1,681 matches
-
înfrâng rezistența străjii ungare de aici, comandată de palatinul Dionisie de „Herder-var” și-și deschid cale liberă spre Buda. Joi, la 14 martie, Dionisie ajunse într-o goană nebună să anunțe pe rege de această nenorocire. În ziua următoare, oștile mongole pustiesc voievodatul românesc al Beregului, Unghvarul, Borsod și Heves, apoi Casau și Mișcolț, ucid întreaga populație, distrug Agria (Eger, Erlau), jefuiesc catedrala și ajung, parcurgând zilnic câte 73 de km, în duminica din 17 martie, în fața Pestei și până la Vaț
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și-a întins corturile până în Bihor, pentru a petrece vara aici. Au adunat caii de pe câmp, iar aurul și argintul l-au distribuit fiecăruia dintre cei mai distinși. Au împărțit apoi țara de la răsărit de Dunăre și Transilvania, între hanii mongoli. Cu ocazia despoierii cadavrelor, găsind sigiliul regelui la Nicolae, prepozitul de Sibiu (căzut vitejește la datorie, omorând cu sabia sa o căpetenie tătară), Cadan, devenit la împărțire stăpân și peste Transilvania, a pus pe clericii învățați, luați prizonieri, să confecționeze
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1242. La știrea decesului subit al marelui han, a fost nevoit să se mulțumească cu prăzile făcute până atunci. Dușmanul său fugise de la Zagreb în Dalmația și de aici într-o insulă din Marea Adriatică. Invadarea Panoniei pe la Muncai, de către armata mongolă din centru, a dus, odată cu nimicirea oastei lui Bela al IV-lea, alcătuită din unguri și români, în bătălia de la Mohi, și la prăbușirea statului maghiar. Spre deosebire de operațiunile militare ale lui Orda, Caidu și Baidar, spre nord-vest, în Polonia, Lituania
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nord, au prins ca într-un clește întregul teritoriu al vechii Dacii. Obiectivul strategic, propus de către Subotai și urmărit de către Batu-khan, de a lua în posesie Imperiul Cumanilor, din care făceau parte și Țările Române, a fost atins. Intrarea armatelor mongole în Țările Românești și Ungaria, pe cele trei căi, a avut efecte dezastroase din punct de vedere social și economic. Morții, fără de număr, au împuținat în mare măsură populația Țărilor Românești. Cadavrele intrate în descompunere, aflate pe toate locurile, pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1342. ȚĂRILE ROMÂNE SUB DOMINAȚIA HOARDEI DE AUR (1242-1342) Deși Coroana Ungară avea o cancelarie bine organizată și mulți cărturari catolici, cunoscători ai limbii latine, totuși nu ni s-a păstrat nici o cronică, în care să avem informații despre invazia mongolă din anul 1241 și despre perioada cât au stat în Panonia și în Țările Române noii cuceritori. Simon de Keza, care trăiește prin părțile Bihorului și scrie prin anii 1290-1300, amintește numai că în zilele lui Bela al IV-lea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de zile. Confruntând știrile date de Rogerius, în Cântecul de Jale, cu alte izvoare contemporane, se poate constata că cronicele maghiare au lacune mai serioase, privind situația din anii 1241-1242, decât cele germane. Din mărturia lui Rogerius, știm că oștile mongole ale lui Cadan și Budjek, care au făcut joncțiunea la gura Mureșului și-au așezat corturile, în anul 1241, începând din regiunea Bihorului și până la Dunăre, pentru a-și petrece vara acolo. Informația este confirmată și de Cronica persană, care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Budjek, care au făcut joncțiunea la gura Mureșului și-au așezat corturile, în anul 1241, începând din regiunea Bihorului și până la Dunăre, pentru a-și petrece vara acolo. Informația este confirmată și de Cronica persană, care precizează că oștile mongole ale lui Budjek, după ce au supus, intrând pe cinci drumuri, regiunile caraulaghilor, madjarilor și sasanilor, punând pe fugă pe chelar (rege), au poposit vara pe râul Tisa. Aici, au atras pe locuitorii refugiați în pădurile din regiunea Crișurilor și Aradului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de rege. La 27 ianuarie 1243, Bela al IV-lea emite o diplomă, fără a indica locul. În ea, ordona lui Laurențiu, voievodul nou numit al Transilvaniei, căci Posa murise, să restabilească ordinea în regiunea Clujului, pe urma coloanei armatelor mongole, retrase cu Batu-khan și Subotai prin Cluj, Bistrița și pasul Bârgăului spre Moldova, care nu părăsise însă complet Transilvania, și să pună pe frații teutoni Lentenk și Herman în posesia a trei sate, foste ale cetății Dobâca, răsplătind astfel vitejia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Inocențiu al IV-lea emitea bula Plene lacrimis, prin care propovăduia o cruciadă împotriva tătarilor, aflați încă în hotarele din preajma Ungariei. Consecințele Marii Invazii tătare au fost grave pentru popoarele europene, dar, mai ales, pentru cele așezate în stepă. Tăvălugul mongol a distrus toate așezările omenești întemeiate pe marile drumuri și pe acelea din câmpie, și a semănat numai moarte. Falsul călugăr Ascelin semnala, între a opta zi după Paște și până la Înălțarea Domnului din anul 1246, cât a călătorit prin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o ocupație a regiunilor românești, iar după periodizarea lui I. Negoiu o dominație tătară ar fi fost, dar până la urmă cele două mici voievodate dintre Carpați și Dunăre au înfrânt, prin propriile lor forțe, Hoarda de Aur, au înlăturat stăpânirea mongolă și au devenit independente. Frumoase afirmații, numai că ele au un mare defect. Nu corespund realității istorice. Dacă N. Iorga avea să constate mai târziu contrariul și să revină asupra acestei afirmații, periodizarea didactică a diferitelor etape de dominație tătară
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din Transilvania, el nu se putea împotrivi „păgânilor și schismaticilor români”. De o cruciadă, nu putea fi vorba, datorită slăbiciunii regatelor catolice, care se resimțeau încă după Marea Invazie. Papa Inocențiu al IV-lea se gândea acum să slăbească presiunile mongole pe cale diplomatică, trimițând misionari în aceste părți românești, la 19 ianuarie și 23 iulie 1253, pe călugării din Ordinul Predicatorilor „în țara acelor cumani” și „la tătari”, precizând că acei „din neamurile păgâne sau schismatici, adică români aduși de curând
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
e țara lui Asan, și Bulgaria Mică până în Slavonia sârbească, toate țările îi plătesc tribut marelui han. Imensa vastitate a teritoriului stăpânit de Hoarda de Aur, numit adesea nu numai Cumania ci și Țara Alanilor, cu inexistența unor așezări stabile mongole, a lăsat mult timp impresia chiar în istoriografia universală că periferia de Apus a marelui Imperiu Mongol a fost lăsată la voia întâmplării. Nimeni nu a observat că secretul stăpânirii unui mare și incomensurabil teritoriu stătea tocmai în nomadism. Wilhelm
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Imensa vastitate a teritoriului stăpânit de Hoarda de Aur, numit adesea nu numai Cumania ci și Țara Alanilor, cu inexistența unor așezări stabile mongole, a lăsat mult timp impresia chiar în istoriografia universală că periferia de Apus a marelui Imperiu Mongol a fost lăsată la voia întâmplării. Nimeni nu a observat că secretul stăpânirii unui mare și incomensurabil teritoriu stătea tocmai în nomadism. Wilhelm de Rubruck a semnalat acest fenomen văzut în 1253. Hanul își împărțise cu oglanii, șoldanii și mârzacii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Aur, Batu-khan, nobil nomad cu concepții șamaniste (religie care a rămas și în Moldova semnalată până în anul 1646 de Bandinus) și complet lipsit de cultură, nu și-a pierdut capul în fața situației atât de grele a tânărului său stat mongol, întemeiat pe temeliile distruse ale fostului Imperiu Cuman Dești-Kipceak. Pentru a face viabil uriașul organism politic, el s-a gândit la bani. De aceea, consiliul său de sfetnici, care l-a ajutat în această enormă sforțare, a fost alcătuit din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care l-a ajutat în această enormă sforțare, a fost alcătuit din negustori mahomedani, adunați de prin toate colțurile imperiului. După chibzuința acestuia și îndemnul lui, Batu-khan a luat hotărârea de a organiza strângerea dărilor din țările subjugate, cu trupe mongole, având în fruntea lor dregători specializați în materie financiară - numiți daruga. A fost creat, astfel, un adevărat aparat fiscal, pentru perceperea dărilor și prestațiilor feudale de la agricultori și păstori și din toate orașele, în timp ce viața comercială obținea o libertate deplină
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
una din soțiile lui Batu-khan (1227-1256). Noul han, ales în persoana lui Berke (1257-1266), fratele lui Batu, a trebuit să ia îndată măsuri pentru potolirea răscoalei și a-și face simțită autoritatea până în ținuturile locuite de români. Trupele de călăreți mongoli de sub conducerea hanului, care încasau veniturile din vămi de la Chilia și Cetatea Albă, primind ordin prin tânărul Nogai, de la marele han de pe Volga, se avântară în vara anului 1257 într-o expediție, dirijată pe ambele maluri ale Dunării, străbătând Bulgaria
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
bate cumplit pe ruteni, dărâmă cetățile Luțk, Liov și Camenița și obligă pe Daniel și fratele său Vasilco nu numai la supunere, ci să meargă cu oștile lor în contra polonilor. Trecând Vistula, în apropiere de Sandomir, cu direcția Cracovia, trupele mongole au pustiit Polonia timp de trei luni de zile și s-au înapoiat cu o imensă pradă de război prin Lituania. Expediția aceasta de pedepsire a avut un mare efect asupra celorlalte popoare supuse mongolilor. Ea a intimidat chiar pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Țara Românească. Recrutarea soldaților din rândul popoarelor subjugate era un procedeu obișnuit al stăpânirii tătare - scrie B. D. Grecov și A. L Iacubovschi. El a fost practicat pe scară întinsă în toată Rusia, pe unde s-a suprapus dominația mongolă, cu excepția oamenilor aflați pe domeniile bisericești. Așa că, nu e nici o mirare că și românii de la Dunăre aveau oști, pe care le luau tătarii, atunci când plecau în expediții ori incursiuni. Actul emis de Bela al IV-lea, în 1247, menționează, cum
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se prezinte cu oștile lor la Tebriz, la curtea lui Hulagu-han. Prin intrigi, Rukn-ed-din a izbutit să-l convingă pe Hulagu-han că fratele său Izz-ed-din Keikavus îi este necredincios. În consecință, Rukn-ed-din fu numit sultan al Iconiului și o armată mongolă, însoțită de aceea a lui Rukn-ed-din a pornit împotriva lui Izz-ed-din Keikavus. Într-o dimineață, oastea acestuia, condusă de generalul Ali-Behadir, surprinsă la Sivri-Hisar, a fost împrăștiată, iar Izz-ed-din Keikavus cu Ali-Behadir și șeful grajdurilor, Augurlu-beg, au fost determinați să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu sufletul și cu fapta pentru război”, ei trimiseseră deja solii de-ale lor privitoare la gândul de a intra din nou în regat, tocmai când țarul bulgarilor pustiise, în chip jalnic Țara Severinului. Salvarea Transilvaniei de o nouă invazie mongolă a venit de la politica lui Mihail al VIII-lea Paleologul, care a încercat o apropiere cu urmașii lui Hulagu, fostul han al Iranului, stăpâni peste Armenia, Georgia și Azerbaidjan, și de opoziția manifestată în legătură cu încheierea unui tratat de alianță între
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
peste Armenia, Georgia și Azerbaidjan, și de opoziția manifestată în legătură cu încheierea unui tratat de alianță între sultanul mamelucilor din Egipt cu Hoarda de Aur. Nemulțumirea lui Mangu-Timur față de atitudinea ostilă a împăratului bizantin a avut ca urmare imediată îndreptarea forțelor mongole de la gurile Dunării într-o expediție, în anul 1271, în contra Bizanțului. Nu știm dacă românii dintre Carpați și Dunăre au participat la această campanie. Izvoarele istorice bizantine tac, pentru că Mihail al VIII-lea a renunțat să dea bătălia și a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Tihul și contribui astfel, indirect, la restaurarea Imperiului Bizantin pe linia Dunării. Tratativele duse au fost încununate de succes, pentru ambele părți. Numai că Mangu-Timur a obținut doar satisfacția morală, Nogai s-a ales cu o soție Paleolog, sacrificând eforturile mongole și o victorie deplină asupra Constantinopolului, iar șiretul Mihail al VIII-lea a rămas cu tronul salvat, imperiul restabilit printr-o femeie, fără să piardă un ostaș. În adevăr, diplomația împăratului bizantin a atins prin acest succes material apogeul. Încheierea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Mihail al VIII-lea a avut repercusiuni și asupra Țărilor Române. Odată liniștea asigurată în sud-estul european, hanul Hoardei de Aur a procedat la un recensământ general, care a durat între 1271 și 1277. Voievozii locali sub supravegherea guvernatorilor militari mongoli baskaki și doroghi (administratori financiari) au organizat în același timp echipe de scriitori - peseți, la sate, care au înscris mai întâi în daftare - registre, pe toți bărbații în stare de a purta armele, atât în vederea recrutării, cât și a stabilirii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aflate în gospodăriile țăranilor și păstorilor care produceau venit, în scopul aplicării dărilor și prestațiilor. Din iarlâcuri (documente de imunități fiscale - emise pentru scutirile de dări și prestații clerului rusesc) se desprinde că agricultorii și păstorii cuprinși în raza Imperiului Mongol erau obligați să dea în fiecare an haraci sau bir pe fiecare cap de om, tamga pe fiecare cap de vită, dare pe plugul cu roate, pe cel fără roate și pe plugul cu cârlig, adică cu brăzdar, mertice din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
bir pe fiecare cap de om, tamga pe fiecare cap de vită, dare pe plugul cu roate, pe cel fără roate și pe plugul cu cârlig, adică cu brăzdar, mertice din cereale, călăuze și cai de olac la dispoziția dregătorilor mongoli. Perceperea lor se făcea de către organe speciale. Birul, dările pe pluguri și merticele erau strânse de către posadnici, adunarea din vitele tamgăluite cădea în sarcina trimișilor speciali - mai târziu au fost numiți sulgerii, podvezile în grija podvodarilor, iar recrutarea oamenilor pentru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]