978 matches
-
Iași, 2009. Lucrări în instituții: Musėe Internațional D’Art Naïf, Vicq, Franța; Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești; Muzeul de Artă Naivă Kondas, Tallin, Estonia. „Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșari adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso..... Fără a-și
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
valuri marine, se pierd în depărtare spre Prut; în spate, spre apus, dincolo de valea largă a râului Bârlad, se întind culmi cu creste însorite până în piscurile Ceahlăului; din nord, din dâmbul Făgădăului, înspre Valea Oanei și Valea Gîrzului, două dealuri molcome deschid valea pârâului DodeștiJigălia, pitorească și intens populată. Din pintenul Ursoii ochiul poate admira întreaga vale, de la obârșia sa numită Șipote-Călugăreasca, dăltuită în marginea de nord a satului Dodești, până la Giurcani, pe râul Elan, cu cotiturile sale, cu satele care
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
un efect surprinzător:” Atunci parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun fără voia lui și vorbi printre dinți: -Apoi nici să fim batjocoriți așa nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: -Nu, nu!...”. În timp ce la București se desfășoară baluri, dansuri, chefuri prelungite, la sat țăranii se trag pe lângă casă refuzând să mai lucreze pământul altora, bat coasa, așa, “ca să fie bătută”, și se pregătesc (se strâng în
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
nivelul metodologic", George Munteanu "imprevizibilul relaționărilor", Mihai Cimpoi "inteligența" și "focul polemic", Constantin Călin "independența atitudinii, imprevizibilul analogiilor, pasiunea dialectică", Dan C. Mihăilescu "spiritul analitic asociativ" etc. Nici vorbă de... "mitizarea" lui Theo, pe mine mă încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de stânci...” (Radu Strugariu, Bocet solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri domoale de ploi / Ce molcome sfâșie calea cu pace... Mocnită lumină. Lumină ce tace... / Mi-e frig. Și mă doare tot dorul în noi. // Stejarii sunt palizi în stingerea lor / Și-n vaietul lunii e foșnet de ape... / Atâta durere cât nu mai încape. Mi-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
a descris procesul de contopire a mongolilor cu cultura han, în felul următor: "Etnia mongolă, asemenea unei viituri năvalnice, unui imens puhoi, s-a revărsat din stepele de la nord de marele deșert Gobi și s-a aruncat nestăvilit în cursul molcom al culturii han, răscolindu-l până în adâncuri și, până la urmă, contopindu-se cu el"8. Cea mai mare realizare în politica externă a dinastiei mongole Yuan este considerată și azi realizarea de comunicații pe întregul continent euroasiatic, practic de la Marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
intime și oftează plescăind din limbă. Pe deplin mulțumit, se mai scarpină în cap o dată, își pune căciuloiul, saltă desaga și începe din nou, tacticos, să facă pași mărunți în spațiul acela demențial de vast. Eternitatea părea a se scurge molcom și absolut inutil. Viața unor ființe, omul și cei doi corbi, mai mult dădea impresia că încurcă existența Universului și că poate ar fi fost mai bine să nici nu fie nimic pe acolo. Picături rare, mari și reci ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mihai Tataie, mi-e foame... N-are tata nimic. Acuși ajungem acasă... Drumul de la Botoșani spre satul Ghireni șerpuia prin stepa moldavă trist, singur și dezolant. Cît ochiul cuprindea, pînă dincolo de pîcla lăsată încolo, hăt departe, peste văi și dealuri molcome, nu era nimic aflat în mișcare, nu depistai nimic ce ar putea respira, nu îndrăznea nici vîntul să facă un efort inutil care să dea impresia de "eppur si muove". Două puncte, greu de remarcat în imensa pustietate, se odihneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
japonezul pe care l-am surprins fotografiind o sandală veche căzută lîngă un coș de gunoi. El o fi avînd motivele lui, eu le am pe ale mele. Am fost surprins să aud după slujbă o mică cuvîntare într-o molcomă moldovenească. Avem oaspeți din Iași... domnul primar... înfrățire... Ce frumos mă gîdilă la urechi cuvîntul părintelui și mîngîierea vorbelor sale îmi alungă oboseala. Părintele mă îmbrățișează și refuză să-i sărut mîna. Am fost prin Moldova, pe la mănăstirile... am învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
respectiv opt ani... Olandezii și francezii ascultă cu gura căscată. Eu povestesc arar, cu lux de amănunte și sorb tacticos din paharul cu bere. Privim spre monstruoasa vale săpată de rîulețul Le Guil și vorbele ne întorc în timp. Povestesc molcom și în surdină. O ploaie rece ca gheața se pornește dintr-un nor de smoală venit dinspre muntele Caraiman. Pantalonii scurți și tricourile ușoare înghețau pe noi. Apoi s-a pornit potopul de bile de gheață. Încă alergam spre jnepeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un călugăr semănând ciudat de mult cu vodă Lăpușneanu. In timp ce priveam spre călugărul din fața mea, în urechi îmi suna o voce aspră: „Dacă voi nu mă vreți eu vă vreau!” - Ce ai rămas așa dragule? a răsunat glasul molcom al Spiritului domnesc. - Am avut ciudata impresie - pentru o clipită - că în fața mea se află însuși vodă Lăpușneanu, sub chipul unui călugăr. - Tot ce se poate. Se știe doar că la sfârșitul vieții Lăpușneanu a fost călugărit - cam cu forța
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
bisericești: Patriarhul Ierusalimului și mitropolitul Moldovei.Se vede treaba că Ghedeon, mitropolitul Moldovei, avea talent la întocmit blesteme. Nu știu dacă și la predici creștinești. Patriarhul Ierusalimului, însă, a cam „luat-o pe scurtătură”, cum se spune. Furat de tonul molcom al Spiritului domnesc, am rămas cu privirea agățată de crucea turlei clopotniță a bisericii, cu gândurile răvășite...Revolta din mine nu se mai potolea însă. Am stat așa câtăva vreme, până când vocea Spiritului domnesc s-a auzit din nou: - Dragule
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
-mi mai dădeam seama dacă visez sau sunt treaz. O căldură moale a început să-mi mângâie pleoapele...Fără să vreau, am dus palmele la ochi. Lumina a dispărut, dar i-am simțit prezența pe mâini. Mi-am frecat ochii, molcom, lenevos. În mădulare simțeam o oboseală plăcută. Când am deschis ochii, mi-am dat seama că soarele dimineții scăpase dârlogii unei raze care, furișată printre perdele, își găsise de hârjoană cu pleoapele mele...M-am uitat nedumerit în jur, rămânând
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ține trează în sufletul celor îngenuncheați, flacăra românismului. Din gulagurile siberiene puțini s-au mai întors pe locurile de pe care au fost ridicați, majoritatea au rămas să-și doarmă somnul de veci printre zăpezile și ghețurile siberiene. Astfel, Prutul cel molcom și lin curgător i-a despărțit din nou pe frații de aceeași mamă, malurile sale fiind împrejmuite cu sârmă ghimpată, peste care s-a așternut o tăcere și o perdea de fum negru, prin care nu s-a putut privi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
celei considerate, în optica rurală, mișcare adevărată: copiii se joacă tăcuți în praful drumului, babele torc liniștite în umbra prispei, iar moșnegii care nu mai pot să meargă pe câmp la muncă, își petrec restul vieții torcând amintiri pe glasuri molcome, venite din alte timpuri. Întocmai ca în poemul baudelairean, Les correspondances, senzațiile (auditive sau vizuale) se întrețes în mod natural abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură și când se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și armonic. El n-are nimic comun cu atonalitatea: Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac,/ Acușa la ureche-i un cântec vechi străbate/ Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,/ Acuș o armonie de-amor și voluptate/ Ca molcoma cadență a undelor pe lac135. Stâlpul din Floare albastră, părând împietrit în lumina lunii, este în fapt cutia de rezonanță a întregului univers chimeric în care se adună, întocmai ca într-un creuzet fantastic, cele mai sensibile dintre toate sunetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și argintul cald al lunei trecea, sfâșiind voalul transparent de nouri albi ce se încrețeau pe dânsul. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și, tremurând bolnavă, își răzima din cînd în când undele sclipitoare de țărmii adormiți 307. Comparând cele două atitudini, cea a tinereții și cea a erosului sublimat din Cezara, până într-un punct lacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
versuri pe care le cânt și în gând, mă însoțesc și la acești ani pe care vi-i doresc să-i dumneavoastră. depășiți și Trei călători Trei călători mergeau pe un drum În noaptea sfintei Învieri, De prin livezi veneau molcom Mirosul florilor de meri. Sorbind al florilor miros Drumeții mei vorbeau încet. Cel mai bătrân credea-n Hristos Iar ceilalți în Mahomed. Un clopot începu să sune Creștinul s-a-nchinat supus Și celor doi porni a spune Minuni din viața lui
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
luna noiembrie, care se țin pentru a te feri Dumnezeu de lupi. Și nici n-am mai luat în râs sfaturile bunicii. TURTĂ DULCE Era pe la începutul lunii octombrie. Coborâse peste Valea Siretului, peste câmpia întinsă din preajmă, peste dealurile molcome și terasele râului, o toamnă de aur, bogată, blândă, liniștită, cochetă, încărcată cu toate darurile pământului. Mă aflam în primul an de după absolvirea Liceului "Nicu Gane" din Fălticeni, profesor suplinitor la Școala din Probota. Îi spusesem gazdei mele mătușa Paraschiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Atunci, scrie! Am ieșit din odăița Măriei Sale Ștefan cel Mare al slovei românești, cu răspunsul ca un boț de aur, ascuns în adâncurile inimii. Întrebarea întrebărilor stăruie încă, mereu, și răspunsul îmi răsună-n taină, odată cu freamătul cetinii și clopotul molcom de la Schitul Vovideniei, din Munții Neamțului. EXAMEN LA PSIHOLOGIE PEDAGOGICĂ -1 În sfârșit a venit și ultimul curs de Psihologie pedagogică. Eram la mijlocul anului II de studenție. Cursul acesta se prelungise pe trei semestre, adică pe întreg anul întâi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
venea și ședea aici, vara acea Căsuță Albă, din lemn de mesteacăn, unde-au răsunat prima oară versurile cântecului: "La căsuța albă / Sunt atâtea flori la ferești..." Lui Bițu, noua gazdă de pe strada Deea cu liniștea din preajmă, cu foșnetul molcom al pădurii de-aproape, cu oamenii blânzi și seini i-au plăcut de cum le-a văzut. A îndrăgit dintr-o clipită și casa de pe Deea și locurile încântătoare, și pădurea ademenitoare spre care da tocmai fereastra camerei pe care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la slujbă. Capul familiei era Costel Ursan. Dar numai în mod formal. Fiindcă la modul real, stăpânul care poruncea tot ce se făcea și nu se făcea era coana Zitta. Câmpulungean din moși-strămoși, Costel Ursan era un bărbat înalt, roșcovan, molcom, blând și bun ca pâinea lui Dumnezeu, tăcut și supus, care scotea o vorbă o dată la două ceasuri. Și pe care nu știu să-l fi văzut cineva vreodată mânios sau înjurând. El mai avea un frate în Câmpulung Est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
poftea "domnu inginer șef", ca "lichide", din când în când la masă: o țuică de prună sau o afinată și câteva sticle de vin natural de la depozitul din târg. Văzând că Bițu era, ca și el, un om blând și molcom, care pleca, ca și el, de cele mai multe ori împreună, dimineața și venea abia spre seară, Costel Ursan a început, cu de la sine putere, ca unul care se scula mai de cu noapte, să curețe și să văcsuiască pantofii domnului inginer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să văcsuiască pantofii domnului inginer odată cu propriile-i încălțăminte. Bițu l-a surprins într-o dimineață, când venea din baie și-i aducea și pantofii săi făcuți lună. A încercat să-l mustre și l-a certat cu vorba lui molcomă, din care Costel Ursan a înțeles că poate continua. Ca urmare Bițu a sfârșit prin a-l lăsa în voie și a-l trata, duminica și la sărbători, când luau masa împreună, cu câte-o țuică și, în final și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fermitate ieșită din comun, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea înaltă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase, cu dinți puternici de om trăit la munte și hrănit cu brânză de oi. Glasul îi era puternic dar stăpânit, baritonal, cu inflexiuni molcome.. După încruntarea sprincenelor și cutelor frunții, dădea impresia unui om cu o voință de neclintit. Când vorbea de străbunii lui, cu glasul grav și molcom, al omului de la munte, era cu totul fascinant. A văzut lumina zilei, la poalele Stânișoarei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]