911 matches
-
1476 Fugi Măria ta!!! Fugi! strigă, se milogește tânărul oștean alergând după Măria sa. Domnul Moldovei, în cămașă de zale, cu părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh....." Ajutați-mă, oameni buni, bolborosește un bătrân oștean târându-se printre cadavre... Ajutați-mă... Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
E zadarnic!!... Calcă peste mâna unui mort, se împiedică, în cădere îl trage și pe Ștefan... Lasă-mă!! Ștefan se luptă să scape din brațele lui, îl lovește: ...Ai înnebunit Mihaile?!?! Lasă-mă!! Ștefan în patru labe se târăște prin mocirlă, prin bălți de sânge, peste cadavre, se zbate, strigă, răcnește: Lăsați-mă!! Sunt domnul Moldovei!! Sunt domnul Moldovei!! Nu pot să fug!!... E înnămolit până-n albul ochilor. Se repede la ei, îi apucă de piept, îi zgâlțâie, strigă, poruncește: Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bucium buciumă răgușit, se pierde undeva, departe, moare: "Fugi!! Fugi!!"... Gândul îl chinuiește: "Și eu, Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei, Sabia Creștinătății, Athletul lui Hristos, fugeam! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!" Apoi, cuvinte de dojană îi încolțiră în minte: "Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vorbesc toți odată, cu aprindere, cu patimă, retrăind bătălia: Priceput-ai cum i-o amăgit? se prăpădește de râs Duma Vlaicului. I-o momit și i-o tras pe șfară cătinel-cătinel, unde-o pohtit Măria sa, la loc strâmt și cu mocirlă. Ce i-o fătat mintea "Năzdrăvanului"! zice logofătul Tăutu căzut în admirație. O pitit în mlaștină, în smârcurile Racovățului, dincolo de pod, o pitit sumedenie de buciumași și trâmbițași... Și, când or prins să buciume și darabanele să bubuie, s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
porc dus la tăiere. Puțea: se cufurise pe el de groază... Îmi venea să vărs de scârbă. Taie-l!! am poruncit gâdelui. Alexandru bate din palme, cu bucurie: L-ai răzbunat pe bunicu'! Capul descăpățânat s-a rostogolit într-o mocirlă. Își găsise tronul. L-am ridicat de chică: picura cu noroi și sânge... Am văzut multe trunchiuri descăpățânate, cu ciotul gâtului gâlgâind de sânge înspumat, dar niciodată nu m-a cuprins o scârbă mai mare privind stârvul acela ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fugi Măria ta!! Fugi", aude el răsunându-i ca un ecou, gândul... "Și eu , Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei! Sabia Creștinătății! Athletul lui Hristos! Am fugit! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!... Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia! Ne-ați apărat! Și ați căzut până la unu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu glas frânt. Dumnezeu să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chiar în timp ce o trădam, mă îndepărtam de ea gândindu-mă la cealaltă. Mă consideram - și eram - un ticălos. Într-o asemenea noapte de insomnie, m-a fulgerat un gând cumplit: „Doamne, dacă aș muri acum, în această clipă, cu ce mocirlă de suflet m-aș înfățișa înaintea Ta!” Perspectiva unui asemenea sfârșit infam m-a înspăimântat atât de tare încât sperietura, sunt convins, m-a ajutat să mă vindec. Fapt e că după un timp, tot ce am simțit pentru femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cadențate; era capriciul lui): Viitorul e un vis/ Cu o componentă tristă:/ Visul încă nu-i decis,/ Viitorul NU EXISTĂ". Deci o aventură în viitor este descurajantă prin absența obiectului. Totul se reduce la vis; dar, pentru a ieși din mocirla prezentului, încercăm să visăm. Mătușa Nadia, Regina Era înaintată în ani, dar una dintre rarele persoane ce nu își arată vârsta. O apariție majestuoasă, o regină înaltă, cu ochii foarte vii, zveltă și elegantă. Părul alb, rebel, printr-un efect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trăiesc între ei, fără „materialul uman”, cum ne denumeau pe noi ceilalți, „profesioniștii înguști” sau doar biată forță de muncă. Pedepsele născocite erau tot atâtea proteze ale imoralității noastre, a celor ce fugeam în marsupii ca să cotrobăim altundeva decât în mocirlă după un dram de demnitate. Sau după scuze foarte omenești. Aveam copii de crescut, perechi de iubit, prieteni de protejat, elevi de învățat. Aveam de pregătit viitorul. Despre care nu știam nimic, nici măcar dacă există. Când aud acum știri din
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
rețeaua de complicități și să trăiești ca un nufăr neurmărit și neurmăritor, să nu ai dosar la „Cooperativa Ochiul și Timpanul”, cum îi spuneam noi. Regimurile totalitare tocmai asta vor. Să aibă la mână pe toată lumea și să creeze o mocirlă atotcuprinzătoare din care să nu mai scoată nimeni capul. Uneltele lui sunt cei care au avut atribuții explicite de mocirlire, adică ceea ce numim azi poliție politică, dar și suma uriașă de lași și mediocri care au pupat mâna care sugruma
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
masă critică: cea morală. Nici o grupare nu mai rezistă ca întruchipare a moralității în sens normativ. Nici una nu mai descinde din Bine. Legitimarea prin trecut și-a epuizat resursele. Mulți dintre noi și-au creat imagine publică de nuferi pe mocirlă. Alții, puțini și discreți, nu și-au exhibat nici o imagine, chiar dacă erau comportamental nuferi. Majoritatea tăcută este probabil în situația morală de a fi făcut diverse compromisuri, fără să ajungă la compromitere. Ei îi este greu să împartă lumea în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și gospodării agricole. În carnetul său de elev, Labiș consemna: „Am fost trimis la Ipatele, la un proces chiaburesc”. În timpul unei documentări la Iazul Vechi, comuna Șipote, unde se inaugura un GAC, iarna era fără zăpadă. În februarie, pe drum mocirla trecea de glezne. Invitații, între care mă aflam și eu cu Labiș, au coborât dimineața din teren la Vlădeni. Până la destinație mai erau vreo nouă kilometri, așa că în spatele gării ne așteptau niște căruțe. Gras și jovial, unul dintre vizitii era
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mai precisă și frazele sunt mult mai incisive. Ocupă doar 10 pagini de caiet. Finalitatea asocierii este, acum, triplă: «Pentru propria sfințire, pentru mântuirea sărmanilor copii abandonați; pentru a arăta lumii de azi, atât de atee, atât de cufundată în mocirlă, că Dumnezeu există, se gândește și se îngrijește de făpturile sale...». Tot acum se reafirmă forma laică a componenților Casei: «Membrii Casei să fie seculari, să poarte nici o haină religioasă, dar să aibă virtuțile apostolului». În anii următori, găsim alte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fie, iar amenințarea tuberculozei în momentul adolescenței adăugase un element neplăcut pentru formarea caracterului, agravat de proasta influență a fratelui mai mic, Othon tatăl viitorului împărat Carol bărbat frumos care sfărîma inimile, căutînd aventura atît în alcovuri, cît și în mocirlă, și de o imoralitate notorie. Căsătoria morganatică 85 pe care a încheiat-o cu Contesa Sophie Chotek crease dificultăți și o situație delicată (atît pentru soție, cît și pentru copii), care au contribuit în a-l menține în atitudini retrase
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
smintiți. Ca să fim toți siguri, repede au venit ostașii adunați în tabără să cerceteze. Cum aceste secături nu-și cereau iertare, le-am dat bucățele de pîine sfințită. Era o groapă, unde ca niște cai puternici, cu picioarele au făcut mocirlă și au murdărit cu ea pînza. Pe acești răi cu mintea în pîclă i-am descîntat cu apă neîncepută și i-am uns să stea vioi și sila să nu-i mai țină. Voi striga: privește aceste măciuci care s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
creier mondial-unic, cu agenturi în fiecare țară, creier ce se numește Masonerie. Conștiința națională și credința în Dumnezeu, prin aceste valori a trăit neamul românesc și a biruit toate cumpenele. Credința în Dumnezeu oprește pe om de a cădea în mocirla păcatului. Dumnezeu este modelul unic, perfecțiunea, lumina eternă spre care omul trebuie să năzuiască. Denigratorii și potrivnicii, comunismul, consideră credința o sclavie. Ei sunt împotriva ordinii naturale și a firescului uman, Dragostea, care înseamnă pace pe pământ și între oameni
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la Dumnezeu, raiul mândriei omenești aici pe pământ și raiul veșniciei, dincolo de mormânt. De aceea, legionarii vor lupta împotriva tăgăduitorilor Creatorului nostru, Dumnezeu. Dumnezeu este PERFECȚIUNE, FINALITATE, VEȘNICIE. Cei satanizați, comuniștii, care înseamnă monstruozitate, coalizați cu satanicii politicieni afundați în mocirla grelelor păcate de ieri, retrograzi în raport cu evoluția noii rânduieli umane și libertății pentru care de veacuri luptă societatea, coalizați și cu vechii dușmani „biblici” strigă să fim iarăși răstigniți, pregătind noi legi criminale antiumane. Dar noi nu vom săruta călcâiul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ianuarie 1981, Într-o librărie. I-am spus, cred, atunci că nu mai suport ce se Întâmplă În jur. „Ce aveți dumneavoastră cu ei? Este problema lor, a oamenilor sistemului, nu a noastră. Îmi reproșez mereu că am intrat În mocirlă.” Radu, În mocirlă? Și-atunci, de ce n-ar fi fost mocirla și „problema” noastră? Am Înțeles că se referea la Uniunea Scriitorilor, la faptul că eram totuși membrii acestei Uniuni. „Trebuia să-l ascult pe MRP, să nu intru... «Ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o librărie. I-am spus, cred, atunci că nu mai suport ce se Întâmplă În jur. „Ce aveți dumneavoastră cu ei? Este problema lor, a oamenilor sistemului, nu a noastră. Îmi reproșez mereu că am intrat În mocirlă.” Radu, În mocirlă? Și-atunci, de ce n-ar fi fost mocirla și „problema” noastră? Am Înțeles că se referea la Uniunea Scriitorilor, la faptul că eram totuși membrii acestei Uniuni. „Trebuia să-l ascult pe MRP, să nu intru... «Ce, vrei să te
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu mai suport ce se Întâmplă În jur. „Ce aveți dumneavoastră cu ei? Este problema lor, a oamenilor sistemului, nu a noastră. Îmi reproșez mereu că am intrat În mocirlă.” Radu, În mocirlă? Și-atunci, de ce n-ar fi fost mocirla și „problema” noastră? Am Înțeles că se referea la Uniunea Scriitorilor, la faptul că eram totuși membrii acestei Uniuni. „Trebuia să-l ascult pe MRP, să nu intru... «Ce, vrei să te fotografieze ăștia de la șireturi la chelie?» Ar fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înainte de a muri, la o șezătoare literară la nu știu care mare uzină din București. Radu la o uzină! Era furios și o arăta. „Genocid. Trăim un genocid, domnu’ Duda.” Moartea lui Radu Petrescu m-a zguduit. Totul se prăbușea, rapid, În mocirla fără fund a neantului tiraniei. Muriseră deja câțiva prieteni, ne Înghițea bezna pe fiecare și pe toți, clipă de clipă. Frumusețea sucomba, oripilată de proximitățile pernicioase, adevărul devenise sălbatic, binele se retrăsese În vis. Când am intrat În casa de pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putea să fi rămas la trecerea pârâului mlăștinos, pe care ceilalți îl trecuseră cu ușurință și el o fi călcat într o groapă pe care băiatul o știa și o ocolise. Chiar așa se întâmplase. Băiatul l-a scos din mocirla din care Boroancă se zbătea să iasă și după un timp prețios înainte de a se crăpa de ziuă l-a adus în locul unde ceilalți îl așteptau. Astfel s-a ajuns cu bine în curtea lui Neagu, care i-a adăpostit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
temporar În instituția literară. Miza lui este istorică, urieșească, misionară. Secolul XXI Începe cu Michel Houellebecq - crede autorul că se va spune peste cîtăva vreme. Omul actual nu poate decît Întreține o bucată de vreme iluzia fericirii, apoi recade În mocirla de unde păruse să iasă. La apogeul vieții de cuplu cu Valérie, aflat iar În Thailanda, de Revelion, Michel este surprins de islamiști mascați care mitraliază turiștii occidentali veniți În cadrul unui sejur sexual. Dintre ei, Valérie moare, Jean-Yves e rănit grav
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]