9,547 matches
-
loc sacul. PÎnă ntr-un alt ajun de SÎnziene cînd, luîndu-se cu treburile, mama Floarei a uitat să mai dea pe la locul unde jucau Frumoasele. De a doua zi, sacul s-a golit și au trebuit să ia din nou drumul morii. America trebuie să-i fi părut tinerei neveste din ținutul de cîmpie al Sătmarului ca vîrtejul acela de lumină dintr-un amurg de iunie, cu un glas dătător de noroc vorbindu-i neștiut de sus, din Înaltul aerului. Dispunea de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dolari adevărați, pe una din holbăturile alea. Cum Floare Îi tot servea cu cîte ceva și tot debarasa, Bailey a oprit-o și a convins-o să pună și ea un cercușor cît gura de pahar pe unul din ochii morii. Apoi, i-au cerut să Învîrtă cu mîna comédia. S-au auzit niște huruituri, niște pocnituri și un zornăit fără sfîrșit: moara s-a stricat pesemne, pentru că toți dolarii au curs afară, iar domnii s-au apucat a rîde și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și a convins-o să pună și ea un cercușor cît gura de pahar pe unul din ochii morii. Apoi, i-au cerut să Învîrtă cu mîna comédia. S-au auzit niște huruituri, niște pocnituri și un zornăit fără sfîrșit: moara s-a stricat pesemne, pentru că toți dolarii au curs afară, iar domnii s-au apucat a rîde și a bate-n palme. Ba cu toții, vreo patru, au scos bani din portofele și i-au dat basului ca să-l despăgubească de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toți dolarii au curs afară, iar domnii s-au apucat a rîde și a bate-n palme. Ba cu toții, vreo patru, au scos bani din portofele și i-au dat basului ca să-l despăgubească de prostia femeii care-i prăpădise moara. — Flory, tăți Îs ai tăi! o zîs atunci basu’. Io n-am vrut a strica nimic, domnule, s-a pus Floare pe plîns cu lacrimi grele, nici un rău n-am vrut a face! — Nu-i nici un bai, o grăit irișu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plîngeam Înainte, cu grămada de dolari lîngă mine, pe pat, povestea Floare. — Iaca, o spus basu’, Îi fac două grămăjoare, jumătate ai tăi, jumătate ai mei! — D-apoi ie-i dumneata pe tăți, domnule dragă, că doară ți-am stricat moara! Dacă nu-i iei, m-o sfădit, nu-i avea cu ce mere cu bărbatu-tău la Cigagău și cu ce să vă cumpărați acolo ce-i de trebuință! Așe o grăit americanu’ cum vă spui, da’ n-o scă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iei, m-o sfădit, nu-i avea cu ce mere cu bărbatu-tău la Cigagău și cu ce să vă cumpărați acolo ce-i de trebuință! Așe o grăit americanu’ cum vă spui, da’ n-o scă pat vorba că moara lui era, Doamne feri, un gheip de făcut bani Într-ascuns!... Vreo două decenii mi-au trebuit pînă să Înțeleg că, de fapt, Floare nu stricase nici o mașină de fabricat bani, ci cîștigase la ruletă. Luase toată casa. Dacă patronul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a corzilor vocale, ci glasul Întregii lui ființe, toată energia de ultimă clipă concentrată În numele fiului său aflat la șase sute de kilometri. O oră și jumătate mai tîrziu, aveam confirmarea. Murise. Se dusese cu un cumnat, cu mașina, la o moară de la marginea Sătmarului să-și macine grîul de pe pămîntul moștenit la Pișcarii În care se născuse, de unde Îl deportaseră jandarmii lui Horthy și unde-și exercitase ultima oară atribuțiunile de primar. Predase sacii și aștepta făina. Se rezemase de un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
A ridicat receptorul și, răsuflând adânc, a apelat centrala. ― Bună dimineața. Sunt profesorul Hliboceanu. Te rog să-mi faci legătura cu domnul rector.. Peste câteva minute, care doctorului Gruia i s au părut că se rostogolesc ca niște pietre de moară, a sunat telefonul. ― Mulțumesc. Alo! Domnul rector? La telefon este profesorul Hliboceanu. Aș avea o rugăminte la dumneavoastră. ― V ascult, domnule profesor. ― Cred că vă amintiți de doctorul Gruia, asistentul meu. Cel căruia dumneavoastră i-ați dat o mână de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am avut de ales? - a plusat Maria, Îmbrățișându-l. ― Acum trebuie să plec, scumpo. Când Îmi voi termina treburile, voi trece pe la voi, să vă văd... ― Te vom aștepta cu drag... Cu gândurile care Îl apăsau ca o piatră de moară, a ieșit. „De ce dai cale liberă fricii, amice? Nu te-am văzut niciodată atât de timorat. Adu-ți aminte cum i ai Înfruntat pe <bolșăviciă acolo... acasă” - l-a atenționat gândul de veghe. „Acolo erau alte circumstanțe. Întâi, inconștiența tinereții
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ne dea ceva de mâncare, să căutăm de Îmbrăcat și Încălțat... ― Ai curaj să te dai pe mâna unui necunoscut? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Îi cercetăm Întâi de la distanță și ne dăm seama cam ce făină se macină la moara lor. Până la urmă... Până la urmă, ne-am dat pe mâna unui basarabean bătrân, care ne-a omenit cu de toate. Cu haine, Încălțări și hrană de drum. Ne-a ținut Într-un șopron vreo săptămână... Se purtau cu noi - bătrânul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aceeași nerăbdare și cu emoție neînchipuită. La revedere, scumpa mea... După plecarea Mariei, Gruia a rămas În poartă, urmărindu-i mersul o bucată de vreme. În cele din urmă, s-a Întors și, călcând ca și cum ar fi purtat pietre de moară legate de picioare, a urcat În clinică. S-a retras În cămăruța lui. Pentru a-și ocupa timpul, s-a apucat să facă ordine Între hârtiile și obiectele din jur. Urechea Însă era atentă la orice zgomot de pe hol, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lacrimile în ochi, Amalia le pregătea ultimul mic dejun. Apoi cei doi frați , însoțiți și de Mișu Leibovici, coborâră să mai arunce o privire și la subsol, deși era practic inutil. Aici, în semiobscuritate, zăceau adunate în chip de memento mori, mostre felurite din articolele comercializate cândva prin firma de pompe funebre: coroane mortuare aurite, cruci de marmură frumos șlefuite, de diverse forme și culori, ba chiar și un coșciug bogat ornamentat pe dinafară și capitonat cu catifea roșie pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
faci? îi dădu el binețe de departe. Ai uitat să mai treci pe la mine!... N-am avut timp, că aș fi venit, se scuză Virgil, intrând în curte și îi întinse ardeleanului mâna. Dar ce, te-ai făcut șef de moară sau tată de albine? îi replică glumeț celălalt. Aflând că i se mai născuse încă un fiu, el îi scutură mâna bărbătește și îi ură din suflet să fie un părinte mândru și mulțumit de copiii lui; în ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ferește! vorbi Norica îngrijorată. Vrei să dăm de necaz?... Ia-o ușor, frate!... Cu răbdarea treci marea... Vorbă înțeleaptă, din bătrâni. De ce ești supărat, tati? Ai pierdut ceva? întrebă Anicuța mirată. Nedumerirea ei rămase fără răspuns. Cu înțelepciunea din bătrâni mori de foame! pufni Sever cu dispreț. Și ce crezi c-o să faci, dacă o să-ți ieși din pepeni? vru să știe Norica. Sever trânti cu palma în masă: Ce-o să fac?... Uite ce-o să fac, vesti el precipitat, retezându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
uitării. "Organele" se agitară puțin, după care deciseră să claseze cazul, sub motiv că nu se putea începe urmărirea penală contra unui biet cetățean cu mințile rătăcite... Doar nu erau atât de stupizi apărătorii republicii populare, ca să dea apă la moară dușmanilor de clasă și înveninatei propagande occidentale, oferindu-le pe tavă încă un martir! În postul de gestionar rămas vacant veni la scurtă vreme Lazăr Popescu. 3 După istoria cu inventarul, într-o zi de sâmbătă, către seară, la sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fostului lui învățător cu "domnule" și soției lui cu "doamnă", ci cu "tovarăș" și "tovarășă", cuvinte pe care el nu putuse să le rostească niciodată. Nevoile casei în care ținea locul tatălui dispărut erau din ce în ce mai mari, deși muncea din ce în ce mai mult. Morile nu mai mergeau, trebuiau să macine la râșnița din sat o făină neagră, crupoasă. Gustul zahărului ca și cel al cartofului rumenit în untdelemn erau uitate de mult. Cei doi frați mai mici aveau o singură pereche de încălțări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu tot felul de unelte în spinare. Strigătele lui bădia erau însoțite de câte un Schlahsoll en treffen al Rozei pentru neglijența celor mici. Atunci își mai amintea bătrânul morar că păsările de tot felul ale vecinei mai mult pe la moara lui se hrăneau cu ce pica de la coș, motiv pentru care i-a spus cât se poate de răspicat că-i va dijmui din cele galițe exemplarele cele mai arătoase. Iar lelea Zamfira-nevasta îi ținea hangul: Că-aiștia, de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
strigă la ei, dar în adevăr îi apără: Lasă, Zamfiră, zice! Să nu uităm că Linzy ne-a lucrat și nouă câte una-alta prin gospodărie: o greblă, o cosie, o coadă la topor, o ciutură și câte altele pe la moară. Nu-i putem lăsa să moară în sărăcie! Or veni ei cei doi din Germania și vom scăpa de toate relele lor. Așa mă îmbată cu apă rece și crede că eu am uitat cât i-a plătit lui Linzy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bășcălioșii care cercau să intre în vorbă cu el la drumul mare și-l întrebau mai întâi încotro pleacă sau de unde vine, răspunzându-le pe scurtătură: Cu coadă fără coadă, bine că trage! Și dădea bice calului. În schimb, la moara cumătrului Gheorghieș de la Mănăstioara, îi plăcea de minune. Acolo se simțea Cazanciuc în largul lui, că acolo nimeni nu mai îndrăznea să-l întrebe de coada calului. Dimpotrivă, oamenii îl îndemnau să le povestească el din cele multe știute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care au meșterit câțiva ani buni la coveți, covățele, căușe, linguri și polonice din răchitele și plopii recoltați din luncile lui de la vărsarea Hlibiciocului în Sirete, ci și pentru faptul că, înainte de primul război total, și-a construit vestita lui moară pe apă. Mai întâi, a zăgăzuit pârâul, care a făcut un iaz de baraj de doi kilometri, prevăzut cu un canal de fugă al apei, la capătul căruia a instalat lătocul ce o dirija, prin cădere, direct la roata morii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
moară pe apă. Mai întâi, a zăgăzuit pârâul, care a făcut un iaz de baraj de doi kilometri, prevăzut cu un canal de fugă al apei, la capătul căruia a instalat lătocul ce o dirija, prin cădere, direct la roata morii. Pietrele, gata ferecate, și valțurile i-au sosit tocmai de la Viana, în timp ce instalarea coșului pentru grăunțe, artistic scobit dintr-un trunchi de plop uriaș, s-a așezat la locul lui odată cu slujba de sfințire și rugăciunea de dăinuire a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Și-a pus la loc potrivit, după grindă și după obicei, toate documentele ce atestau funcționarea legală a făbricuței sale de făinuri, iar chitanțele fiscale le-a rânduit, după ani, în tr-un caiet separat, conform unor vechi cerințe împărătești. Și moara meșterului-faur măcina non-stop, și apă avea destulă, și morărița Manoloaia era tânără și frumoasă, și era oacheșă și zâmbăreață, sprâncenată și harnică, și făina de grâu-secară, de orz și păpușoi, frumos mirositoare, de la moara lui Manole, se bucura de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
conform unor vechi cerințe împărătești. Și moara meșterului-faur măcina non-stop, și apă avea destulă, și morărița Manoloaia era tânără și frumoasă, și era oacheșă și zâmbăreață, sprâncenată și harnică, și făina de grâu-secară, de orz și păpușoi, frumos mirositoare, de la moara lui Manole, se bucura de mare căutare în întreaga zonă. Mama își amintea că zarva și necazul se manifestau în multiple forme când moara trebuia oprită. Așa s-a întâmplat și odată cu plecarea făurarului Manole la războiul cel mare de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și zâmbăreață, sprâncenată și harnică, și făina de grâu-secară, de orz și păpușoi, frumos mirositoare, de la moara lui Manole, se bucura de mare căutare în întreaga zonă. Mama își amintea că zarva și necazul se manifestau în multiple forme când moara trebuia oprită. Așa s-a întâmplat și odată cu plecarea făurarului Manole la războiul cel mare de unde s-a întors abia după patru ani, că împăratul l-a cătănit pentru bătaie cu toate limbile din jurul împărăției. Și se jeluia morărița văduvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai aveau ce suge, dar totuși întreg la trup, întreg la minte și cu neamul întregit. Și-a revenit destul de repede că era tare ca un ciot de stejar, oțel curat, nu alta și încet-încet a reușit să-și pună moara pe măsele că nu era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul Morii, că așa se numea de-acuma locul cu pricina, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]