1,878 matches
-
trăsături frumoase și emana un aer de încredere. Medicina i se potrivea ca o mănușă. Începuse să chelească în vârful capului, dar, la fel ca majoritatea adepților sectei Aum, era bine făcut și privea hotărât înainte. Discursul lui a fost monoton și nenatural. Din declarația lui am dedus că încerca să-și reprime un fel de emoție. La un moment dat, Hayashi a început să aibă îndoieli profunde în privința slujbei lui. În timp ce căuta răspunsuri în afara științei, a început să îndrăgească învățăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aer plutește un miros de diluant folosit pentru tipărit. Orice ai spune, e un loc straniu. Stând acolo, treptat, acest sentiment dispare. Normal că asta e o problemă de simplă obișnuință. Imediat ce te acomodezi, chiar și acest peisaj devine unul monoton. Domnul Utsumi e trecut de șaizeci de ani, dar pare mult mai tânăr. „Oricât de mult mănânc, nu mă îngraș.“ E suplu. Nu face gesturi nelalocul lor și nici nu vorbește fără sens. Ca toți oamenii mici de statură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-i compătimim. Murakami: Muzica Aum m-a marcat. Am ascultat și nu înțelegeam ce-mi place. Muzica într-adevăr bună îți inspiră diverse trăiri: tristețe, fericire. În cea Aum nu detectai nici un sentiment. Parcă zbârnâie ceva într-o cutiuță. Monotonă, fără profunzime, parcă te hipnotiza. Cei din Aum o consideră o muzică nemaipomenită. Mi-au dat și mie să ascult. Mi se pare că muzica este foarte apropiată de psihologia umană, tocmai din această cauză o consider periculoasă. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul bolilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și sângele lor. Jugul păstrase memoria acestui transfer simbiotic, monoton, lent, dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului Memoria obiectelor limbaj straniu și cod secret, interzis îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asemăn prostului, care, nepricepând bine dacă îi vorbești în serios sau îți bați joc de el, tace așteptând ca vreo vorbă nouă să-l lămurească. De ce m-ar minți acum Ioana? Deodată, în fața mării liniștite, după o zi relativ calmă, monotonă, fără nici o însemnătate? Poate ca un rezultat al gândurilor ei ascunse. În vreo oră de singurătate, o fi reflectat că viața pe care o ducem împreună este imposibilă și, curagioasă, o fi sperat să poată găsi un mijloc de vindecare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu este de a compara sisteme ori filozofii, ci comportamente existențiale. Or, ceea ce se poate observa la un om nereligios este că și el cunoaște o anumită discontinuitate și eterogenitate a Timpului. Și pentru el există, în afară de timpul mai curând monoton al muncii, un timp al petrecerilor și al spectacolelor, un timp "festiv". Și el trăiește după ritmuri temporale variate și cunoaște timpuri cu intensitate variabilă: când ascultă muzica preferată sau când, îndrăgostit, așteaptă sau întîlnește persoana iubită, trăiește, evident, într-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Don Miguel își poate organiza în libertate armata sa regulată, de 60.000 de oameni. Mai mult ca oricând, Portugalia e alături de el. Rebelii se fortifică în Porto și așteaptă. Sunt alimentați pe mare, de escadra engleză. Lunile se scurg monotone, fără nici o luptă hotărâtoare. Generalii lui Don Pedro nu se înțeleg între ei și, mai ales, nu se înțeleg cu ofițerii englezi. Dar generalii lui Don Miguel sunt și mai incapabili. Nu folosesc superioritatea lor numerică strivitoare, nu profită de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reflexele indigo și aurii pe care apusul de soare le picta triumfător pe imenșii nori ce stăruiau peste întinderea câmpiei: tăcuți și maiestuoși, prietenoși, ei păreau că însoțesc coloana în marșul ei spre răsărit. îi observă îndelung, legănat de mișcarea monotonă a carului pe pavajul spart, în vreme ce în mintea sa se amestecau amintiri vagi, îndepărtate, și imagini neclare, fără legătură între ele, i se perindau prin fața ochilor, venind dintr-un trecut îndepărtat, pentru a dispărea și a se pierde în neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul bolilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și sângele lor. Jugul păstrase memoria acestui transfer simbiotic, monoton, lent, dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului Memoria obiectelor limbaj straniu și cod secret, interzis îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
avut un rol însemnat în legăturile noastre de mai târziu. Pură recunoștință pentru învățător, sau cabotină nevoie de a face efect, dar urmarea a fost că mai pe urmă, ori de câte ori veneam la ei, mă întîmpina regulat cu un subțire și monoton: La dàda madà!" adăugând, invariabil, envoi1-ul: "Pent'u mata". Adela, victimă a infamiei mele, își lua revanșa fără să știe: La dàda madà!" era oarecum transfigurarea, foarte personală, a universalului La donna e mobile 2, pe care i-l cântasem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de om pasionat se opuneau oricărei apropieri între cei doi bărbați de pe valea Ozanei. Trăsura noastră zgomotoasă a trecut inexistentă pentru femeia teribilă cu sânii mici, cu coapsele fine, cu gleznele goale. Lipsit de orice estetică, înconjurat de un peisaj monoton și trist, cu cele două biserici dinlăuntrul "zidului" una lângă alta (ceea ce dă, nu știu pentru ce, o impresie sinistră și funebră), cu aghezmătarul din față, cupolă enormă, dizgrațioasă, pe jumătate îngropată în pământ, a unei catedrale urieșești scufundate, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a ridicat-o mai în sus, pe piciorul Jinei. Femeia a închis ochii. Mâna lui Zach i-a ajuns pe abdomen, pe linia sensibilă dintre coaste și sân. Jina cânta, fără să deschidă gura, nu un cântec, ci o notă monotonă, ca susurul râului, ca și cum toate notele arpegiului s-ar fi contopit într-una singură. Zach a venit deasupra ei și i-a imobilizat șoldurile cu mâinile. Ea s-a lipit cu spatele de roca netedă, care era erodată încet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Aveam timp din belșug, dar părea să numi mai aparțină, devenisem un simplu spectator la tot ce se întâmpla în jur, fără să particip la clădirea propriului destin. Totul se rezuma la școală, practică, mâncare și somn, un ciclu zilnic, monoton și neimportant care se rostogolea tot mai încet spre o vacanță ce se lăsa cam prea mult așteptată. Trăirile mele se rezumau doar la acele mici dureri provocate de informațiile pe care le primeam zilnic de la prietenele Creței, care îmi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
closet, dar reușea să dea cu noi de pământ și asta era tot ce ne trebuia în acele momente. Nu-mi plăcea să mă îmbăt, dar ce rock puteam asculta cu mintea limpede? Voiam să evadez din acea lume prea monotonă și dacă puțină muzică tare și o gură de spirt erau de ajuns, ce mai conta? Să cânte muzica, să înceapă distracția! Atunci când îți pasă de visele altora Ca niciodată, muzica din cantină se auzea tare aiurea. Ceva nu se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
noi la birou oameni de modă veche, dar tot nu-ți era dat să vezi pe-acolo asemenea ritual. Dincolo de draperie era liniște și pace, dar mirosul apăsător de tămîie Îți sugera moarte. Preotul budist citea textul sfînt cu glas monoton. Pe fiecare dintre cele patru coroane scria „Asociația Yamato”. Înmormîntarea părea oricum una dintre cele mai ieftine. În față, la stînga și dreapta capelei, se afla o estradă pentru cei care luau parte la Înmormîntare. Băteau la ochi doar pernele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gândea la ziua aceea când venisem pentru prima dată în așezările din partea locului la fel de luminoasă ca și aceasta. Tot gândind, ajunse să moțăie, apoi adormi, ajutat de soarele care bătea din față și de mersul din când în când hurducat, monoton al șaretei. Rămânând în mine însumi, reluai - acum la plecare - firul întâmplărilor uitate. Punându-mi mâna streașină la ochi, privii ca pentru prima dată, câmpul abia secerat, neajutorat de ploi în anul acela. Din când în când mă uitam către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
această libertate nu mai deranja Puterea, căci țara întreagă devenise între timp un perfect lagăr de concentrare, greu de recunoscut de către un călător străin din lumea liberă, care în legăturile lui sporadice cu cei de aici, nu afla decât un monoton entuziasm, rostit egal, fără a se lăsa observării semnele prefăcătoriei, căci teama zămislise din fiecare un actor aproape perfect. E greu de înțeles - peste ani va fi și mai greu. E adevărat, rămăseseră revistele, câte mai erau prin casele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Sadoveanu, cel puțin la fel de reușite artistic, să rămână foarte puțin cunoscute sau chiar străine. În loc să incite și să fascineze prin varietatea tratării temelor și prin evoluția, singulară și interesantă, a concepției artistice, s-a creat, dimpotrivă, impresia unei opere sadovenine monotone și plictisitoare. Cantității uriașe de titluri care a creat frustrare celui doritor să-l aprofundeze pe Sadoveanu, așadar greutății alegerii în lipsa timpului fizic, i s-a adăugat și dificultatea de a găsi și a avea disponibile cărțile. Este și rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre fundul mahalalelor acestora e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acolo pe unde ai fost, apoi mâni dimineață, aci, în Fundul Lintiții, prinzi numaidecât. Ieși din polog când se jimbează de ziuă. Atuncea stă abur pe gârlă. Cum arunci, cum acați crapul. L-am oprit o clipă, introducând în vorbirea lui monotonă istoria cu împăratu crapilor a lui Gâdea. — Dă-l holerei pe Gâdea! C-o vorbă de-a lui eu nu cumpăr nici o testea de linguri de la rudari. Ce să vie împăratu crapilor în balta lui Mitrea? Nu zic, la undița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oraș. La auzul acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul deja se întâmplase și, uluiți că un eveniment atât de important se petrecuse cu atât de puțină zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce vestea se răspândea, locuitorii ieșeau din case, bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci, învârtindu-se năuci pe străzi și, tresărind la cel mai mărunt zgomot. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea sărac pentru a isca pizmă, satul dădacei trăia departe de războaie și de răsturnări. Însă existența asta pașnică și monotonă nu putea fi pentru mine decât cea a unei oaze umbroase între două etape lungi. Zgomotele zărilor îndepărtate mă chemau. Era scris că n-aveam să rămân surd la ispitele cu care mă ademeneau. ANUL RĂPIRII 924 de la hegira (13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o dădeau cărămizile de sub el, suprafețele inegale și zigzagul cu creste subțiri pe care îl alcătuiau liniile. Era recunoscător pentru netezimea răcoroasă, ocazională, a unei frunze căzute. Le aduna una câte una și le ducea la buze ca să imite cri-cri-ul monoton al greierilor, le rula pe obraji, între degetele calde și lipicioase, până se încălzeau și se umezeau prea tare. Gustă niște ghimbir murat lăsat la maturat într-un borcan pe acoperiș, alături de șiruri de borcane cu mango, lămâi verzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]