902 matches
-
în seamă. Plecau împreună și nu se întorceau până seara. Colindau mahalalele, pe unde nu-i găseai: la capul Filantropiei, la Tarapana, tocmai la șina Constantei, sau la gârlă la Herăstrău, de dădeau la pește. Înainte mergea Oprică, sorbind dintr-uu muc de țigară, scuipând cu sete. Ăilalți, după el, trăgând cu praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile putrede și de acolo tăiau maidanul până la rampa gropii. O, frumos mai era primăvara când albea Cutarida de flori de salcîm
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
circumscripție cu păgubașii împrejur. Acolo au dat camionagiii câte o declarație, cum a fost. Cereau despăgubiri și pedepsirea vinovaților. Pe caramangii i-au pus sergenții într-o pivniță de ciment. Se dusese dracului și libertatea lor. Gheorghe a scos un muc de țigară din fundul 234 buzunarelor, 1-a aprins cu un chibrit pe care 1-a frecat de pantalonii lustruiți și a tras un fum adânc în piept. - Cum e, Treanță? întrebă Paraschiv. - Rău, vai de oasele noastre, ni le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cârciumă, dar acum, când scenele erau atât de reduse și totuși atât de întinse, trebuiau să fie în alertă tot timpul, lucru pe care îl urau. Am trecut pe lângă o găleată de stins incendiile - jumătate plină cu nisip, jumătate cu mucuri de țigară. Lângă ea era un coș imens, în care ar încăpea foarte bine trei oameni, ba ar mai fi rămas și loc. Louise, asistenta directorului de scenă, era în elementul ei. Un fel de omolog din spatele scenei al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pleacă.) GRUBI: Ce putoare! BRUNO: Bună! GRUBI: Da-i cam bleagă... BRUNO: E-e! GRUBI: Zău. O dată am rugat-o și eu să-mi înfețe și mie ceva și s-a uitat la mine, a holbat ochii... BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bleagă... BRUNO: E-e! GRUBI: Zău. O dată am rugat-o și eu să-mi înfețe și mie ceva și s-a uitat la mine, a holbat ochii... BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK "file:///cite"câte ceva, înșurubează piese invizibile.) BRUNO: Parcă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am spus că n-o să iasă” și ne așezăm amândoi pe marginea gropii și ne aprindem ( Își scoate pachetul.) câte o țigară. (Și-o aprinde.) Dup-aia aruncăm chibriturile arse în groapă (Aruncă.) și când terminăm de fumat țigara aruncăm mucul de țigară în groapă... (Aruncă țigara abia aprinsă în groapă; BRUNO a repetat și el gesturile lui GRUBI dând aprobator din cap.) BRUNO: Da, da... Chiar așa! Hi-hi! (Cei doi, chiar și MAJORDOMUL în anumite momente, sunt cuprinși de excese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
doar lui Caraman gazeta, fluturând-o nedumerit. Se scoală, dă să pornească spre mine, apoi se răstoarnă în scaun. Ridică din umeri. „S-a terminat, maestre“, îmi strigă. „Am renunțat la prețioasa matale colaborare. Schimbăm profilul. Mai mișcat, mai... Zvânc! Muc și sfârc, ăsta-i comandamentu’ de-acu’. Ce s-o mai frecăm cu transformarea... Toți se transformă până la urmă, de scrii, de nu scrii. Hai, că-ți dau de-o bere.“ Donșoara Țapu chicotește, trăgând un scaun lângă ea. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-l ajute, speriată că o fi pățit ceva. Tânărul s-a ridicat jenat, i-a sărutat femeii mâna și a asigurat-o că nu a pățit nimic. „Lumea e ordinară, tovărășico“, a părut a zâmbi el încurcat. „Dă cu muci de flegme pă jos, să-ți rupi gâtul. Miliția nu-și face datoria. Arestează oamenii muncii, da’ pă tebeciști îi lasă liberi.“ „Bine“, l-a întrebat femeia, „nu ți-e rău? De ce dai cu capul de zid?“. „Nu!“, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de lângă mine în atât de multe alte feluri mi se pare îngrozitor. Azi îmi venea să țip la ușa lui: „Tu nu-ți dai seama că te-am șters la fund și te-am hrănit la sân și am spălat muci și vomă și lacrimi de pe umerii tuturor hainelor mele vreme de doi ani? Am fost centrul universului tău; ființa cea mai perfectă și cea mai necesară: acum sunt o jenă“. Dar bineînțeles că am zis doar: „Oh, bine, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tâmplă repetând cu ochii în tavan: Deci safe sau cameră secretă, rafturi bibliotecă. Mai e ceva? Scarlat arătă cadavrul șoferului. ― Fă-mi un serviciu și du-l dincolo. Mă enervează. * ― Ai întîrziat, mormăi Raul Ionescu. Stătea pe trepte, înconjurat de mucuri de țigară. Arăta obosit și descurajat, cu umerii ploștiți și ochii tulburi. Glasul părea dogit. ― Am avut treabă sus! A trebuit să car mașina ăluia în altă parte. Inginerul ridică din umeri fără chef. Nimic nu mai avea importanță acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de izbeliște. Ar fi contrar principiilor tale." ― Dacă problemele de conștiință îți tulbură somnul, spuse încet Ionescu, nimeni nu te va împiedica să te întorci împreună cu familia. Autoritățile vor înțelege că nu puteai proceda altfel. Alexandru stinse țigara apăsând mult mucul în scrumieră. Își ridică ochii clipind des, încercînd să alunge usturimea. ― Ceea ce-mi cereți este imposibil. Sânt de acord, mă aflu la dispoziția dumneavoastră, nu-mi voi asasina părinții, cu toate acestea... ― Cu toate acestea? Tânărul râse amar. ― Dumneata
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai bine să plec? Doina Popovici îi mulțumi cu un surâs. Avea ochii plini de lacrimi. * Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor. " Aș mânca un marțipan. Un marțipan roz cu miezul de fistic." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. ― Plecați în oraș, domnule Matei? se interesă bătrâna. ― Ce-ți veni? ― Observ că v-ați schimbat. ― Ei bravo! N-am de gând să rămân toată viața în pijama. Sculptorul îmbrăcase un costum sel et poivre la care asortase o cravată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de bucătărie. ― Îți crap capul! ― Vă deranjez? Se întoarseră brusc. Maiorul Cristescu surâdea în prag. CAPITOLUL XIII SOLUȚIA DE 18 CARATE Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor: "Astăzi cred că nu mai vine." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. "Ciudat. Mi-e frică. N-am simțit niciodată ceva asemănător. Știu că e cineva în spate. Mă întorc, și nu văd pe nimeni." Grigore Popa asculta pendula. "Tic-tac... Da, voi pleca la Londra. Am să mă stabilesc acolo. Tic-tac... O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-o de lumină Să dea bine la făină, Dar nu curgea făină, Ci curgea mărgăritari Ca la boerii cei mari. Trageți flăcăi, Hăi, hăi! Da țiganul de la moară Hătu-l-o'n c... mamă cioară, Cu ochii boldiți Cu luleaua-n dinți, Mucii îi curgea Luleaua-i stingea, O adus o iapă șargă, 296 {EminescuOpVI 297} Din picioare bătea, Din nas sforăia, Cu nările sacii căra, Cu urechea-i punea, Nici căuș nu-i trebuia. Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! V-am mai ura
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cumplit de stresantă. Ajunși la porțile Occidentului, nu ne putem încă vindeca de complexul Dinicu Golescu. Gazetarul rămâne marele, ori măruntul istoric al clipei. Memoria se cuvine să fie un pilon al justiției. Tudor Arghezi își eticheta adversarii cu sintagma : „ muci uscați ”. E foarte greu să - ți păstrezi sufletul curat. Pentru că el aspiră toate mizeriile vieții. Succesul subit te poate mistui. Nu suntem egali, ci ușor ... complementari. Inscripționate, tricourile tinerilor au devenit autentice măști. Pe vremuri, duelul rafina caracterul și bunele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este cea a vântului. Unele romane actuale nu sunt decât un soi de râgâit intim. Experiența poate fi o contabilizare a eșecurilor. Mai întâi a fost probabil păcatul. Pentru că am rămas robii plăcerii. Retrospectiv privind, multe zile mi se par mucuri de țigară azvârlite pe jos. Mă tem că abia la Judecata de Apoi vom afla probabil, că nu am știut ce să-i cerem vieții. Grafomanii ornează vidul cu epitete. Și-a sacrificat viața pentru o statuie ... veșnic găinățată de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu neființa. ETC Presa - singura putere care nu este votată, ci uneori, doar cumpărată. Acuzăm justiția, dar beneficiem uneori de inechitațiile ei. Cea mai sigură soluție de decuplare de la mizeriile realității este nebunia. Tudor Arghezi își eticheta adversarii cu sintagma: ”muci uscați”. E foarte greu să-ți păstrezi sufletul curat. Pentru că el aspiră toate mizeriile vieții. Insomniile mi-au făcut viața mai lungă. Accept să fiu înșelat de un escroc, decât să nedreptățesc un pungaș. Unii se scoală in zori ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
speranță. Nici Malik, nici ofițerul, nici acei soldați care dădeau nisipul la o parte cu lopețile nu erau francezi, dar semănau cu ei în privința ignoranței și a disprețului lor pentru deșert și locuitorii săi. Când căpitanul își termină țigara, azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și nu există nimeni pe lume în stare să prindă un tuareg solitar în deșert. L-au trezit lumina și liniștea. Soarele pătrundea din belșug prin fereastra zăbrelită, luminând șirurile lungi de cărți și făcând scrumiera de alamă plină de mucuri să arunce sclipiri argintii, dar, în ciuda orei înaintate, nu auzi nici cel mai vag zgomot în curte și era sigur că nici nu sunase deșteptarea, ca în fiecare dimineață. îl neliniști acea tăcere. Anii îl obișnuiseră cu o rutină militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde știa că se ascunsese negrul Suilem și apoi, ca și când ar fi întors spatele trecutului, se răsuci pe călcâie și începu să coboare în urma familiei sale. Malik-el-Haideri își termină țigara în timp ce privea tulburat ușoara legănare a șoldurilor femeii, apoi aruncă mucul cu un gest de iritare și o urmă fără grabă. îl văzu odată cu primii zori și crezu că-l înșală vederea, dar pe măsură ce se apropia își dădu seama că era „ceva“, nu știa ce, ceva ce abia se profila pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întrebă dintr-o dată, prost dispus. Ce poveste e asta cu familia lui? N-am nici cea mai vagă idee, Excelență. — Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului ăstuia. Căcat! spuse printre dinți, în timp ce arunca mucul afară și privea cum cade chiar pe mașina lui, parcată într-un capăt al grădinii. De parcă n-aș avea destule pe cap cu Abdul - îl privi în ochi. Ce dracu’ fac oamenii tăi la Paris? — Nu pot face nimic, Excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu amintiri de mult uitate și se pusese pe scuturat praful de pe ele. Era copil, îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline de rapăn și noroi, cu mucii la nas, mereu curgînd, cu părul bătătorit de praful ultimei luni de zile, acești nefericiți invidiau norocul lui Simion de a se fi născut în casa lui taică-su. Norocul l-a urmat la școală, la universitate, în căsătorie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
armată de fete blonde (unele chiar frumușele) se întrec în a spune cele mai gogonate tîmpenii. Un bărbat răspunde cît de cît corect la niște întrebări pentru nivelul unui cîine sau delfin și apoi un șir de blonde dau cu mucii în fasole. Zîmbesc, arată tîmpeniile de care au fost capabile și pleacă apoi, ondulînd fundul, organ de unde cred că ies răspunsurile. Au impresia că au "apărut la televizor" și cota le-a crescut enorm printre cunoscuți. Unele fete pregătesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe unde s-ar putea strecura un gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd ei mîine pretenii o ieducăție...“ Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stă cu gunoiu la capu patului. Ce văzui la bețivu ăla de Trușcă, să-mi vie rău nu alta. Îi sta grămada de coji de cartofi În mijlocu vestibulului și pă masă ierea numa crătiți murdare, coji de pîine și mucuri de țigări. De ăl dă jos, de lîngă mine, nu-ți mai spui, c-o să-l mănînce viermii... știi că l-a lăsat? — De cine vorbiți, de Tomoioagă? Cum l-a lăsat? — Așa bine, cum să lasă. Am zis io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]