2,283 matches
-
iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mîntuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, fărădelegile noastre sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
un an? Și toate întâmplările din timpul ei... Ce-a fost cu ele? Le-am visat, le-am trăit aievea sau mi-a jucat ceața feste și fantasmagorii din o mie și una de nopți?" Am avut un vis teribil! mormăi Carol, sperând să fie contrazis de ceilalți, dar nimeni nu-l băgă în seamă. Cartierul oriental zăcea la picioarele lor ca un animal leneș și înțelept, pe malurile lagunei, nu departe de port. Greci, turci, tătari, evrei și armeni, aduși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
birocratul-chimist sau mai precis chimistul-birocrat numit, nu din vina lui, Funeriu și ce mai contează cum, nu reușesc să-i dea ca lumea de cap. Numai ungurul Marko Bela după ce a citit, probabil i-a plăcut ce scrie acolo, a mormăit un scurt Ighen și i-a pus pe toți pe jar să iasă legea mai repede, fiindcă se pare că în seara cu pricina Băsescu trăsese la măsea palinka ungurească și s-a gândit că mare păcat ar fi fost
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fi de mare, o persoană care să aibă cele două calități alăturate la modul armonios așa cum le are doar el. O spune ferm, și nu dă drept la replică nimănui. Doar de undeva, parcă-l aud pe polițaiul Pristanda cum mormăie, ca pentru el: „Curat genial”, coane Fănică. Rezon! Peisaj cu Ceaușescu În anul 1965 eram elev la Liceul Agricol din Iași, liceu care-și avea sediul aproape de Stațiunea Experimentală Hortiviticolă. Era aproape de casa lui Bădărău (cel care fusese poreclit vulturul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vor stabili prin lege că aerul curat se va vinde la pungă, sterilizat și cu ștampilă de valabilitate. Parcă văd cum un cunoscut de-al meu, bine uns portocaliu, deși nu lasă să se vadă asta, mustăcește iar împotriva mea, mormăind în barbă: „uite dom’le, că iar se ia de cei geniali, democrați și curați, iar pe comuniști îi lasă în pace”. „Comuniștii” pentru dromaderul acesta, de altfel școlit pe la facultăți, sunt toți cei care nu au culoarea galbenă sau
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de vedere civic, dorm pe ei ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum găinile, numai un ochi și se uită la cel care îi privește, din motive obiective, tot cu un ochi destul de câș, apoi mormăie ca pentru ei: „Iar ne jupoaie de vii ăsta! Dar Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat!”. Și se culcă la loc, și dorm, și dorm, iar cheliosul, precum zmeul din poveste, îi jumulește așa cum vrea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
săi schimbară o privire perplexă și se uitară apoi la conducătorul lor. Acesta ridică din umeri și, deschizând, cu un gest teatral, palmele spre cer, strigă: - Asta înseamnă încredere, nu? Odolgan râse cu poftă, în vreme ce Khaba scutura din cap și mormăia. La sfârșitul acelei cine frugale, se culcară, fără multă vorbă. Primul schimb de pază îi reveni lui Khaba. Poziția lunii pe cerul înstelat i-ar fi arătat când să-l trezească pe Odolgan ca să continue veghea. După ce își prinse bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lungiți pe masă. Audbert se trezi; făcu un efort uriaș ca să se dezmeticească. Reuși să se ridice de pe bancă, însă, după câțiva pași, căzu lângă vatră. încercă din toate puterile să se ridice din nou, dar în zadar. „Vrăjitoare blestemată!“ mormăi pentru sine. De ce spusese lucrurile acelea? Da, vorbise despre șase luni de sânge și spusese că numai doi dintre ei urmau să supraviețuiască. Războiul, adevărat, era gata să înceapă, dar nu prea era de crezut că va ajunge și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Balamber adăugă: — Nu face mutra aia. La urma urmei, până acum te-ai purtat bine. Mănâncă fără grijă ce se găsește, gândește-te la răsplată și dormi liniștit. în vreme ce își lua traista de pe cal, Audbert se mulțumi să-i răspundă mormăind ceva, prea puțin convins; burduful de apă îi scăpă din mână și, pe când se întoarse să-l culeagă de pe jos, îl văzu pe Odolgan zâmbind cu răutate și schimbând cu Balamber o privire ce nu-i plăcu deloc. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multe tarabe ale vânzătorilor de brânzeturi și de cărnuri fripte și ale negustorilor de țesături, veniți și din alte burguri pentru a trage profit de pe urma adunării generale a nobilimii burgunde. Printre oamenii înarmați ce înaintau în mici grupuri către castellum, mormăind cu voce scăzută, se învârteau băiețandri insistenți și curioși, vânzători de apă, vin și bere, prostituate, ținute sub ochi de stăpânii lor, și nu puțini țărani, care, la anunțul adunării nobililor, veniseră de la câmp cu coșuri cu ouă și coșnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Puteam să jur că este ceva în neregulă la mașina asta, dimineață, când ați plecat, domnule Craig. M-am repezit în oraș special ca să arunc o privire, dar n-am putut descoperi nimic. Cred că trebuie să desfac rotorul. Craig mormăi ceva în sensul că lasă totul în seama lui Jim. Pe durata drumului păstră tăcerea. Era tăcut, șocat și nesigur. Era una să gândească, așa cum făcuse mai devreme, că Jim era un membru al bandei și altceva era să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
acum era momentul. Trucul prin care scăpase de gărzi nu putea fi repetat. Craig se concentră fizic și psihic. Se făcu că se chinuie să se ridice într-un genunchi. Apoi îngenunchie acolo, clătinând din cap, ca și când era încă buimăcit. Mormăi în cele din urmă: - Dați-mi o mână. Nu contase pe faptul că femeia îl va ajuta, deși chiar și asta era posibil, prin prisma atitudinii lor, în general serviabile. Dar ea o făcu. Se apropie și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
întregului corp; cândva, în trecutul îndepărtat, corpul, se pare, urma calea mai ușoară de a-și repara pur și simplu țesuturile distruse. Urmă o pauză. Craig avu impresia distinctă că cineva își freacă mâinile satisfăcut. Vocea unui al doilea bărbat mormăi ceva neclar, apoi prima voce continuă răsunător: - Nici un indiciu încă, privind identitatea. Doctorul Philipson, care l-a adus aici, nu-l mai văzuse niciodată înainte. Desigur, o mulțime de oameni, atât din Big Town cât și din Middle City trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
un an? Și toate întâmplările din timpul ei... Ce-a fost cu ele? Le-am visat, le-am trăit aievea sau mi-a jucat ceața feste și fantasmagorii din o mie și una de nopți?" Am avut un vis teribil! mormăi Carol, sperând să fie contrazis de ceilalți, dar nimeni nu-l băgă în seamă. Cartierul oriental zăcea la picioarele lor ca un animal leneș și înțelept, pe malurile lagunei, nu departe de port. Greci, turci, tătari, evrei și armeni, aduși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
el mai mult din părul lui Seymour decât dintr-al meu. Puține lucruri în viață, înainte și după aceea, m-au sâcâit mai mult. Dar numai o singură dată m-am plâns și atunci am săvârșit o greșeală colosală. Am mormăit ceva, pe un ton net înciudat, despre „blestematul lui de păr“ care cade întotdeauna peste mine. În clipa în care am rostit cuvintele mi-a și părut rău, dar le spusesem. Seymour n-a răspuns nimic, dar imediat a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prefăcut În putregai. Și atunci Înlăuntrul lui pătrunde un alt vierme, care-l roade până-n rădăcini. Și viermele acesta ne roade și pe noi. Nu e de mirare că am degenerat. Spunând aceasta, Extraterestrul mușcă din scrumbia extrem de delicioasă. - Hm, mormăi el mestecând carnea albă, marinată, acoperită de o pojghiță sidefie, unsuroasă, presărată cu bobițe de muștar și de piper. Asemenea marfă la noi nu prea găsești... Și adăugă: Am auzit că În Rusia aceasta a voastră se fabrică spirt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și, desprinzându-se de gard, se Îndreptau spre cârciuma lui Ițco.. Mașa era vestită pentru murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din toamnă, castraveciorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe toate, altfel nu mă Întorceam...“ „Dar piciorușul meu de ce nu l-ai reparat?“, se văicărea păpușa. „Ți l-aș fi reparat dacă ar fi fost ceas“, răspundea Mașa sărind Într-un picior... De bucurie că Înviase, țopăiau În jurul ei mormăind și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc. Cât timp s-a scurs de atunci? „Probabil, o Întreagă veșnicie“, Își spunea Mașa. Trecutul ei s-a dus pe apa sâmbetei și, odată cu el, și oamenii cei mai apropiați ce i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
intenția de a pleca, dar bărbatul ei o reținu. Îi adresă câteva cuvinte protocolare, făcându-i semn să se apropie de el. O sărută pe obraz, dezmierdând-o. „Draga mea, ești Încă... tare frumoasă! Așa-i, băieți?” Cei doi bandiți, mormăiră cuvinte greu de Înțeles, În schimb Doctorul se Înclină articulând. „Stimată doamnă, vă asigur de toată aprecierea mea...” Bărbatul ei, o cuprinse de amîndouă mâinile, sărutându-i-le. „Vedeți voi? În ciuda anilor care au trecut, poate nu credeți dar, iubirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ripostă ea privindu-se Într’o oglindă de buzunar, Încercând fără șansă să niveleze o sbârcitură din jurul buzelor.” Programul s’a terminat de cinci minute, bună ziua...” „Vă rog, doamnă...știți, intenționam să schimb o sumă mai mare, Însă...” „Aproximativ cât?”mormăi femeia vizibil plictisită. „Să zicem, una sută dollars...?” „Atunci se schimbă situația.Prețul oferit anterior e valabil pentru tranczațiile mărunte.Pentru o sumă mai mare, banca oferă 19.76lei, și cu asta fără alte Întrebări. Hai, spune repede...!” Destul de contrariat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unele cuvinte cu cei care-l așteptau și se auzi strigat de către Șeful Șantierului. „Vino repede Înapoi...!” Străinul care de la bun Început Îi făcuse o detestabilă impresie, Îl cercetă profesional privindu-l agresiv. „Tu conduci lucrările de la Afumați...??” „Da, desigur...!” mormăi el descumpănit de felul disgrațios În care i se adresase individul. „Adică vreau să spun, le-am condus: În momentul de față Însă, nu se mai lucrează. Lucrările au fost oprite de lucrătorii miliției. Afurisiții caralii, fără un plauzibil motiv
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
strânsă În vederea acestei sărbători. Se pregătea să plece la șantier unde desigur era așteptat când, deodată Își făcu apariția Lct.Col.Tudose Ion, care-i Întinse mâna cu oarecare bunăvoință, mustăcind prietenește. “Bună dimineața prietene, ce mai faci...?!” “Mulțumesc, bine...” mormăi el acru. “Am avut trecere pe aici și ce să vezi: te-am Întâlnit Întâmplător. Dacă totuși ai crezut ei bine,te Înșeli și pot afirma. Spre deosebire de tine, eu nu port ranchiună nimănui...! În general, repede mă Înfurii dar, repede
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sunt mai pasionați de adevărul pur decât alți nebuni), Shula-Slawa așezase gospodărie la New York. Creând, adicătelea, un mare centru de haloimăs În Lumea Nouă. Domnul Sammler, un Slim-Jim1 politicos (porecla dată lui de doctorul Gruner), un tată plin de considerație, mormăind apreciativ la fiecare gunoi când Îi era prezentat, era În anumite stări exploziv, la provocare mai violent ca alți oameni. De altfel, cererea lui de indemnizație din partea guvernului de la Bonn se baza pe vătămări atât la sistemul nervos, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]