1,466 matches
-
atât de frumos, o fată atât de sim plă și atât de, totuși, misterioasă. Nu s-a-ntâmplat nimic deosebit în tot acest timp. Părinții ei n-aveau pe mână vreun tatuaj de la Auschwitz, ca să-mi sal veze povestirea de monotonie (de fapt, s-o trans forme într-o povestire). Nimic n-a virat măcar în fan tastic: Ester n-avea la gât vreo perlă care să strălucească brusc în penumbră și n-a rostit vreodată, privindu-mă-n ochi, „Hevel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
este viața! Bem cu duh din apa lui plină de miracole, oprim goana timpului, trecem peste-obstacole. Ce de amintiri întinde Moș Crăciun din sacul lui!... Trei copii cântă colinde la-nceputul veacului. Dacă n-ar fi datinile, am fi robi monotoniei roși în trup de patimile adversare armoniei. Bradu-n centrul vieții noastre chiar simbolul vieții este, eu mă-nchin la toate-aceste ale noastre scumpe astre. Cerul României plin e chiar de armonia lor, doar cu-acest preasfânt izvor simțim Moș Crăciun
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
tovarășelor lor și s-ar expune atacurilor, amenințărilor, asupririi și tiraniei. Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent și exagerat, limbajul strident, expresiile cel mai des auzite fiind: „Doamne!“, Iisuse!“, „Ce-mi pasă mie de chestia asta?“, „Haide, haide! Ce-ai de gînd? N-am timp de pierdut cu tine! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zi din pricina Înălțimii sale neobișnuite, din Întrebările ce i se pun, din nenumăratele discuții la care dă naștere, el adună un volum imens de dovezi cu privire la uniformitatea fatală a oamenilor, la sărăcia și ariditatea capacității lor de invenție, la trista monotonie a minții lor. Cel puțin, pentru un om ca el nu s-a schimbat nimic, toate au fost mereu la fel: toate s-au petrecut la fel pe străzile din jurul lui În fiecare zi și-n fiecare lună și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
continua astfel În fiecare an În sute de orașe, În zeci de țări și În mii de puncte răspîndite pe toată suprafața pămîntului și toate vor fi mereu la fel - o formulă seacă, veșnic reînnoită cu tenacitatea neobosită a unei monotonii idioate - toate vor fi mereu la fel. Un astfel de om n-a Întîlnit nici cea mai mică abatere de la această formulă seacă. Nimeni n-a făcut niciodată o remarcă interesantă sau amuzantă despre statura sa, și doar i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
golf sau canal, În care se afla. Departe, spre apus, se deslușea linia țărmului, care era tot jos, nisipos și parcă pustiu. Apa cenușie și răcoroasă a dimineții bătea ușor În flancurile vasului: din imensitatea vijelioasă a mării ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr, pentru un om care acostase de atîtea ori pe marile țărmuri ale Europei și văzuse malurile tocite de calcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-i țină de adăpost în noaptea în care o neuitată tornadă îl va face să simtă măreția naturii. Așa și noi pătrundem în răcoarea tulburată de zgomotul ușurel al unor picături de apă căzând la intervale rare, amintind, prin monotonia misterioasă a plescăitului lor, de veșnicia peșterilor pe care le explorează reporterii de la Discovery. Și ce văd ochii noștri e greu de arătat, după cum e dificil de povestit înfiorarea romantică care ne cutreieră în ruinurile acelei atât de expresive stații
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
200 de metri și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să înainteze în interiorul arborelui. 11 Monotonia decorului îi moleșea gândurile. Tunelul coti și panta descendentă se accentuă. Pereții curbați sticleau slab în lumina lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare similare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
200 de metri și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să înainteze în interiorul arborelui. 11 Monotonia decorului îi moleșea gândurile. Tunelul coti și panta descendentă se accentuă. Pereții curbați sticleau slab în lumina lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare similare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îl întâmpina, pe un ton jovial: - Ei, cărei femei lipsite de apărare o să-i facem azi de petrecanie? Grosvenor râse, deși știa prea bine ca tânărul vorbise numai pe jumătate în glumă. Conversația acestor tineri savanți suferea de o anume monotonie, învârtindu-se mereu în jurul femeilor și al problemei sexuale. În această expediție masculină, problema sexuală fusese soluționată chimic prin introducerea anumitor medicamente în alimentație. Nevoia fizică era eliminată, dar soluția rămânea nesatisfăcătoare pe plan emoțional. Nimeni nu răspunse la întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o transmite susurul izvorului. Fiecare zi își deschide larg porțile abundenței și de noi depinde dacă alegem să trăim “ cu de toate” această zi și cu iubire și cu prosperitate și cu veselie, sau alegem să trecem incoștienți pe calea monotoniei și a lucrurilor care ni se întâmplă, a evenimentelor care vin peste noi ca o avalanșă fără ca noi să reacționăm, fără ca noi să fim conștienți de puterea din noi de a schimba situația în care ne aflăm, fără ca noi să
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
un tablou de Rubens, care fusese un om bogat, ne poate emoționa la fel ca o frescă zugrăvită de Fra Angelico, un sărăntoc. Marea lui găselniță era să spună că bogații se plictisesc - nu scăpa niciodată prilejul de a stigmatiza monotonia hotelurilor de lux și mesele copioase - și că săracii gustă viața cu mai multă poftă. M-a convins și pe mine. Astăzi, nu l-aș dojeni decît În ce privește monotonia hotelurilor de lux. La vremea respectivă, nu cunoștea nici el așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că bogații se plictisesc - nu scăpa niciodată prilejul de a stigmatiza monotonia hotelurilor de lux și mesele copioase - și că săracii gustă viața cu mai multă poftă. M-a convins și pe mine. Astăzi, nu l-aș dojeni decît În ce privește monotonia hotelurilor de lux. La vremea respectivă, nu cunoștea nici el așa ceva. Cred că și-a schimbat părerea În ziua În care a fost invitat de organizatorii festivalului de la San Sebastián la hotelul Maria-Christina. Îi plăcea luxul - „adevăratul lux“, preciza el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai accesibilă decît înghețul realității? Nu este preferabilă cinismului și alternativei unui deșert lipsit de sentimente, unui tărîm al nepăsării și înstrăinării de căldura soarelui interior?... Care este atunci iluzia: înghețul sau energia vieții? Nepăsarea sau iubirea? Frica sau curajul? Monotonia sau miracolul? Oare nu se ajunge la mediocritate și implicit la neant prin frică și prin refuzul posibilului care apare inițial sub formă de iluzie? Ce este iluzia altceva decît o promisiune și o posibilitate a progresului, a adevărului, o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
medie de cinci capete de fecioară pe pagină, ceea ce lăsă puțin loc pentru construcții narative sau continuitate. Cu toate acestea, chiar după varianta trunchiată pe care își îngădui să o citească, Porfiri descoperi că autorul construise povestea cu îndemânare, evitând monotonia și provocând interesul. Deși primul cap de fecioară căzu în prima pagină, episodul în sine se întindea pe mai multe pagini, din moment ce fosta fecioară prinsese repede gust pentru activitatea răspunzătoare de pierderea virginității sale. În ceea ce privește prima treime a cărții, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și de toți demonii de pe pământ, vă rog, să-l oblige pe cel interogat să răspundă că niciodată în viața lui n-a avut un asemenea animal și nici n-a auzit de el. Cu Găsit vizibil în furgonetă evita monotonia descrierii și economisea repetițiile, era de ajuns să întrebe, Câinele ăsta e al dumitale, sau al tău, în funcție de gradul de intimitate cu interlocutorul, și să audă răspunsul, Nu, Da, în primul caz va trece fără întârziere la vecinul următor ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
obișnuite, curente, logice, n-am nici un motiv să fiu îngrijorat, și conduc cu grijă, traficul e redus, atacurile pe șosea s-au terminat, cel puțin n-am mai auzit despre ele, așadar nu mi se va putea întâmpla nimic în afara monotoniei dintotdeauna, aceiași pași, aceleași cuvinte, aceleași gesturi, ghișeul achizițiilor, subșeful zâmbitor sau celălalt prost crescut, sau șeful, dacă nu e în ședință și are chef să mă primească, după aceea ușa furgonetei se va deschide, va intra Marçal, Bună ziua, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trezesc, mă spăl, că altfel nu văd prin oglindă, apelul, beau mai mult un ceai, îl reîncălzesc, că el vine la șase. Iau puțină margarină, ceva de pornire. Punem să facă gust. Un ketchup, un bulion, orice. Să nu simți monotonia respectivă. Din geamul meu nu văd decât florile din rond, din fața camerei. Mă fac vesel. Șapte jumătate, opt - e un băiat ce lucrează în lemn și eu îi fac desenele pe hârtie milimetrică. Până acum făceam casete cu puține desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
părintească de la marginea orașului. Reveneam, în tovărășia familiei, pe străzi cu zgomotele potolite și trotuarele pustii (...) Așteptam... așteptam... și nu știam ce. Așteptam probabil ca vremea să ne apese mai puțin și totuși să ne zdruncine mai mult. Ne omora monotonia acelui sfîrșit de veac de liniște stăruitoare și de „neutralitate definitivă”. Vacanțele mari erau nesfîrșite. În lumea largă nu se petrecea nimic nou și zguduitor, care să ajungă pînă la urechile noastre. (...) În vremea aceea lumea întreagă părea plictisită. „Boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
căutată decît într-o estetică sobră, severă și geometrică, estetică de luptă și voință, de austeritate impusă prin viață colectivă și organizarea unei societăți din ce în ce mai omogene, din ce în ce mai puțin liberă în datoriile sale față de ea însăși”, chiar dacă „ Pericolul acestei estetici este monotonia, cu atît mai mult cu cît materialele întrebuințate azi, de o sărăcie adesea voită, lasă formele simple și neornamentate într-o goliciune adesea obsedantă”. Numai prin racordarea arhitecturii române la acest spirit al timpului „poate fi salvat Bucureștiul”, victimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt departe de „aiurările lexicale” anarhiste prin „semnificații și sugestii de detaliu”. Poetul ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca insuficiențe uniformitatea imaginilor și monotonia tonului; „simți o făptură cu aspect uman într’o arcă de lighioane apocaliptice”, răsuflă Const. I. Emilian, trezit pentru o clipă din coșmarul „extremiștilor”). Cealaltă manieră, mult mai bine reprezentată... statistic, este însă un semn al „cedării” în fața presiunii colaboratorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu caracter mai general, indicînd o tradiție „urmuziană” specific locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate sluji ca simbol al acestei categorii de autori care a dat pe Anton Pann (și înainte pe pitarul Hristache), pe Caragiale, pe Minulescu, pe Barbu (care se crede așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
depășesc o nouă zi este Tom. N-aș suporta să știe că mă Îngrozește gîndul că asta va fi viața mea de acum Înainte, că au dispărut distracția, bucuria și veselia, că sigurul orizont care mi-a mai rămas este monotonia corvoadei zilnice. Totuși Încerc să nu mă gîndesc la asta prea des, căci nu aș mai fi În stare să continui. Și, iat-o pe Emma, șezînd la mine În prag, cu genunchii la piept și citind o revistă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
doi frați domniră fericiți până la adânci bătrâneți. E limpede că uneori frica poate învinge curajul. Bodean Raluca, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Revolta literelor Într-o zi sufocată de ploaie când monotonia și deprimarea pun stăpânire pe minte și pe suflet m-am hotărât să iau o carte din bibliotecă și să citesc. Era un volum legat în piele pe care mereu am vrut să l răsfoiesc dar eram descurajată de grosimea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Raluca, trezește-te! Ai adormit cu cartea în mână. Deschid ochii și buimăcită răsfoiesc cartea. Da, totul este în regulă, literele sunt la locul lor. Mă uit pe fereastră și văd cum ploaia măruntă continuă să lovească ușor asfaltul. Ce monotonie! Bucovneanu Carmen-Elena, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Omul de zăpadă A fost odată ca niciodată, într-o iarnă proaspăt sosită, un om de zăpadă. Totul a început într-o zi, când un băiețel
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]