1,306 matches
-
-se, vrea s-o urmeze, firește, dar mama îl oprește, Rèmâi aici, bine!? arătând spre mine fèrè sè mè numeascè, adicè tocmai cu cel ce nu este tata! straniu lucru, dar copilul nu protesteazè, contrariindu-mè, mè așteptăm la scâncete și mofturi copilèrești, dar el acceptè confruntarea, un adevèrat bèrbat, fiul lui Vlad! Corina ne lasè singuri, câteva clipe mai târziu se aude trebèluind la bucètèrie, eu scoțându-mi sacoul, incerc sè mè fac cât mai comod și mè așez pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ar fi? Asta nu prevede regulamentul, dar nu vreau sè încarc telefonul secției cu tarife de telefoane internaționale! Bine, încerc eu sè-l înduplec, dar statul plètește! Tocmai asta e! izbucnește el, eu nu-mi permit sè cheltuiesc banii statului pe mofturi! Un telefon nu pot sè dau, email nu aveti! Vè rog sè-mi citiți drepturile! Îmi interziceți orice legèturè cu lumea, ce urmèriți?! Nimic, domnule! Scrie declarația aia o datè și ești liber! Dar de dosar penal tot nu scapi, sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
zilele. Abia acum îmi dau seama ce preț are în ceas anume, care se încăpățânează să existe din nou. Mă doare de bucurie splendoarea toamnei și simt că destinul tors în secret de ursitoare ne urmărește încă... A fost un moft sau a fost iubire-adevărată? Secrete nebănuite doar, mistere nedezlegate, toamnă... Doamne, ce mai toamnă! Niciodată toamna nu fu mai frumoasă!...
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
că ce-i trebuie inconștientei copil cu ăla, om însurat, cu rostu’ lui, și că ce-o fi zis ea, că-l îmbârligă ca s-o ia și a atârnat ca proasta la el atâta vreme, tâmpita, și acum auzi mofturi și figuri de doi lei, că nu-i pasă de el și nu vrea să-l vadă și nici să-l oblige cu ceva, de stai și te-ntrebi ce-o fi în capu’ ei. Pe ce lume trăiește idioata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
faptul că Derek Încearcă să mă vrăjească? — Aș avea și eu o curiozitate În legătură cu o chestie măruntă, am spus eu. Se Întâmplă cumva să fii singurul copil răsfățat al unor părinți peste măsură de iubitori care ți-au făcut toate mofturile? — Mami și tati s-au purtat Întotdeauna grozav cu mine, răspunse Lesley cu entuziasm. Le-am zis că o să le dau Înapoi avansul pentru apartament de Îndată ce voi Începe să câștig niște bani din lecții. — Așa mă gândeam și eu. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
avea viață lungă. Această contradicție dusese la o divizare a personalității lui Lou. Azi te trezeai că te ceartă cu severitate pentru că nu te dedici Îmbunătățirii nivelului formei tale fizice; iar mâine, constatai că pronunța cuvântul „exerciții“ cu tot atâtea mofturi câte face un editorialist de la Spectator când e obligat să spună „petrecere rave“. Ziua de azi se plasa clar În a doua categorie. Am scuturat din cap. — Urăsc să mă antrenez Înainte de oră, i-am explicat. Îmi dă senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
reacționa? — I-aș da toată dragostea mea. Ești absurdă! — Ei bine, asta înseamnă dragoste în accepțiunea mea. Nimeni nu mă înțelege. Midori și-a frecat ușor capul de umărul meu. Pentru anumite persoane dragostea începe de la un fleac, de la un moft... sau nu începe deloc. N-am mai cunoscut vreo fată care să aibă asemenea opinii. — Multă lume e de aceeași părere, spuse ea jucându-se cu degetele. Eu nu pot gândi altfel, vorbesc serios, dar măcar sunt cinstită. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iar și niște jogging. Cel mai bun pește cu cartofi prăjiți din tot orașul! anunță Jake, în timp ce se îndreaptă spre masă cu sacoșele. Scot ketchupul, sosul și oțetul, dar nu și farfurii; poate că, după el, farfuriile ar fi un moft. Cred că am dreptate; Jake rupe sacoșele de hârtie și scoate la iveală pachete învelite în ziar, pe care le pune pe podea, lângă foc. Două picnicuri într-o zi, zic eu... Mă așez și îl sărut. Pare speriat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se dea, involuntar, în stambă. Mă ierți..., ce mi-a venit în minte, dar masonii, rozi-crucienii, iluminații, ăștia nu erau și ei, parcă, tot un soi de cavaleri templieri reciclați? Să contenim cu prostelile și cu glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile! mârâie iritat Bursucul, întorcându-se cu iarăși cu fața, către auditoriu. Din prima și ca să nu existe pentru careva, nici un strop de confuzie, aflați că noi suntem băieții buni. Despre prea umila mea persoană, iată că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și pe un ton absolut dezinhibat, de plutonier artilerist fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul, urmat de Vierme, care se așterne extenuat pe scaun, fără mofturi, depunând coșul de nuiele pe asfaltul călduț, în strânsoarea protectoare a picioarelor lui trudite. "Să moară mama-n pușcărie!" își reocupă și el liniștit locul său, la coada mesei lungi, de mesteacăn geluit și cam pieziș, într-un colț al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Fratele, savurând încă plăcerea prospătului său triumf speculativ-lingvistic. Triumf pe care tocmai se pregătea să-l împărtășească fericit și amicilor săi, când, întorcându-se de la pisoar, la masa de pe prispa birtului, observase cum lovise dezastrul! Uraganul Katrina era nimic, un moft, un vânticel... Șobolanul se-mplântase, în picioare, lângă masa pe care dormita inofensiv, cu capul pologit pe tăblie, răzbit de aburii cei nărăvași ai tequilei, șmecherul roșcat de Mariusache. Șobo avea o mână vârâtă adânc sub cureaua de la pantaloni, iar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a decreta starea de asediu unde va fi trebuință. ― Asta-i, fraților! mormăi Stan Răcani cu ironia-i mult gustată de confrați. Ce-mi umblați mie cu mofturi și acadele patriotice! Că doar noi suntem stăpînii! Roșu, care nu scosese nici un cuvânt, zâmbi acum sarcastic și se întoarse după Titu Herdelea. Tânărul dispăruse. Zărise pe doamna Gogu Ionescu și ieșise s-o aștepte. Vroia să le spuie că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știam cum să reacționez. Timp de câteva săptămâni după aceea am simțit din plin teroarea de a fi întrezărit, chiar și subconștient, niște perspective care se pierdeau spre un alt spațiu decât lumea burgheză, în definitiv, chiar dacă ușor colorată de moftul artei, în care trăiam. Mai mult, aveam de multe ori, pe stradă și chiar în biroul meu, senzația că sânt supravegheat, verificat de o instanță nedefinită, care doar plutea dizolvată, ca un fum de amurg, în aer. Acum știu sigur
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Gina. Nu îmi puteam imagina cum vor trece zilele în care o voi vedea la școală tot timpul și totuși nu va mai fi ea. Cum ar fi să nu mai mergem amândoi spre casă, să nu-i mai suport mofturile și alintările și cinismele... Lăsam dâre lungi prin zăpada șoselei, eram terminat. În seara aceea m-am hotărât să nu mai am niciodată de-a face cu ea. Am scris în jurnal: "Gina nu vrea, NU VREA să ne înțelegem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
banii, că nici tu n-ai, lasă, că n-ai nici tu... Și io, din ce mi-ai lăsat data trecută, poate să fi cheltuit vo doi lei cinzeci, păi la ce, c-aici ai de toate ! Nu fac io mofturi, bună-rea, ei știe cum dă mâncarea ! Da io-mi moi pâine-n sos și... E câtă vrei pâine, dacă nu-ți ajunge, te lasă să mai iei ! Pâine, dacă mai ceri, pâine-ți dă... încă o dată mi-a mai dat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am observat adesea, trecând pe lângă ei. Majoritatea sunt familii tinere cu unul sau mai mulți copii. Mă întreb de multe ori dacă eu aș avea răbdarea pe care mai ales mamele o au cu acești copii zbenguiți sau cu diferite mofturi și capricii. Ii văd apoi cum se joacă pe plajă, în nisip, cu jucăriile lor, iar părinții stau întinși pe șezlonguri, sub umbrele, sau sunt în apa atât de curată de culoare albastru-verzui. Până pe la 9.30, plajele sunt goale
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ca Yahvehul vechi testamentar. Triumful de ieri se transformă iute în nevroza de azi. Între atot pu ternicie și impotență nu-i decât un biet fir al Moïrei. Ai apucat să zici că toată literatura de până la tine e un moft, sau, mai precis: o firavă suită de precursori ai genialității tale? Apoi, ia-ți matale adio de la orice înțelegere cumpă nitbătrânească și de la orice posibilitate de (auto)nego ciere pe piața literară. Vei avea dușmani ireductibili deopotrivă în octogenari și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
atâta cât o vezi“ și că „puțin călătorești, puțin cunoști“. El m-a avertizat cel dintâi că, odată intrat la idee, adică odată ieșit, te îmbolnăvești fără leac. Pe atunci, însă, am râs copios de ceea ce consideram a fi un moft, un chirițism. Unul înduioșător, de înțeles la o adică, dar nu mai puțin meprizabil. Și cum oare să-i fi înțeles tocmai eu pe unii profesori de franceză care ascultau numai Radio France, făceau pe dracu-n patru să pună
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
unei minime plăceri gastrice sau artistice. Nu doar la carne, ouă, unt, ulei, vată și hârtie igienică, dar și la teatru, librărie și cinematograf. Însă pe atunci, odată ce aveai biletul de intrare, totul mergea uns. Acum observ că biletul e moft și că tot ce contează e forța mârlăniei, presiunea ghiolbanului și tratarea animalică a spectatorului ovin. Cu tristă resemnare, Dan C. Mihăilescu Acesta e(ra) textul mailului pe care, chiar a doua zi după furia neputincioasă, adică vineri 4 noiembrie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
beratoare, o supapă emoțională, un debușeu de sentimen talism, verdict etic, proiecție existențială... Și chiar un cadou. Până acum câțiva ani, a oferi cuiva, ca recunoștință ori șpagă, o carte, oricât ar fi fost ea de prețioasă, 174 era un moft. Unul privit, după caz, cu mirare, dispreț, botoasă blazare. Or, acum, până și unul ca mine observă deja cu neliniște că pentru intervalul dintre Sf. Nicolae și seara Crăciunului nu-i mai ajung pungile și punguțele de umplut cu bucoavne
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
etalează profesionist în carte. Se va putea reface, oare, cândva, țesutul social destrămat de comunism și pustiit în postceaușism? Da: cum știm, în timp formele atrag fondul adecvat. În plus, regenerarea propusă aici e departe de-a fi un păgubos moft paseist, de fițe artistice, cum îl ca lifică buldozerimea primăriei. Dimpotrivă, presupune o însumare de premise comerciale intens aducătoare de profit. Se pare că - oricât de mult ne-am resemnat cu dezbinarea națională - a venit vremea solidarizării. Atașați, vă rog
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
avântat mintenaș în cascada evocativă, aducându-mi aminte, o dată mai mult, că scriito rimea moldo-valah-transilvană, pașoptistă, junimistă, cla sică, romantică ș.a.m.d. s-a dedicat cu nesățioasă plăcere memorialisticii. La noi - știe cine vrea s-o știe - ficțiunea e moft, dumneaei Memoria e totul. În ce mă privește, sunt un adversar al disjuncțiilor și, prin urmare, un atlet al conjuncției. Înțeleg și accept (până la un punct) ierarhia „anatomică“ a fericirii. Când e vorba de cele ieftine, nisipoase, concret-pârdalnice, vorbim de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
elegant, îmbrăcat vara mai mult în alb, sau pantalon alb și haină închisă la culoare sau invers. Întotdeauna proaspăt bărbierit, parfumat, pomădat, cu batista mare la piept și cu floare roșie la butonieră. Purta baston nu de nevoie ci de moftul modei. Avea buzunarele doldora de bani fiindcă în afara pensiei mari, a celor trei hectare de vie și a agoniselei la bănci mai avea și fabrică de sifoane din care scotea bani grei spre satisfacția lui, a femeilor, dar mai ales
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Figura lui, din clipa când mi-a zis că, spre deosebire de alții, el știe că e Don Qui-jote, exprima o convingere liniștită, aflată deasupra oricărei îndoieli. Prin ricoșeu, pretenția mea de a semăna lui Don Quijote îmi pare, în clipa aceasta, un moft. Pentru a te purta ca Don Quijote, nu ajunge să vrei. Trebuie să poți transforma iluziile în unică realitate. Miercuri 23 noiembrie Zăpăceală și confuzie când sosim la Pireu și ne despărțim de "Lumea Renașterii", coborîndu-ne bagajele pe chei. Mergem la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
frământări, când pasiunea e păguboasă. O rog pe doamna Speranța să ne abatem și prin faimosul cartier al bogătașilor și vedetelor, Beverly Hills. "Și prin" înseamnă un drum de vreo cincizeci de kilometri, dar gentilă, dispusă să ne satisfacă toate mofturile, doamna Speranța zâmbește și zice "da". Înțelege, probabil, că pentru niște bovarici ai confortului, ca noi, Beverly Hills e un fel de paradis. Deprinși cu gropile și praful (sau noroaiele, în funcție de anotimp) din București, suntem victime ușoare ale snobilor care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]