1,152 matches
-
nu permite soluții imediate. Așa, de exemplu, pot fi amintite la un nivel general costurile sociale presupuse de restructurarea economiei și sărăcia ca problemă a majorității oamenilor 78. Familia, mai cu seamă, în formele sale atipice, cum este cazul familiei monoparentale, face față adesea cu dificultate solicitărilor multiple pe care le întâmpină. Nefrecventarea școlii de către copii, neglijarea, abuzul, violența împotriva copiilor, abandonul acestora, starea de sănătate precară, traiul în condiții de sărăcie severă sunt doar anumite aspecte observabile. Părintele singur este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru familia acestuia a riscurilor sociale) sunt privite doar ca un efect al situației personale, față de care societatea nu se simte responsabilă și nu intervine. 6. Sugestii privind politicile publice pentru familia monoparentalătc "6. Sugestii privind politicile publice pentru familia monoparentală" Având în vedere că familia monoparentală ilustrează un profil aparte de familie (persoanele care o compun, în forma standard, fiind părintele și unul sau mai mulți copii ai săi), am remarcat, pentru o stare de lucruri normală (în care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt privite doar ca un efect al situației personale, față de care societatea nu se simte responsabilă și nu intervine. 6. Sugestii privind politicile publice pentru familia monoparentalătc "6. Sugestii privind politicile publice pentru familia monoparentală" Având în vedere că familia monoparentală ilustrează un profil aparte de familie (persoanele care o compun, în forma standard, fiind părintele și unul sau mai mulți copii ai săi), am remarcat, pentru o stare de lucruri normală (în care nu există, de pildă, situații grave în privința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
singuri care-și cresc copiii. Corelat, se pot concepe programe flexibile de muncă, acordarea unor zile libere, la cerere (pentru depășirea unor urgențe familiale), corelarea concediilor cu vacanțele școlare, ajutoare financiare cu prilejul sărbătorilor legale. În sprijinul menținerii veniturilor familiei monoparentale, în limitele susținerii unui trai decent, dacă veniturile familiei sunt mici, se poate admite o reducere a contribuției publice mult mai semnificativă prin mecanismul de impozitare (de pildă, în privința impozitului pe venitul global, pentru perioada când părintele singur are în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
părintelui singur pe piața legală a muncii. O altă direcție de intervenție ar putea fi ajustarea veniturilor familiei prin diversificarea alocațiilor pentru familie (alocații specifice pentru tipuri de familii care se confruntă cu probleme specifice). Astfel, pe lângă alocații pentru familiile monoparentale, pentru familiile sărace și cele cu mulți copii, pot fi imaginate alocații particularizate pentru profilul nevoilor familiei în momente diferite de viață, privind nemijlocit specificul condițiilor de existență (G. Ghebrea, 2000, p. 169)79. O a doua mare componentă se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
toată ziua de serviciu, tată care își vedea copiii doar seara și la sfârșit de săptămână. Tot astfel sunt numiți și acei părinți care, în urma separării sau divorțului, își văd rar sau deloc copiii. Sociologii arată că, în multe familii monoparentale, figura tatălui este absentă, iar acest fapt explică fenomenele deviante în care sunt antrenați copiii. Dezorganizarea familiei este apreciată drept cauză a creșterii violenței, familia apărând ca spațiul de control al violenței și agresivității masculine (A. Giddens, 2000, p. 169
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fi adoptarea de valori și stabilirea unor principii de comportament, proiectarea planului de viață. Având un nivel de dezvoltare care nu le permite copiilor să trăiască independent, aceștia recunosc necesitatea susținerii lor din partea părinților. În acest sens, copiii din familii monoparentale sunt cu atât mai atașați părintelui care îi crește, acesta fiindu-le principalul sprijin. Autoritatea părintelui singur este mai mare, cu atât mai mult cu cât este însoțită de un consistent suport afectiv. În acest sens, lipsa autorității paterne nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
individualitățile. O autentică armonie a familiei se bazează pe o stare de echilibru a relațiilor între persoanele care o alcătuiesc (nu se mai admite, de exemplu, că efortul mai mare al femeilor va compensa implicarea mai redusă a bărbaților). Familia monoparentală este o situație de viață care poate conduce la emanciparea în plan privat a femeilor, în chiar familiile lor (nu discut aici dacă monoparentalitatea a fost opțiunea lor sau au ajuns în această situație printr-o conjunctură oarecare de viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
trebuințe importante, oră de oră, zi după zi, an după an nu este una confortabilă 7. Dându-le curs, nu se realizează o legitimare onorabilă în plan social, statusurile aferente fiind secundare față de cele cu o anume vizibilitate socială. Familia monoparentală creează o situație de viață care poate fi receptată drept o disidență. O femeie poate, de exemplu, să fie mamă fără să fie soție. Relațiile parentale sunt posibile în mod independent față de cele maritale. În plan privat, pentru mulți părinți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
bărbați, la fel ca inegalitatea însăși, sunt produse social, psihologic și cultural de către oameni care trăiesc și creează lumile lor sociale psihologice și culturale 9. În funcție de modelul de familie căruia i se subordonează, mai mult sau mai puțin conștient, familia monoparentală cunoaște o configurare specifică, raporturile dintre persoanele care o compun putând fi asimilate raporturilor de dominație (în cazul de față, între adult și copii) sau, dimpotrivă, unor raporturi de tip suportiv, astfel încât să fie susținută dezvoltarea fiecăruia. Conform unei perspective
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
evidentă ca și titlul de conte în democrația americană. „Regula tatălui”, atât de invocată de feminismul psihanalitic, este cam greu de regăsit ca mesaj timpuriu în viața unor copii crescuți de către bunici sau în creșe, de alte femei. Dacă familia monoparentală reproduce relațiile de tip patriarhal, atunci se poate anticipa că părintele își asumă rolul dominator, de autoritate, impusă prin diferență de vârstă, calități și abilități aferente și nu în ultimul rând prin faptul că este cel care aduce venit familiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și efortul spre autonomie ale celuilalt. Logica intrinsecă este cea a conjuncției: și eu, și tu12. Regulile sunt stabilite, acceptate și respectate de toți în mod echitabil, astfel încât să fie posibil respectul față de sine și față de ceilalți. Într-o familie monoparentală de tip partenerial, părintele singur se află în situația de a conferi suport pentru dezvoltarea copiilor și îi educă în ideea de a-l sprijini la rândul lor. Pe măsură ce dezvoltarea psihofiziologică permite copilului asumarea de responsabilități în familie, acesta exercită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind căsătoria se întemeia pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și societate. Față de acest model, familia monoparentală apare ca o excepție, o situație la limită (prin care unul dintre soți a murit, este plecat pentru perioade lungi de timp sau, mult mai rar, se află în ipostaza de a fi separat sau divorțat de celălalt părinte), în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
libertățile individuale. Iată și unele rezerve: reglementările de tip contractual nu modifică mediul economic și condițiile sociale ce creează relații de dominare și subordonare între femei și bărbați; nu pot surprinde adecvat dependențele care se stabilesc în cadrul relațiilor umane. Familia monoparentală rezultată după un astfel de model este una independentă, în care părintele singur și-a propus în mod deliberat să fie părinte și se receptează drept compatibil cu situația creată. Aceasta nu înseamnă că nu resimte dificultățile legate de ipostaza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ci aparține domeniului decizional comunitar, în baza tradițiilor și a teoriilor normative asupra binelui sau a altor sisteme colective de judecată. Teoriile comunitariene articulează valorile comune, dar păcătuiesc limitând libertățile individuale și pluralismul social. Într-o astfel de abordare, familia monoparentală va primi un sprijin puternic din partea familiei extinse, a vecinilor, a colegilor, a comunității, formându-se probabil un tip de solidaritate analoagă oricărei stări de criză resimțită de vreunul dintre membrii comunității. Pentru familiile ale căror valori prioritare sunt cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
oameni nu poate trata în mod adecvat multe dintre temele și problemele cu care se confruntă familiile”. Teoriile fundamentate pe drepturi sunt limitate privind înțelegerea relațiilor, a precondițiilor, a responsabilităților și consecințelor relațiilor interumane 14. Din perspectiva respectării drepturilor, familia monoparentală ridică probleme cum ar fi: discriminarea între familii biparentale și monoparentale, între drepturile asupra copiilor, între cele ale părinților căsătoriți și ale celor necăsătoriți, probleme ale drepturilor părinților naturali, care nu au drept de custodie asupra copiilor, drepturi patrimoniale, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
problemele cu care se confruntă familiile”. Teoriile fundamentate pe drepturi sunt limitate privind înțelegerea relațiilor, a precondițiilor, a responsabilităților și consecințelor relațiilor interumane 14. Din perspectiva respectării drepturilor, familia monoparentală ridică probleme cum ar fi: discriminarea între familii biparentale și monoparentale, între drepturile asupra copiilor, între cele ale părinților căsătoriți și ale celor necăsătoriți, probleme ale drepturilor părinților naturali, care nu au drept de custodie asupra copiilor, drepturi patrimoniale, de respect față de viața de familie etc. Politicile publice vor veni, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
responsabilităților relaționale va cuprinde nu numai libertățile individuale, ci și drepturile de a întemeia și menține asocieri private compatibile cu concepțiile publice asupra responsabilităților pe care acele asocieri le atrag după ele, subsumând conexiunile dintre familii și comunitatea lărgită. Familia monoparentală poate fi înțeleasă ca una responsabilă, față de care conservatorii (adepți ai familiei tradiționale) nu au de ce să se mai teamă. Moralitatea în cadrul grupurilor și crearea unui mediu optim pentru dezvoltarea copiilor, conform cu așteptările sociale, pot constitui garanții ale legăturilor între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ale guvernanților. Prin măsurile de politică socială restrânse referitoare la familie (în comparație cu anvergura problemelor sociale, generate, în principal, de sărăcie), statul poate fi considerat ca unul de tip minimal 33. În raport cu tipurile de suport public, se cunoaște faptul că familia monoparentală se înscrie în categoria beneficiarilor ce par să se bucure de drepturi într-un mod necuvenit (persoana ce are copii, dar nu îi poate crește prin efort propriu și apelează la sprijin social, denotă o anume lipsă de responsabilitate). Acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
manifestat aportul la realizarea bunăstării individului. Familia deține principalul rol în susținerea individului aflat în nevoie. Se păstrează, ca o constantă în timp, o anume solidaritate familială, mai ales pentru momentele de criză. Acest tip de atitudine conduce, pentru familia monoparentală, la două situații posibile. Una ar fi aceea a sprijinului oferit părintelui singur și copilului său din considerente de caritate, însoțite de recunoașterea relațiilor de rudenie: „glasul sângelui”. Această stare este însă rezultatul unei contextualizări negative a familiei cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe care nu le poate onora, cum sunt cele care decurg din situația de părinte). Conservatorismul recunoscut la nivelul instituțiilor statului se răsfrânge asupra modului în care se realizează politicile publice. Dacă, de pildă, avem în atenție politici adresate familiei monoparentale, pot fi chestionate condiționările pe care decidenții politici le întâmpină. Care sunt grupurile de interese ce aleg, promovându-și punctele de vedere, să intre în negocieri cu instituțiile statului? În cazul familiei monoparentale, pot fi recunoscute într-o astfel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pildă, avem în atenție politici adresate familiei monoparentale, pot fi chestionate condiționările pe care decidenții politici le întâmpină. Care sunt grupurile de interese ce aleg, promovându-și punctele de vedere, să intre în negocieri cu instituțiile statului? În cazul familiei monoparentale, pot fi recunoscute într-o astfel de situație câteva organizații nonguvernamentale care își concentrează activitatea în jurul problemelor apărute în viața femeilor 54. Primordial este însă faptul că protecția familiei monoparentale intră, alături de alte aspecte de protecție socială, pe agenda de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să intre în negocieri cu instituțiile statului? În cazul familiei monoparentale, pot fi recunoscute într-o astfel de situație câteva organizații nonguvernamentale care își concentrează activitatea în jurul problemelor apărute în viața femeilor 54. Primordial este însă faptul că protecția familiei monoparentale intră, alături de alte aspecte de protecție socială, pe agenda de negociere a României privind aderarea la Uniunea Europeană. Adoptarea unor măsuri de modernizare pare că se face sub presiune externă. Măsurile de politici publice apar, pentru familia monoparentală, preponderent ca măsuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că protecția familiei monoparentale intră, alături de alte aspecte de protecție socială, pe agenda de negociere a României privind aderarea la Uniunea Europeană. Adoptarea unor măsuri de modernizare pare că se face sub presiune externă. Măsurile de politici publice apar, pentru familia monoparentală, preponderent ca măsuri de politici sociale 55. Mai dramatic este că acestea se rezumă doar la sprijinul financiar modest, oferit prin alocația de susținere pentru familia monoparentală. Conservatorismul privind familia este o constantă a mentalității cetățenilor români contemporani. În sondajele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că se face sub presiune externă. Măsurile de politici publice apar, pentru familia monoparentală, preponderent ca măsuri de politici sociale 55. Mai dramatic este că acestea se rezumă doar la sprijinul financiar modest, oferit prin alocația de susținere pentru familia monoparentală. Conservatorismul privind familia este o constantă a mentalității cetățenilor români contemporani. În sondajele de opinie, aceștia își exprimă puncte de vedere care par perene, în legătură cu dimensiunea de gen a familiei. De pildă, analizând datele din Barometru de gen56 (realizat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]