care fac parte din moșia Urdești, din comuna învecinată cu același nume, au
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
a Carpaților. La sfârșitul secolului al XV - lea satul Stroești era obște liberă. La 10 aprilie 1520, voievodul Neagoe Basarab întărește mai multe sate mânăstirii Bistrița din județul Vâlcea. În acest document satul nu figurează, dovadă ca era obște de moșneni. Figurează însă: „Și încă a mai dăruit jupânița banului, jupânița Neagoslava, ațiganii anume: Corunga cu copiii lui și Goblița cu copiii lui” pomeniți ulterior în actele în care figurează și satul Stroești. Conform istoricului Aurelian Sacerdoțeanu, soția banului Barbu Craiovescu
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
(n. 1780, Vladimir - d. Târgoviște) a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor. S-a născut în satul Vladimiri (Gorj), într-o familie de moșneni. A învățat carte și limba greacă în casa boierului Ioniță Glogoveanu, din Craiova, care a făcut din inteligentul și destoinicul băiat administrator de moșie și care l-a folosit în afacerile de negoț, mai ales la exportul de vite. și-
Tudor Vladimirescu () [Corola-website/Science/298248_a_299577]
-
trecut târg cu 206 familii. În realitate, denumirea și situația de oraș și de târg au fost numai ale comunității de chiproviceni care după 1738 au fost împrăștiați în diferite regiuni. Urmașii acestor bulgari sunt familiile Petcu de astăzi. Brădicenii, moșnenii, băștinașii continuau să fie socotiți că locuitori ai satului Brădiceni, așa cum au fost tot timpul. Nici un document local sau al satelor învecinate, înainte, în timpul și după stăpânirea austriacă nu-l menționează ca oraș sau târg, ci numai că sat. Satul
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
Mulți tineri și-au facut ucenicia la strană sub îndrumarea preotului Nicolae Ion. Au învățat tipicul și și-au îmbunătățit felul de a cânta. Astăzi sunt preoți la parohii din județul Prahova și chiar din alte județe: Dragu Mihai - Puchenii Moșneni ; Vasilescu Gabriel - Brăila; Ajoiței Ionuț - Cartier Mitică Apostol ; David Ion - Protoieria Văleni; ș.a. De-a lungul anilor, biserica Buna Vestire a fost vizitată de numeroase personalități: înalte fețe bisericești, oameni de cultură, oameni politici. Cea mai importantă a fost cea
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
Sisinescilor. Când am fost la di și la soroc am mers la facia locului și am vestit pe toți mojnenii Băluceni și Panorăni ca să vie cu scrisori ce vor avea și când am intrat în hotaru Sisinesci a venit toți moșnenii și le-am cerut cărțile de moșie să cercetăm să putem îndrepta hotaru, deci scoaseră luceni o carte de patru Boeri cu leatu 7010 (1502), ce este și pentru Panorani, cu semnele hotarului lor Panoră și Băluța începând ocolul hotarului
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
în com. Bucov-Adunați; 8. Delimitații din 1864 în moșia Burdea-Căldăraru, domiciliați în comuna Bucov-Adunați; 9. Dobre P. Rădulescu, domiciliat în comuna Râca, județul Teleorman; 10. Moștenitorii defunctului Barbu Gănescu la d-l Gh. Vămășescu din comuna Râca, județul Teleorman; 11. Moșnenii din Râca domiciliați în comuna Râca, județul Teleorman; 12. Delimitații din 1864 în moșia Tătărăștii de Sus din cătunul Palanga, comuna Palanga-Popești, județul Teleorman; 13. Mihalache Stancu Popescu din comuna Tecuci-Calinderu, jud. Teleorman; 14. Delimitații din 1864 în moșia Tătărăștii
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
între d-l Mihalache Stancu Popescu și între d-l Dobre P. Rădulescu, de aici hotarul urmează pe scursura actuală a văii Bucovului până în punctul însemnat pe plan cu nr. 21, punct hotar comun cu trei proprietăți(...). În legătură cu vecinătatea cu moșnenii din Râca <... începând cu lucrarea din punctul însemnat la nr.21, punct de hotar comun cu trei proprietăți: între locuitorii din cătunul Purcărești, între Dobre P. Rădulescu și îîntre moșnenii din Râca; de aici hotarul urmând pe vechea și actuala
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
21, punct hotar comun cu trei proprietăți(...). În legătură cu vecinătatea cu moșnenii din Râca <... începând cu lucrarea din punctul însemnat la nr.21, punct de hotar comun cu trei proprietăți: între locuitorii din cătunul Purcărești, între Dobre P. Rădulescu și îîntre moșnenii din Râca; de aici hotarul urmând pe vechea și actuala scursură a văii Bucovului până în punctul ănsemnat pe plan la nr.9, punct de hotar comun la trei proprietății : între proprietatea d-nei Irina Câmpineanu, între moștenii din Râca și între
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
de aproape 60 km². Este înconjurat de comunele Blejoi (la nord), Târgșoru Vechi (la vest), Bărcănești, Brazi (la sud) și Bucov (la est). Orașul a crescut începând cu secolul al XVII-lea, pe o moșie cumpărată de Mihai Viteazul de la moșnenii ce o stăpâneau, luând treptat locul vechilor târguri muntenești Târgșor, Gherghița și Bucov ca centru regional al zonei, evoluția sa fiind accelerată de industrializare în special după ce a început exploatarea masivă a zăcămintelor de petrol din zonă și în oraș
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Un moment crucial a fost alegerea Ploieștiului în 1597 de către Mihai Viteazul ca bază pentru operațiuni militare și a ridicat satul de moșneni la rangul de târg domnesc. Sprijinit de domnie, Ploieștii se dezvoltă continuu pe parcursul sec. XVII (este sediu al căpitanului de Ploiești), devenind un important centru urban al țării. Ridicarea sa a provocat decăderea unui alt oraș aflat în apropiere, Târgșor
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
așezată este înscris în repertoriul arheologic național, RAN: . În jurul bisericii se păstrează câteva valoroase cruci de piatră din secolul 19. Biserica a fost ridicată în anul 7321 al erei bizantine, anii 1812-1813 ai erei noastre, în Osebiți-Blejești, pe proprietate de moșneni. Pisania bisericii, însemnată pe un panou de lemn, pe care se află datarea bisericii, a fost demontată și se păstrează în depozitele Mitropoliei din București. Unei renovări din 1883 i se datorează apariția turnului peste pridvor, timpanul spre vest și
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
fete: Maria, profesoară de matematică și Ileana, inginer. s-a născut la 19 mai 1893 în satul Drăgotești, comuna Fântâna Domnească (actualmente Prunișor), județul Mehedinți. Ștefan Hălălău a fost fiul lui Mihai Hălălău și al Anicăi (născută Pantazescu), descendenți de moșneni împroprietăriți de Mihai Viteazul. Urmează primele 4 clase primare la școala din sat, apoi se înscrie la Liceul Traian din Turnu Severin. După terminarea liceului, urmează „Școala de ofițeri de artilerie și geniu”, ramură de elită a armatei, pe care
Ștefan Hălălău () [Corola-website/Science/330779_a_332108]
-
târziu și o referire la un eveniment petrecut la Bordești în 1620. Hrisoul menționat confirmă vânzarea de către Dumitru Gonțoiu din Bordești către Iane Dumbrăveanul a unei livezi pentru 300 de aspri. Este astfel prima atestare a transformării obștei libere de moșneni în obște de clăcași, fenomen comun în zona de “margine” și nu numai, în secolele XVII- XVIII, datorat sporirii obligațiilor și nesfârșitelor conflicte cu turcii, tătarii, moldovenii, polonezii sau cazacii. Din acest motiv, la sfârșitul secolului XVII, obștea liberă dispare
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
reforma lui Cuza din 1864 și este întărită de marile reforme de după războaie, dispare iarăși în epoca comunistă, revenind după revoluția din 1989. Forma obștească nu și-a mai regăsit originea la Bordești după nici una din aceste reforme. În 1646 moșnenii din Bordești vindeau o parte de moșie și dăruiau Domnului Matei Basarab "“un loc de pomet, cât se va alege, să-și facă Măria Sa metoh. Așijderea și Măria Sa, căt se va îndemna să ne facă bine”". Anii tulburi de la sfârșitul
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
de pe ușa din lemn sculptat a bisericii (azi dispărută), că în ianuarie 1699, construcția era gata, pictura finalizându-se în 1722. Biserica a primit hramul “Adormirea Maicii Domnului” și a devenit schit de călugări, fiind înzestrată cu fosta moșie a moșnenilor din Bordești: pădure, livadă, fâneață, loc de moară, vad de han și, mai ales, vie. Biserica are un plan clasic, trilobat, cu naosul și pronaosul lărgite. Intrarea se face prin latura de vest, printr-un privdor brâncovenesc susținut de șase
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]