6,230 matches
-
oameni se transformaseră în statui de piatră sau se volatilizaseră, așa încât, lipsită de cârmaci, ambarcațiunea începu să vireze spre tribord, după capriciile vântului și ale valurilor. Minutele treceau încet și pline de groază. Tapú Tetuanúi tremura. Vahíne Tiaré plângea înăbușit, mușcându-și buzele ca să nu țipe. Miti Matái începu să se târască, milimetru cu milimetru, spre coviltirul de la pupă. Frică, teroarea cea mai intensă puse stăpânire pe navă, căci toți vedeau că Teatea Maó făcea cercuri tot mai strânse, ceea ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insulă și, de-acolo, le-au răpit pe astea trei și pe încă una, care a murit între timp, și s-au distrat și cu ele, în același fel. —Taaroa fie lăudat! exclama Vahíne Tipanié. —Taaroa nu există, replică Ihona, mușcând cuvintele. L-am rugat de o mie de ori să ne vină în ajutor, și nici măcar o dată n-a venit. Pentru mine e mort. Toți zeii sunt morți pentru noi. Era cât se poate de dureros să asculte o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stăpânindu-și furia pentru faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui să-și muște buzele, ca să nu poruncească un atac imediat și furibund. Se căise de o mie de ori, în zilele acestea, pentru că se lașase convins de Anuanúa că nu se află în nici un pericol dacă va fi dată în schimbul ostaticilor, asigurându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rus să fii, într-o zi s-ar putea să ai nevoie de dinți în cur. Dacă n-ai, tre’... să te răsucești. Îți treci cotul pe sub un genunchi și tragi piciorul în sus până aproape de față. Și-ncepi să muști și să rupi cu dinții ce-ți iese din cur. Rămâi fără aer, și-o să rozi orice ca să ajungi să-ți tragi răsuflarea încă o dată. Nu-i genul de chestie pe care vrei să i-o spui prietenei tale la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
închide. Îți atinge mâna cu mănușa ei moale, catifelată, și-ți zice că arăți bine. Te întrebă ce mai faci. O, ce făceai și până atunci, îi răspunzi. Te ocupi de picioare. Ți-ai făcut o clientelă fidelă. Lentil își mușcă buza inferioară privindu-te, și zice: — Așa... deci te ocupi încă de reflexologie? Și tu zici mda. N-ai idee cum o să te pensionezi, dar deocamdată îți plătești facturile din asta. Te privește fără un cuvânt în timp ce taxiul parcurge un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un stetoscop în timp ce rostește cuvinte precum duoden și peritoneu. Nu cu gura plină. În film, întinde o mână cu palma în sus, și cere: „Scalpel!”. În versiunea bazată-pe-o-poveste-adevărată, fierbem apă. Îi dăm domnului Whittier să bea înghițituri de coniac, să muște un glonț. Îi tamponăm Sfântului fruntea cu un burețel în vreme ce un ceas ticăie sonor tic-tac, tic-tac. Victimele cu suflet nobil salvând personajul negativ. Așa cum am alinat-o și pe Lady Zdreanță. În realitate, stăm locului. Fluturând din mâini să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În ceva care se poate vinde. Am privit atenți la felul în care pântecele lui ca un dovleac s-a mai dezumflat nițel când diafragma i-a cedat din cauza presiunii. I-am studiat fața, cu gura deschisă larg, cu dinții mușcând în gol în căutarea aerului. — Hernie inghinală, spune Sfântul Fără-Mațe. Și cu toții rostim cuvintele astea în șoaptă, ca să ni le amintim mai bine. Pe scenă... spune domnul Whittier, cu fața îngropată în covorul prăfos. Spune: Sunt gata să recit... Hernie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
brățara de securitate de la încheietură. Cu toate hainele astea... și sânge peste tot..., spune ea, mă simt de parc-aș fi într-o poveste foarte sinistră de-a fraților Grimm. Am purtat gulere de blană confecționate din animăluțe care se mușcau unele pe altele de cur. Vizoni și jderi și nevăstuici. Moarte, dar cu dinții bine înfipți. Aici, în salonul italian, în genunchi, ținându-i mâna însângerată și uitându-se în sus la nasul ei despicat, Sfântul Fără-Mațe i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noul prieten al lui Mami. Copiii își vâră degetele în păpușile astea. Le trag de părul lor de sfoară. Le strâng de gât și le scutură până le cad capetele umplute cu cârpe. Le lovesc și le ling și le mușcă și le sug, și e îndatorirea Corei să coasă sfârcurile la loc. Găsește ea alte două bile de sticlă când micul scrot de fetru e smucit prea tare. Tot ce li s-a făcut copiilor li se face păpușilor ăstora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
El îi întinse farfuria cu plăcinte fără să-i mai spună nimic. Se uită doar lung la ea și fata îi citi în ochi: Unde ai stat tu, nebună mică, de ești atât de amărâtă?" Luana luă o plăcintă și mușcă mai mult de jumătate din ea. Îi era foame. Mestecând voinicește, cu privirile furate de năzdrăvăniile de pe ecran, nu se putu abține să nu se laude: Știi unde m-am ascuns? Nici nu-mi bat capul! După un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dacă nu te așezi te omor, șuieră Luana și ochii îi luciră atât de straniu, încât cealaltă trebui să asculte. Scos din sărite de curajul copilei, bărbatul își încleștă degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu putere, strânsoarea dispăru și ea căzu bufnind înapoi pe covor. Ridică privirea spre fața schimonosită de durere a bărbatului și mârâi. Acesta rămase perplex. Deveni conștient că puștoaica se va bate cu el, parte în parte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se foi pe scaun. Draga mea, Renar i-a mărturisit fratelui său că te iubește și el i-a spus Verei. E convinsă că tu ești de vină, că ai o influență negativă asupra băiatului. Fata sări în picioare ca mușcată de șarpe. Bineînțeles că mă iubește, doar sunt verișoara lui. Nu știu ce vreți, ați luat-o razna cu toții. Să știi că de azi înainte nu mai ies din casă. Trânti ușa de la cameră iar Sanda dădu fuga la Bica să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
decât o recu noaște, cu toate că, desigur, pe mine asta nu m-ar deranja câtuși de puțin. — Mamă, nu mă simt prea bine. — Ce-i cu tine? Tu nu ești mai niciodată bolnavă. Doar o dată, la Tchambuli, desigur, când te-a mușcat o viperă și-ai făcut convulsii. Dar de atunci n-ai mai avut nimic. Ia să te văd. Ce-ți veni să te pui pe plâns? Of, Doamne, e tâmpenia aia pe care tinereii occidentali o numesc iubire, așa-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-o corecteze. În clipa aceea, își înfigea dinții în buza de jos, groasă, cărnoasă, roșie. Era un gest reflex, o mai văzuse procedând la fel odată, în autobuz, după ce cumpărase biletul și observase că nu se perforase corect. Își mușcase buza șovăind între intenția de-a mai composta odată biletul sau de-al lăsa așa, zicându-și, probabil în gând, fie ce-o fi, dacă scap de un eventual control, mai pot perfora odată biletul și mâine și-l strecurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai și satisfacții. Mai deunăzi, ții minte, amicul nostru, poetul, ținea cu tot dinadinsul să ne facă să-l îngurgităm pe nemestecate pe unul care reușește să deruteze pe mulți prin felul lui de a fi, o face pe drăcosul, mușcă în dreapta și-n stânga, atacă, se zvârcolește, aruncă venin, face echilibristică pe o muchie de cuțit, se leagă de unul, de altul, nimic nu-i convine, nimic nu-i priește, face o mie de coțcării, fără răsunet, cu gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ziarul, se trântea de-a lungul patului, își turna picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei. Se auzea cum jarul mușcă încetișor din bucata de lemn abia pusă în sobă. Pagina cărții întoarsă de Carmina foșnea asurzitor. Seara, la cină bărbatul mânca fără să scoată o vorbă, mama pregătea acum foarte des friptură la tavă și răcitură, se uita la figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe ascuns și când reușea să-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de fraza ei care părea să-i vină în sprijin, ea îl încuraja, îi mai servea o replică, parcă îl împingea cu umărul către locul dorit. Alexe para, amuzat că rivalul mușcase din nadă, nu exista nici o problemă la care să nu găsească o ripostă caustică, se mai hărțuiau fără vlagă o vreme, parcă în silă apoi se despărțeau, convins, fiecare în parte de dreptatea lui, credeau că au reușit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea plină cu de toate, erau intangibili astfel încât sulițele ei ascuțite întâlneau două stânci de granit, neclintite și cădeau la pământ neputincioase. Sidonia avusese o perioadă tulbure, era obsedată de viziuni amoroase, dorința se zvârcolea în ea ca un șarpe, mușca din intestine, simțea înțepături în sâni, pielea îi era cutreierată de frisoane, privea la bărbatul ei prăbușit în somn, cu părul lui blond fără nici un fir alb, cu fața întinsă, ca de copil, cât de mult o impresionase cândva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a plăcut la culme, ce mai, treabă dichisită bine până la comanda "stai", nimic forțat, nimic, VIAȚĂ, MĂI, FATO, VIAȚĂ! Nimic artificial. Ce mutră ar mai fi făcut șeful meu dacă m-ar fi văzut cocoțat pe masa aia de piatră, mușcând cu dinții direct din felia de pepene. O contemplă cum ședea goală, pasivă în fața lui, cu ceafa rezemată de speteaza fotoliului, așa, fără apărare. Fizionomia toată i se schimba subit, o observă pe îndelete, cu nările dilatate, cu porii aprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întârzie. Și-a luat de pe scaun poșeta, nu se grăbea deloc, a deschis fermoarul, s-a uitat înăuntru, nici ea nu știa bine după ce. Mulțumesc, sărut mâna, i-a răspuns bărbatul. A aplecat capul și apoi s-a grăbit să muște din plăcintă. Bună seara, a mai spus femeia și apoi s-a îndepărtat enervată. S-a oprit pe o bancă lângă hotel. Se simțea istovită de efortul de a se închipui altceva decât era în realitate. Îi era silă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce bine că ești, de aproape, din răsuflarea mea, aici, acum, și eu știu ce înseamnă asta, copii! copii suntem, care ne bucurăm de descoperirea noastră din sărut și râdem, ești aici, și mâinile ard pe tot corpul și mă muști de burtă, de spate, de sâni, ah, de pernă, nu te mai poți opri din foame, te simt, te am, mă ai, la limita ființei tale, la granița fericit-fericită, iubit-iubită, cu toate licorile care curg și fac buzele moi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dimineața, ce faci, scroafă, dormi, ce număr ai la interfon, 059, iar el iese din baie și se aruncă în pat ca și cum i se cuvine, am o senzație amară de cercetător cu lupa, mușcat, care se pregătește să mai fie mușcat o dată, numai pentru că a zis 059 și a deschis ușa, mai vrei să te căsătorești cu mine, asta a fost în episodul trecut, mă uit la el prin: mă simt de parcă aș fi venit în delegație și nevasta nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
l-a pronunțat, și nu e o treabă superficială, Toni, mie îmi place mult de tine, trebuie trepănată pe viu și servită la masă cu lingurița ca din pepene galben, și dacă nu e dragoste, nu e, trebuie întoarsă și mușcată din coadă și pusă iar pe șina lumii, risipitorii de viață trebuie uciși, inutilii care mănâncă aberant și aliniază planetele ca să scuipe-n Univers cu otravă, cu respingerea magneților, cu decăderea și marele râs, cu batjocura din hohotul lui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vechime ca să fie celebra. — Atunci cunoscută. Pentru cât de mojica e cu toată lumea. — Ei bine, m-a sunat într-o zi și-a tot melițat cum că vai, ce mult îi place Asta contează... Chiar părea încântată. — Iar tu ai mușcat momeală? îl întreba Eleanor. — Știu, știu... Dar nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că o persoană care-i capabilă să spună lucruri atât de inteligente despre opera mea e-n stare să scrie ceva atat de... și Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]