889 matches
-
combătut problemele dogmatice și disciplinare, nereușind să asigure prezența protestanților. Roma, de astfel, nu-și dorea întoarcerea acestora în sânul bisericii catolice. Conciliul de la Trento nu a acceptat ideile reformiste, confirmând dogmele anterioare. Au luat măsuri în privința reorganizării vechilor ordine monastice, ale căror abateri au fost criticate. S-a decis formarea ordinului iezuit, întemeiat de nobilul Ignațiu de Loyola și recunoscut de papa în 1540. Printr-o disciplină riguroasă, organizare cvasi-militară, prin suplețe și învățământ de calitate oferit tuturor tinerilor, indiferent
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
lui Ockham”: adesea rezumat ca "dictum" (cuvântul, vorba) că omul ar trebui întotdeauna să accepte ca fiind plauzibilă cea mai simplă explicație care stă la baza tuturor lucrurilor (metodă folosită de William de Baskerville în romanul său). Cartea descrie viața monastică din secolul al XIV-lea. Acțiunea se petrece într-o abație benedictină în vremea controversei asupra subiectului sărăcia apostolică dintre ordinele catolice ale franciscanilor și dominicanilor . Grupul numit Spirituali ura bogăția, generând grupurilor eretice numite apostolici sau dulcinieni. Cartea evidențiază
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
Neuma poate fi oricare din semnele din sistemele de notație muzicală care au înlocuit notația ecfonetică. Notația neumatica continuă să fie utilizată în prezent în cântarea bizantina și gregoriana, în special în comunitățile monastice. Cântarea religioasă "corala" utilizează notația contemporană. Primele notații ecfonetice, apărute din secolul al V-lea, utilizau simboluri care încadrau porțiuni ale textului, fiind probabil o notație simplificată pentru diferite „formule muzicale”. Originea neumelor nu este cunoscută cu certitudine. Există mai
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
loc (conventul - casă fraților), cât referință fundamentală la fraternitate, la viață comunitară, din latinescul „cum-venire", mai exact „a se adună” împreună, a împărtăși același stil de viață. Ordinul Fraților Minori Conventuali este una din cele trei ramuri principale ale ordinelor monastice franciscane. i sunt cunoscuți și drept "franciscani negri", de la rasă călugăreasca de culoare neagră (spre deosebire de cea de culoare maro, a franciscanilor obișnuiți). În România sunt răspândiți cu precădere în Moldova. Sediul provinciei române a minoriților "Sf. Iosif" se află în
Minoriți () [Corola-website/Science/319236_a_320565]
-
cuprinde elemente ale altor două biserici, cea a schitului „Afteia” din Plăișorul Cioarei, distrusă în 1757, reclădită și distrusă din nou în 1788, dar și din biserica satului Archișul Românesc, azi dispărut, atestat în 1462. Focar de rezistență românească, așezământul monastic din Plăisorul Cioarei, își atrage ura stăpânirii politice, fiind repetat distrus. Avariat, în jurul anului 1757, prejudiciindu-se și învățătura copiilor de la școala de aici, este în grabă refăcut, dovadă fiind clopotul dăruit mănăstirii în 1763. În pofida evenimentelor au rămas numeroase
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
cu aliaj de cupru, iar pardoseala este din beton. Zidul de incintă al mănăstirii are pe partea de vest trepte care, după cum afirma Dumitru Agachi, ""ritmează costișa amplasamentului mănăstirii, lăsând privitorului o deosebită și puternică impresie de scară a urcușului monastic și isihie, deopotrivă"". Biserica Mănăstirii Coșula a fost pictată atât în interior, cât și în exterior. Urmele picturii inițiale în tehnica frescă din interior, datând din 1538, se mai pot vedea sub straturile de pictură în ulei ce datează din
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
au relevat palatal abațial, cimitirul iar în anul 2003 au fost descoperite mozaicurile din biserica mănăstirii precum și cea mai veche fântână din Transilvania, „Fântâna Turcului". Cercetările au relevat unul dintre cele mai puțin cunoscute, dar și cele mai fascinante așezăminte monastice medievale din vestul României de astăzi, dar și din Europa de Răsărit. Construcțiile au fost terminate în epoca artistică a stilului romanic, fără a mai fi completate ori reparate major. Au fost trasate 16 secțiuni, șase la nord de biserică
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
Lavra Poceaev (în limba ucraineană: Свято-Успенська Почаївська Лавра) este un ansamblu monastic de mari dimensiuni construit în orașul Poceaiv, regiunea Tarnopol, Ucraina. Ansablul este construit pe un deal de 60 m înălțime, dominând orașul și câmpiile dimprejur. Se află la 18 km sud-est de Kremeneț și 50 km nord de orașul Tarnopol
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
acestuia precum și la intervenția pe langă Papă (Pototki fiind catolic) că Sfanțul Iov să fie canonizat și de biserică Apuseana. Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrală Adormirii a cărei construcție o finanțase. În 1604 intra în comunitatea monastica Ivan Zalizo, cunoscut mai târziu că Sfanțul Iov al Poceaevului. Ajuns egumen al așezământului, va instala în 1630 o tiparnița care va produce un mare număr de cărți liturgice și religioase pentru întreaga zonă de vest a Ucrainei. A murit
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
de voluntari cazaci și de pază militarizata. Fostul ministru ucrainean Viktor Ianukovici este unul dintre cei mai fervenți susținători ai Lavrei. De la obținerea independenței țării, comunitatea de la Poceaev a făcut numeroase eforturi pentru a transforma Lavra în al doilea centru monastic ca importanță din Ucraina, după cel de la Kiev. O bogată activitate editorială și tipografica a răspândit faima Lavrei în spațiul vestic postsovietic. Lavra Poceaev este una din cele mai populare destinații de pelerinaj din Ucraina, Belarus, Polonia, Rusia, România și
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
ea luă cu prudență toate măsurile necesare spre a înlătura primejdia. Mânăstirea va fi închisă cu severitate pentru tot ceea ce vine din afară. Nici un bărbat nu va fi admis, nici un ochi străin nu va putea surprinde piosul mister al intimității monastice. Împărăteasa interzice, cu grijă, construirea de terase în apropierea sfintei case, de unde privirile indiscrete s-ar opri în curtea mânăstirii; interzice ca în suita doamnelor din aristocrație, admise să viziteze mânăstirea, vreun bărbat, fie chiar și eunuc, să treacă zidul
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
entrelac"-ul; la irlandezi - spirala; la bizantini - arabescul (împrumutat din arta sasanidă); la germani - ornamentația bazată pe teme animaliere.. În anluminură, planul textual este articulat figural, iar cel figural are valori scripturale. Încă din secolele timpurii ale creștinismului, copiștii scriptoriilor monastice erau însoțiți de miniaturiști și anluminatori, pentru a reprezenta figuri sau episoade exemplare ale Evangheliilor. În mănăstirile irlandeze și anglo-saxone, textele anluminate debutează în anii 650-800 cu monograme ornamentale.
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
frecventă mai ales în pictura cretană. Originile Lapidării Sfântului Ștefan trebuie căutate tot într-o mănăstire athonită, la Xenofont, unde apare la 1554 în naosul catholiconului. Corabia creștinătății, scenă alegorică, apare pentru prima data în pictura românească, fiind o invenție monastică în spiritul athonit și fiind apropiată în semnificații de scenele care ilustrează Apocalipsul din trapeza Mănăstirii Dochiariu, unde se află pictată alături de Adormirea Sfântului Efrem și, probabil, în același spirit cu alegoriile ilustrate în trapeza Mănăstirii Hurezi. Tabloul votiv se
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
VIII-lea al Angliei, denumită „Desființarea mănăstirilor”, a avut un efect profund asupra orașului câtă vreme toate proprietățile care au aparținut bisericii și-au schimbat stăpânul. Procesul a început la mijlocul anilor 1530 și până la sfârșitul anului 1538 cele mai multe dintre instituțiile monastice fuseseră desființate. În această perioadă Londra a crescut rapid în importanță printre centrele comerciale europene. Comerțul s-a întins dincolo de partea de vest a Europei, spre Russia, Levant și către America. A fost o perioadă a mercantilismului și companiilor monopoliste
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
votul Sfatului Țării de la 27 Martie 1918. În această lucrare se redă și istoria mănăstirii Japca din perioada activității complexului rupestru. După cel de-al doilea război mondial, în Basarabia, ocupată de Uniunea Sovietică, cercetările de orice gen vizând complexele monastice au fost interzise. Cu toate aceste, în câteva lucrări de istoria arhitecturii sau de prezentare a monumentelor, ieșite de sub tipar numai în limba rusă, se fac unele aprecieri sporadice, inclusiv asupra mănăstirilor rupestre. Dacă ne oprim la ultima lucrare care
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
1846 prin hotărîrea autorităților eparhiale și a fost dată sub supraveghere parohiei din satul Rudi de Jos. Mai tîrziu, proprietar devenind un oarecare Mihail Rosea, rudă apropiată a lui Boguș, a fost transformată în locuință pentru slujnici. Între timp, complexul monastic a fost părăsit: casele au căzut în paragină, rămînînd mărturie doar temeliile lor, un arc de piatră unde era poarta schitului, și biserica rămasă fără acoperiș. Mănăstirea Rudi își reia activitatea la 24 octombrie 1921, cînd, prin străduința arhimandritului Visarion
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
al Chișinăului a fost silit de sovietici sa închidă mănăstirea Rudi. Averea sfîntului locaș a fost confiscată, iar călugării s-au refugiat pe la alte mănăstiri. După aceasta în mănăstire s-a instalat un cămin de copii, iar mai târziu complexul monastic a fost transformat în spital de ftiziatrie pentru copii, avînd și o școală. Biserica Sfânta Treime a fost folosită și ca depozit. Spitalul a fost evacuat în 1990 și pînă în 1992 mănăstirea a rămas pustie. În 1992, în mănăstirea
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici. La data de 1 mai 1953, autoritățile comuniste au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea din județul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Biserica castelului a fost transformată în biserică parohială. În perioada regimului comunist, la această biserică a slujit preotul Nicanor Racu (1897-1982), nașul de călugărie
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
și din cauza bătăilor primite de la poliție în 1979. În 1952 Ko a devenit călugăr într-o mănăstire budistă. Împreună cu maestrul său, Hyobong, a călătorit prin țară ca călugăr cerșetor. A stat timp de 10 ani la mănăstire, urcând treptele ierahiei monastice ajungând în cele din urmă să fie egumen și membru al comitetului de conducere al asociației naționale a călugărilor budiști. Împreună cu un alt călugăr a înființat în 1957 un ziar budist, unde a publicat câteva poezii și eseuri. Între 1963
Ko Un () [Corola-website/Science/327488_a_328817]
-
satul apare doar pe la sfârșitul secolului al XV-lea), ci lăcaș de cult al unei mănăstiri ortodoxe. Într-adevăr, „Viziunea Sfântului Petru din Alexandria”, redată pe peretele nordic al absidei altarului, reprezintă un element iconografic vehiculat cu preponderență în lumea monastică. De asemenea, în arhiva familiei Kendeffy, într-un document din secolul al XV-lea, Nicolae, fiul lui Ioan I Cândea, apare menționat ca Nicodim, antroponim cu profunde rezonanțe monahale, iar pe o piesă tombală adusă la Râu de Mori de la
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
capucin ce venise în acele locuri pentru a strânge donații. Cand formulează această dorință părinților, aceștia fac o călătorie la , o comunitate la 21 km nord de Pietrelcina, pentru a afla dacă fiul lor poate fi primit într-o comunitate monastica a ordinului capucin. Călugării de acolo îi informează că sunt interesați de primirea lui Francesco în comunitatea lor, dar că acesta are nevoie de mai multă educație școlară. Tatăl lui Francesco pleacă în Statele Unite în căutarea unui loc de muncă
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
pe 27 septembrie 1899. El primește educația particulară necesară pentru a trece de cerințele academice stipulate. Pe 6 ianuarie 1903, la vârsta de 15 ani, el intra în noviciatul la Morcone unde, pe 22 ianuarie, primește regulile franciscane și numele monastic de Fratele Pio, în onoarea , sfanțul patron al localității Pietrelcina. De asemenea depune jurămintele de sărăcie, castitate și ascultare. Pentru a-și începe cei șase ani de studii pentru a deveni preot și pentru a creste în ierarhia monastica, călătorește
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
numele monastic de Fratele Pio, în onoarea , sfanțul patron al localității Pietrelcina. De asemenea depune jurămintele de sărăcie, castitate și ascultare. Pentru a-și începe cei șase ani de studii pentru a deveni preot și pentru a creste în ierarhia monastica, călătorește la mănăstirea St Francisc de Assisi. Trei ani mai târziu la 27 ianuarie 1907 devine slujitor al altarului că preot. În 1910, Fratele Pio a fost desemnat că preot de către arhiepiscopul Paolo Schinosi în Catedrală Benevento. Patru zile mai
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
Deoarece sănătatea să devine precară i s-a permis să rămână împreună cu familia sa până la începutul lui 1916 păstrându-și statutul de călugăr în cadrul ordinului capucin. Pe 4 septembrie 1916, Părintele Pio a fost chemat să se reîntoarcă la viață monastica. Astfel a fost mutat într-o comunitate monahala agricolă, mănăstirea capucina dedicată tot Fecioarei Maria (En:), ce se află în Munții Gargano în localitatea din regiunea . În acel timp comunitatea monastica numără 7 frați. A rămas în Sân Giovanni Rotondo
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
Pio a fost chemat să se reîntoarcă la viață monastica. Astfel a fost mutat într-o comunitate monahala agricolă, mănăstirea capucina dedicată tot Fecioarei Maria (En:), ce se află în Munții Gargano în localitatea din regiunea . În acel timp comunitatea monastica numără 7 frați. A rămas în Sân Giovanni Rotondo până la moartea sa, cu excepția serviciului militar. Când Primul Război Mondial a început, patru călugări de la comunitatea să au fost chemați pentru serviciul militar. La acel timp Padre Pio era professor la
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]