2,076 matches
-
omul simplu și păzitorul legii pare să suspende orice morală, orice interpretare sigură. Nu lasă loc unui sens clar și distinct. Însă nici simplei lipse a sensului. Nu găsim o referință sigură la absurdul lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele din urmă doar atât, că omul așteaptă întreaga viață în fața legii și că ușa deschisă, pe care nui este îngăduit să intre, îi era doar lui hărăzită. Pare să fie regăsită, astfel, ideea mai veche că omul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
frumusețea neasemuită. Probabil că nu ar trebui pusă o astfel de întrebare, este vorba totuși de un emporiu inepuizabil și binecuvântat. Din astfel de motive, nu aș crede, urmândul pe Michel Foucault, că enumerarea din paginile lui Borges descrie ceva monstruos. Ea este mai curând absurdă, doar că întrun sens 192 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE uitat al cuvântului. Argumentul lui Foucault privește tocmai imposibilitatea celor enumerate dea sta împreună, dea afla un spațiu comun. Acest spațiu comun al întâlnirii ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
noastră practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cerceta curios. în scurt timp, întregul grup traversă torentul și se adună în jurul lui Balamber. îl studiau și unii și alții din toate părțile, cu un soi de silă amestecată cu teamă, de parcă le-ar fi apărut înainte o creatură monstruoasă, dacă nu chiar un demon. El se zburli: — Ei! La ce vă holbați? Odolgan, cu un gest nesigur, întinse mâna, arătând spre el: — Dar... ce... ți s-a întâmplat? Mâna aia bandajată... Și pe urmă, ești umflat tot și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reușea să identifice santinelele, vigilente și nemișcate, ba chiar să intuiască, în siluetele ce se mișcau într-o parte și în alta, cu pasul mic și grăbit, concubinele căpeteniei hune. Liniștea din zona aceea, în jurul căreia palpita și se vânzolea monstruoasa armată, putea fi asemănată cu liniștea dintr-un ochi de ciclon. Făcând un semn din cap către spectacolul grandios și neliniștitor pe care-l aveau în față, Sangiban spuse sumbru: — Câțiva oameni de-ai mei au încercat să-i numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
conștiința, flacără palidă și rece, dar care vestejește și usucă. Orice femeie măritată se simte sclava bărbatului ei, sclavă supusă sau revoltată, credincioasă sau infidelă, în funcțiune sau evadată ori părăsită. Asasinarea unei femei din cauza geloziei este crima cea mai monstruoasă, vrednică de torturile inchiziției, fiindcă are ca motiv arogarea dreptului abominabil de a monopoliza o anatomie și o fiziologie umană, și suferința, cu atât mai ridicolă cu cât mai atroce, că ți s-a nesocotit acest drept. Nu-i așa că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fi îndatorat dacă v-ați strădui să nu considerați cele ce am să vă spun drept un gând întârziat. Pot să vă ofer un motiv perfect verificabil care face din faptul că am patruzeci de ani când scriu acestea un monstruos avantaj-dezavantaj. Seymour a murit la treizeci și unu de ani. A-l aduce chiar până la această vârstă destul de crudă o să-mi ia multe, multe luni, sau poate că ani, la viteza în care merg. Pentru moment, o să-l vedeți aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În Întunericul de nepătruns al apei se produse o agitație făcându-l să-și forțeze privirea. Pentru Început avu impresia unui furnicar de râme din toate dimensiunile dar, pe măsură ce se apropiau realiză contrariu. De fapt, nu erau altceva decât unele monstruoase animale din trecutul Îndepărtat al pământului care se roteau În jurul său, privindu-l de o așa manieră cu ochii lor injectați Încât bietul, se făcu ghemotoc În scaunul lui Împărătesc...! La un moment dat, un balaur ce conducea alaiul se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu suficientă convingere: maiorul Huzum este destul de onest. Pentru a sista cercetările penale Închizând ochii, clasând dosarul, Înapoindu-ți banii și lucrurile confiscate pretinde o nimica toată mai precis, cinci zeci mii lei...!” Iluzia speranței se nărui brusc În fața acestui monstruos adevăr. Excrocii tot excroci rămân, oricât am Încerca să ne amăgim. Păstrându-și calmul, Tony Pavone replică. „Comunică maiorului Huzum, să te i-a În brațe și să vă duceți dracului Împreună. Drept cine mă luați voi pe mine mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îi debarca unul câte unul În diferite zone a orașului, urmând ca fiecare norocos să se descurce după puterile materiale. Tony Pavone, savura bucuria libertății. Ar fi dorit să strige, să stea de vorbă cu fiecare pieton să-i explice monstruoasa nedreptate ce i se făcuse. Hainele lui ce stătuse În custodie la Închisoare le Îmbrăcase incredibil de mototolite, fiind atât de caraghios Încât nu putea rivaliza nici cu cel mai mizerabil cerșetor. Cum cei dela Închisoare Îi restituise suma de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și nenorocire, și până acum, pe scara cea mai largă, n-a fost chiar un succes pe de-a-ntregul. Nici n-o să aduc vorba de țările comuniste, unde revoluția modernă a fost zădărnicită cel mai mult. Pentru noi rezultatele sunt monstruoase. Să ne gândim doar la partea noastră de lume. Am căzut În multă urâțenie. Este halucinant să vezi cât suferă acești noi indivizi, cu nou-căpătata lor libertate și timpul lor liber. Deși mă simt câteodată serios descorporat, ranchiună simt puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
slăbiciunea formelor exterioare aflate În prezent la dispoziția umanității noastre și lipsa de Încredere În ele, demnă de milă. Rezultatele timpurii ale exploziei noastre moderne de individualitate. Într-o asemenea figură aveam chiar cel mai prost dintre cazuri. Cel mai monstruos tip de exagerare. Vedem dezintegrarea celor mai proaste idei despre eu. Asemenea idei despre eu luate din poezie, istorie, tradiție, biografie, cinema, jurnalism, reclamă. După cum a indicat Marx... Dar nu spuse ce a indicat Marx. Gândi, iar ceilalți nu vorbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se spune, momentul adevărului. Însemnând că cea mai mare parte din conversație era, desigur, o compilație de minciuni. Dar sistemul lui Elya nu era unul din acelea perfecte, ermetice și impenetrabile, Elya nu era unul din cristalele sau țurțurii tăi monstruoși. Pipăind, mângâind firele verzi și lungi ale cergii, Sammler Își zise că, din cauză că el și Antonina fuseseră desemnați, parte dintr-o demonstrație a lipsei de sens a acestei răscoliri pline de viață cu străfulgerările ei de intuiții Înalte de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din plâns, doar ca să inhalezi profund. Aerul de munte nu-ți era niciodată de-ajuns. Până la urmă, ai căpătat ceea ce ți-ai dorit, a concluzionat Jina, cu o fluturare de mână înspre cabană, înspre munții negrii din spatele ei, înspre sălbăticia monstruoasă dinprejur. Ai rămas aici. Zach a trecut în partea cealaltă a cărăruii și-a luat-o în brațe pe Jina înainte ca oricare dintre ei s-apuce să enumere motivele pentru care gestul lui nu era binevenit, înainte ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma cetăților de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dar dacă plecai pentru altcineva. Eram geloasă, ți-o spun acum și nu mi-e rușine... Apoi ai plecat definitiv, simțeam că s-a săvârșit o nedreptate, că ceva mi-a fost furat, care-mi aparținea numai mie... Cel mai monstruos lucru dintre toate era tăcerea ta permanentă, - înainte și după - la care s-a adăugat gestul, părând delicat, de a-mi dărui personal tabloul, ce s-a dovedit a fi până la urmă, o supratăcere mai monstruoasă decât cea dintâi, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
numai mie... Cel mai monstruos lucru dintre toate era tăcerea ta permanentă, - înainte și după - la care s-a adăugat gestul, părând delicat, de a-mi dărui personal tabloul, ce s-a dovedit a fi până la urmă, o supratăcere mai monstruoasă decât cea dintâi, pentru că tăcerea aceasta mi-amintea mereu de tine: eu nu de tabloul tău aveam nevoie. - Nici nu bănuiam, răspunsei dar mă luă de mână, cât atingerea unei clipe, și-mi vorbi sugrumat: - Urmează-mă, peste câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
A fost ca și cum aș fi început o luptă înverșunată cu o limbă deosebit de dificilă, pentru că franceza nu este, cum se spune, limba ideilor clare și precise. Este în grad suprem limba nuanțelor. Dacă îmi amintesc bine, a fost un efort monstruos, dar, în fond, viața este suportabilă numai dacă te pui cu întreprinderi nemăsurate. Benedetta Craveri: În "Exerciții de admirație" citim că "a scrie este un viciu". În ce constă acest viciu? Emil Cioran: Unii scriu pentru a susține o teză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
continuat. — Încât să-mi pot aminti fără ca durerea să mă sfâșie. Și zilele treceau. Și săptămânile. Și lunile. Eram acum la mijlocul lui iulie și el murise în februarie, dar încă mă mai simțeam ca și cum tocmai mă trezisem dintr-un vis monstruos, de parcă eram suspendată în starea aceea paralizantă, năucă, dintre somn și realitate, în care încercam zadarnic să mă agăț de realitate. De normalitate. —Di cum ai ÎNTRAT în crâșmă! Mi-am dat ZEAMA că ești un BĂRBAAAT extins, DE-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
profundă cunoaștere a Legii și a Tradiției, dar și un mare curaj în interpretare: a accepta ca sute de mii de musulmani să renege credința în Profet era de neconceput; a cere unei populații întregi să moară pe rug era monstruos. Mi-aduc de asemenea aminte de vorbele oranezului, rostite cu voce caldă și senină: — Fraților, ne aflăm aici, Domnul fie lăudat, pe pământ al islamului și ne purtăm cu mândrie credința ca pe o diademă. Să ne ferim să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în cealaltă strângea pumnalul. — Jură că vei păstra tăcerea! Velunda nu răspunse. Vitellius îi vedea doar ceafa albă, delicată, încadrată de părul blond. O smuci, întorcând-o spre el. În clipa aceea scoase un urlet, căci ceea ce văzu fu chipul monstruos al Morții, încadrat de părul blond. Orbitele goale, țeasta, dinții ce clănțăneau - nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să lovească orbește, împlântând pumnalul în trupul femeii; sângele desena flori roșii pe mantia imaculată, iar Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
albastrul cerului, și cădea pe masă, în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură ce-i atrase atenția lui Antonius. Statuia reprezenta o fată surâzătoare. Cu o mână oprea, aparent fără efort, atacul unei creaturi monstruoase, infernale, un dragon cu gura căscată, gata să muște. — Sufletul nostru purificat e asemenea unui copil... Glasul lui Proculus răsună profund, liniștit. — ...și puritatea dobândită domolește și călăuzește instinctele sălbatice închise în fiecare dintre noi, adăugă Antonius, atingând capul balaurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lungă la care trebuia să răspundă. Își înfășura o cârpă udă în jurul capului, sperând să se răcorească, dar sudoarea i se scurgea pe spate ca un cărăbuș care aleargă grăbit, stiloul îi devenea alunecos în mâni, cerneala păta cu urme monstruoase, albastre și negre, pagina. Își aminti cum, chiar și atunci, cu lumânarea la cot, degetul îi fusese distras de la liniile tipărite pe care spera să le urmărească până în memorie, și cum, asemeni moliilor care i se alăturaseră, degetul lui fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
timp, găsi cheia potrivită și deschise ușa. Presupuneam că Planeta plutitoare fusese mutată aici întrucât ușile duble ofereau spațiu suficient ca să încapă. Chiar și așa, cred că a intrat pe o parte. Era așezată în mijlocul camerei, arătând ca un extraterestru monstruos, rău, lucios, care putea în orice moment să arunce asupra noastră raze mortale. David Stronge arăta foarte surprins. Din păcate, și-a revenit imediat. Vrei să-ți aduc ceva de la bar? m-a întrebat. Trebuie să fie un adevărat șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mărturisire, e mai puțin mărturisire decât pur act mistic. Simt această carte ca fiind profund autobiografică. Respiră prin toți porii hârtiei suferință, împăcare, remușcare, o permanentă înfruntare între Livresc și Viață, înfruntare ce nu face decât să nască un hibrid monstruos... Textul. Text este relația iluzorie dintre doi oameni, căci fiecare aparține propriei pagini, text este credința că viața poate avea un sens, că faptele se pot înlănțui într-o desfășurare logică pe care o putem determina... Există doar o logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]