115,804 matches
-
contra cronometru. Un salt mortal și... Aglaia Veteranyi a dispărut de sub cupola vieții. O vreme n-am mai avut poftă de aventuri. Scriitura ei, ca și structura romanului De ce fierbe copilul în mămăligă, este pusă sub semnul vieții și al morții, al pericolelor din noi și dinafara noastră, al grotescului și kitschului, al experimentelor pe care Aglaia le-a cunoscut și le-a parcurs în mod direct. Aceste imagini subsumate eului narator construiesc unele dintre cele mai extraordinare poeme în proză
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
evoluția protagonistei, patru etape ale transformărilor ei pînă la pubertate și chiar adolescență. Un singur lucru pare că nu se modifică: inocența limbii care adună și spune povești. Povești nenumărate și nesfîrșite, cu și despre oameni, obsesii, spaime, viață și moarte, exil, bucurii, suferințe, singurătăți. „Circul era ca un ghetou", îi mărturisește în interviu Aglaja, Rodicăi Binder. „Nu aveam nici un contact cu oamenii din afară, eu nu am mers la școală, eram analfabetă. Și cînd, la șaptesprezece ani, m-am dus
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
în evoluția ei psihică și fizică, în traume, în modicările de percepție. Această reducere a poveștii oferă, pe de o parte, o anumită tensiune spectacolului, pe de altă parte însă, îi diluează proporțiile retoricii, discursului fabulos despre viață și despre moarte. Diminuează, într-un fel, aura cărții. Spectatorul care nu a citit cartea, nu cred că poate intui - din felul în care este făcut spectacolul -dimensiunea scriiturii și a destinului copilei, adolescentei din De ce fierbe copilul în mămăligă. E dreptul regizorului
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
cel mult îl nuanțează. Restul e vociferare; vanitate de intrus." Dacă aflăm asta despre critica lui Lucian Raicu nu mai are cum să ne mire, nici întrebarea pe care (și-)o adresează: "Cum se poate face «critică literară» cînd există moartea, cînd există problemele ultime?", nici răspunsul dat: Există totuși un mod de a face critică... Fără a te sustrage problemelor ultime." Reflecțiile autorului se întemeiază pe creația în sine, el este interesat de procesul de creație, de scris, însă nu
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
la Praga pentru a-și recupera cîteva relicve materiale și sentimentale ale trecutului, între altele, și un jurnal. Josef își venerează mai intens soția după ce aceasta a murit și poartă mereu cu el, ca semn al fidelității matrimoniale și dincolo de moarte, traducerea în daneză a Odisseei. Liantul care unește personajele, dispuse aproape simetric în structura intrigii romanești, este Erosul. Pe de altă parte, uzînd de potrivirile deloc întîmplătoare ale destinului personajelor sale, Kundera face o aluzie parodică indirectă la peripețiile erotice
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
pînă la o astfel de subtilitate maniheistă, dar are tot veacul XXI la dispoziție să egaleze în imbecilitate cenzura comunistă a limbii. Ați uitat legea cu tovarășe a lui Ceaușescu? Dar înlocuirea de către cenzori în poezie a unor cuvinte ca moarte și doliu? Dar interdicția de a scrie negru pe alb în ziare biserică sau cruce? (Cînd biserica Mihai Vodă a fost mutată pe alt amplasament, presa a elogiat performanța inginerească a ,,translării unui monument istoric") Dar dumnezeu cu literă mică
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
tact, ținînd cont de sensibilitățile persoanelor cu handicap. Cum se simte un om angajat cu de-a sila la o firmă particulară? l CURIERUL NATIONAL ne anunță: Deși specialiștii prevăd un cutremur devastator peste trei, patru ani, mulți proprietari preferă moartea decît consolidarea. Guvernul acordă facilități și chiar gratuități, dar a rămas cu banii necheltuiți". Cînd citești asemenea titluri îți vine să-i crezi idioți sadea pe proprietarii de apartamente din blocurile avariate de cutremure. Dacă ai curiozitatea să discuți cu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
neglorioase din izolare, acel din tinerețe vers al meu "cu mult curajul fricii", în voia căruia m-am abandonat de atâtea ori, îndurând o stare de imensă trudă interioară pe gol, sufletul meu în atingere cu somnul, cu boala, cu moartea amânată, nu știu, dar când l-am formulat m-am liniștit în ticăloșia mea. Așa că, atunci când nu apuc să renunț, când nu mai am loc de întors, nu-mi rămâne ca ultimă stratagemă de autoînșelare decât să amân până la marginea
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
în 22 de volume. Motivările, bine argumentate, însoțesc fiecare luare de hotărâre, în ansamblu și pe părți. Capitalul informativ crește iar transparența folosirii sale servește oricărei discuții. Ediția de față adaugă volumelor, propriu zise de Nuvele, textele postume Prințesa, Căile morților, Un democrat, textele din periodice, asupra cărora autorul nu s-a oprit, și pune în valoare texte mai puțin știute. Pe lângă intratele de mult în conștiința cititorului, ca să nu mai vorbim de specialiștii drămuitori ai valorilor, cum sunt Popa Tanda
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
albi, gândurile mele/ le aprind, le ascult,/ le privesc, le ating./ Fluturi albi/ îngeri desculți/ printre zăbrele/ pășesc tăcuți/ umplând temnița rece/ sufletul greu/ de Dumnezeu./ Cuibărit în cuvânt/ printre umbrele reci/ reaprind în mormânt/ steaua stinsă pe veci/ vestind morților vii/ Reînvierea". De obicei, cei care scriu bine își și dau seama că sunt buni, merg la sigur și nu așteaptă de la nimeni altceva decât să fie debutați. Lăsați să treacă puțină vreme până să ne mai trimiteți alte versuri
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
din mînă" (elegie). La treapta meditativă ( pe care urcă totuși autorul care parcă nu se-ndură a se maturiza lăuntric, ceea ce reprezintă un avantaj), aceeași devălmășie fertilă între concepte, percepții, visuri, frînturi reflexive și răsfrîngeri emoționale deviate. Tăcerea, umbra, cerneala, moartea se întîlnesc, se încîntă reciproc, într-un dans a ceea ce ar fi putut fi. Sfîrșesc prin a se întrepătrunde într-o incantație a posibilului pur, a fremătătoarei neîmpliniri al cărei rost nu ar putea fi decît gratuita sa comunicare în
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
tăcerea. umbra/ să se întrupeze./ în ea se scurge cerneala neagră/ (cîte poeme închise acolo etanș?)/ cine-a strigat odată și nimeni dar nimeni/ n-a auzit? n-a tradus nimeni./ este și ea tot o umbră./ o cerneală simpatică./ moartea.// ascultă-mă. ascultă-mă cu tine vorbesc./ îți împrumut urechea mea dreaptă. buzele mele pecetluite ți le dau./ pleoapele mele întredeschise./ degetul. iau degetul de pe buze" (a vorbi. chiar clipa de dinainte). Și nu putem a nu menționa, în aceeași
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
al acestuia (tonul cool bate în retragere) e transcrisă experiența totalizantă a copilului etern care "scîncește" într-o temerară tentativă de-a cuprinde într-o sensibilă acoladă atît biblioteca cît și viața, în speță nucleele generatoare ale celei din urmă, moartea și erosul. Femeia posedată nu e numai o verigă a transmiterii mesajului vital al fecundării, ci și o revărsare a maternității în sens invers, o retroactivă naștere a bărbatului. Incestul și candoarea se mixează. Pe de o parte, senzualitatea își
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
cum ar fi Câinele andaluz, al cărui scenariu l-a semnat împreună cu Salvador Dalí, iar finanțarea a realizat-o însăși mama lui Buñuel, fără a vedea însă vreodată filmul. Anul acesta, pe 29 iulie, se împlinesc 20 de ani de la moartea marelui cineast. Redăm mai jos un fragment din cartea sa de memorii, în curs de aparițe la Editura Humanitas. Dacă mi s-ar spune: mai ai de trăit douăzeci de ani, ce ț-ar plăcea să faci în cele douăzeci și patru
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
și trăit, să mă mai aflu încă în cazarmă? Altă dată sunt adult și mă întorc acasă, la familia mea, în Calanda, unde știu că se ascunde un spectru. Asta după ce tatăl meu mi-a apărut ca o vedenie după moartea lui... Intru curajos într-o încăpere aflată în întuneric și strig spectrul, oricare ar fi el, îl provoc și chiar îl insult. Și atunci se aude un zgomot în spatele meu, o ușă se trântește și mă trezesc speriat, fără să
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
veche care mi s-a părut instructivă. S-a întâmplat cam în anul 70 i.d.Cr. Până de curând Roma fusese sub dictatura lui Sulla, o dictatură dură care favorizase o oligarhie hrăpăreață. După retragerea dictatorului în anul 80 și moartea sa în 78 sistemul s-a relaxat, dar facțiunea care-l susținuse a păstrat poziții dominante în stat. Între cei care sprijiniseră dictatorul s-a aflat și Caius Verres. Cvestor, adică funcționar public însărcinat cu finanțele, ales cu sprijinul adversarilor
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
în România nu sunt deloc încurajatoare, teroarea anilor ’50 conferindu-le un aer de tragedie, și abia prin 1966 se poate nota o anumită destindere. Se adaugă acestor ecouri nota elegiacă a anilor târzii de bătrânețe, dispariția a neumărați prieteni, moartea unei lumi a trecutului. Autorul cărții despre înregistrează și reperele mai însemnate ale vieții acestuia din ultimii ani, intrarea în Academia Franceză în 1968 (după ce fusese respinsă o tentativă din 1958), amintirile răzlețe pătrunse de nostalgie despre România, articolul omagial
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Autorul cărții despre înregistrează și reperele mai însemnate ale vieții acestuia din ultimii ani, intrarea în Academia Franceză în 1968 (după ce fusese respinsă o tentativă din 1958), amintirile răzlețe pătrunse de nostalgie despre România, articolul omagial despre Brâncuși publicat la moartea sculptorului în 1957, altul despre Grigore Gafencu, căruia îi admiră spiritul, reproșându-i însă opoziția față de germani, după cum nu apreciază nici iluziile legate de Aliați ale Regelui Mihai sau ale Monseniorului Ghica. Corespondența cu un alt "colaboraționist", Jacques Chardonne, prieten
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
catastrofică", cu obsesia invaziilor asiatice și a expansiunii rusești spre Occident, trăind un sentiment al crepusculului. Îl sugerează, poate, cel mai bine titlul unui text din 1964, Adio la Orient-Expres, trenul care nu mai e unul "de plăcere, ci rapidul morții, aceea a Europei". O umanitate mizeră, ratată degradată de teroare, ar călători acum în legendarul tren. "După frivolitatea noastră, neliniștea lor" notează scriitorul. Este, poate, opoziția cea mai expresivă dintre cele două mari vârste pe care cuplul Morand le-a
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
cu o infinitate de latențe), dată de o reală regenerare a interpretării ,,actualizate". Astfel balada Meșterul Manole, ,,mit estetic" de bază la români, apare abordată prin prisma mitului dedalic, pe urma unor sugestii din eseul lui Dan Botta, Unduire și moarte. Negru Vodă și curtenii săi rătăcesc fără speranță de ieșire printr-un labirint de proporțiile unei țări. Planul acestui traseu inițiatic e cunoscut doar de un personaj insignifiant, de un portar (umil travestit pentru Hermes) care-i oferă voievodului un
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
care îl întruchipa pe zeul Saturn a cărui domnie a însemnat Vîrsta de aur pe pămînt. Regele Saturnaliilor se bucura de toate privilegiile unei provizorii regalități, totul îi era permis pentru ca apoi, cînd i se încheia mandatul, să fie dat morții". Din sînul masei răsculate la Amara se aleg trei astfel de pseudomonarhi: Trifon Guju, Petre Petre și Toader Strîmbu, care, după ce-au cunoscut cîteva momente de glorie, sînt sacrificați ritualic. Și în Răscoala figurează „centrul sacru", raportabil la Olimpul
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
din Europa. Iar bucureștenii acceptă senin să li se desfigureze orașul, de parcă am avea unul de rezervă. Nu știu care primar al economatelor, un Vanghelie, ins pescuit de partidul de guvernămînt din rîndul infractorilor virtuali, s-a găsit să-l amenințe cu moartea pe un ziarist de la Adevărul, fiindcă ziaristul și-a permis să înceapă o anchetă despre niște carne stricată, în valoare de vreo trei miliarde de lei, care s-a împuțit în economatele privegheate de acest Vanghelie. PSD-ul l-a
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
Acum cred că existența și cultura trebuie cu adevărat să se suprapună. Chiar dacă pare cu neputință; chiar dacă e ceva donchișotesc, ele se identifică în cele din urmă una cu alta în punctul cel mai semnificativ al speciei umane. Unii spun: Moarte. Dacă alt punct de referință nu este, - fie și acesta!... Duțu mi-a scris după eliberare. Ne-am văzut de câteva ori. Cele două volume ale cărții aveam să le primesc mult mai târziu, prin poștă... Era prin nouă sute nouăzeci
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
țară. Să zicem, ca sugestie bipolară, Observator cultural versus România literară. Și că monopolul deciziei a dispărut, în ciuda pool-urilor mediatice. Că relativismul amenință să devină noul absolutism, asta-i altceva, poate la fel de periculos ca vechile puseuri absolutizante, care urau de moarte zeflemeaua relativizantă pe motiv de disoluție antinațională etc. Eu sunt pentru măsură în toate, pentru valorizarea negativului, pentru naționalismul luminat - respirând europenitate, nu americanism -, pentru decență, respect pentru tradiția locului, disponibilitate dialogală, ecumenism și voință constructivă. Sunt, deci, PENTRU multe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
-i îndepărteze și pe alți corespondenți locali, din motive de șantaj indirect. Asemenea lucruri ar trebui să provoace scandal în toată presa centrală, tocmai pentru că sînt la mijloc corespondenți locali, ziariști vulnerabili, cum se vede. l Înțelegînd că amenințarea cu moartea a unui ziarist nu e numai problema ziarului la care acesta lucrează JURNALUL NAȚIONAL l-a luat în vizor pe Marian Vanghelie, primarul sectorului 5. Vanghelie, cel care l-a amenințat cu portbagajul pe un ziarist de la ADEVĂRUL, se bucură
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]