1,103 matches
-
o ciocolată pentru copil. Mai bine-ai fi murit decât să te fi știut că atârni la el, cât de greu ți-ar fi fost, și tocmai că nu ți-a fost deloc ușor după ce-ai rămas singură cu Mugurel, da’ până la urmă Dumnezeu a avut grijă. Dumnezeu o văzuse când găsise de lucru la cantina concentraților. Adevărul e că au fost niște ani buni ăia trei cât a lucrat la cantina Liceului de Construcții 23, care deservea pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stea mintea să le tai din porție, să te chivernisești și tu ca orișicare, să faci provizii, să strângi, ba bine că nu. Le dăduse la început câte un borcan de bulion sau o sticlă de ulei în contul lui Mugurel, că i-l țineau printre copiii lor, să se joace cu ei cât era la cantină, dar cu timpul le dădu tot mai mult, Mirelo, îndeasă-le cu carne și conserve, ulei și zahăr, sacoșe cu cartofi și roșii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de făcut decât să se distreze bântuind prin baruri și discoteci, dar uite că-și făcea griji și pentru ea. Odată îi spuse că ar fi bine, cum ea e ocupată toată ziua cu cantina, să i-l dea pe Mugurel la Câmpulung să i-l țină bătrânii. Aha, ar fi o chestie, Mirelo, cum de nu-ți dăduse prin cap? Trebuie că nu îndrăzniseși să caști gura la taică-tău, dar dacă Vlăduț ți-a pus o vorbă pe lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că atârni cu copilul la Roșioara și la celelalte și d-aia le cari cu sacoșele, ba uite că nu-i deloc așa. Mănâncă lumea ce nu trebuie, Mirelo, n-ai stat tu vreodată la mâna prietenelor, nici în privința lui Mugurel și nici în alte privințe, fiindcă, la o adică, Mugurel poate să stea în apartamentul bunicilor lui din Câmpulung, unde și tu ai crescut, în trei camere la bloc, Mirelo, tu n-ai venit de la coada vacii, ca altele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
d-aia le cari cu sacoșele, ba uite că nu-i deloc așa. Mănâncă lumea ce nu trebuie, Mirelo, n-ai stat tu vreodată la mâna prietenelor, nici în privința lui Mugurel și nici în alte privințe, fiindcă, la o adică, Mugurel poate să stea în apartamentul bunicilor lui din Câmpulung, unde și tu ai crescut, în trei camere la bloc, Mirelo, tu n-ai venit de la coada vacii, ca altele care tocmai ele te mănâncă de fund că, ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din gură-n gură și să molipsească lumea și tot cartierul ca de o boală, și până la urmă bine a făcut că n-a mai atârnat la ele cu copilul, cum ar fi fost la una ca Roșioara, unde stătea Mugurel claie peste grămadă cu copiii ei care-l învățau să înjure și-l târau după ei pe maidane și pe cocioc, murdar și nemâncat toată ziua, de se îngălase și se gălbejise și se trăsese la față de n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cap de nu-i mai recunoști. Până și familia ei de prietene începuse să se răcească și să se cam îndepărteze de ea dacă nu mai avea de unde s-o aprovizioneze... Peste toate astea, în septembrie i-l aduseră pe Mugurel de la Câmpulung, că se făcuse de școală. Copilul, da, încă o grijă printre atâtea altele... Care grijă, Mirelo, uită-te la Roșioara că nici cu trei habar n-are?!... Atâta că ea nu-i ca Roșioara, s-atârne și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trecuse de când se măritase și plecase din Câmpulung. Crâmpeiul acela de trecut parcă ar fi apăsat-o și parcă i-ar fi spus că-i prea târziu pentru ea... Amintirea unui soț, Mirelo, idiotu’ ala de Ticuță... Mai era și Mugurel, în primul rând Mugurel, deși n-ar fi fost mare lucru să-l lase la taică-său la Câmpulung să-și facă școala, dacă ar fi vrut și ar fi ținut cu tot dinadinsul să plece pe afară să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și plecase din Câmpulung. Crâmpeiul acela de trecut parcă ar fi apăsat-o și parcă i-ar fi spus că-i prea târziu pentru ea... Amintirea unui soț, Mirelo, idiotu’ ala de Ticuță... Mai era și Mugurel, în primul rând Mugurel, deși n-ar fi fost mare lucru să-l lase la taică-său la Câmpulung să-și facă școala, dacă ar fi vrut și ar fi ținut cu tot dinadinsul să plece pe afară să-și facă de cap. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fund să te plimbi, Mirelo, și pe urmă te-a usturat în fund de câtă foame ai făcut. Păi, banii de benzină, hotel și alte distracții; înghițea în sec, amintindu-și de unde îi rupea. Păi, tainul ei și-al lui Mugurel, că nu dispunea nici Velicu să dea pe-afară. El le dădea să mănânce, Mirelo, așa că să fi fost mulțumită. N-avea decât să se restrângă și totodată să se amăgească, încă-i bine... Păi, cum dracu’ să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
împrospăteze acel curaj al vieții care, de o vreme, i se vlăguise... Timp de o săptămână, el n-a mai plecat de la ea. N-au ieșit deloc din casă în săptămâna aia de miere. Mirela i-a pus fotoliul-pat lui Mugurel în bucătărie și-l trimitea doar pe el după mâncare și după bere, și coniac mai ales, hrana cea de toate zilele a lui Vandam. Era într-o veșnică stare de semitrezie, care aproape că-i lua glasul, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pielea întinsă peste umflătura burții, ca un cearceaf sub care simțea zbenguiala aia și o vedea: niște umflături apărând și dispărând precum valurile și clipocelile unei ape sub care înota copilul, iar pe lângă ăsta îl avea pe celălalt, pe Mugurel, știindu-l mereu la școală ori jucându-se afară, știindu-l mereu în siguranță și fără s-o oblige la nici un efort. N-avea decât să stea întinsă în pat și să creadă din toată ființa ei că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mirelo, născuseși un băiat frumos și sănătos. Îi puse numele lui tăică-său, Petre, trăgând nădejde că în felul ăsta i-ar intra pe sub piele bătrânului și l-ar îmbuna ca s-o ajute, cum o ajutase, de altfel, și cu Mugurel, Mirelo, în părinți ne e toată nădejdea. După ce i se confesă lui frate-său, din toată inima, despre tărășenia cu Velicu, Vlăduț le povesti, la rându-i, bătrânilor cum se pricopsiră cu încă un nepot. Inimile lor se împietriră - Vlăduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de bere, mai ia o prăjiturică... — Să ne-ndulcim existența, oh, nu mi s-o face dracului rău de la cârnații ăștia? Prea am mâncat cu poftă. Am o lună de când nu m-am atins de carne. Lui Petrișor și lui Mugurel le-am mai dat, da’ io deloc. Carne, lapte, ouă, brânză, deloc. Nici pește n-am mâncat când a fost dezlegare la pește. N-am avut de unde, nășico, a-nghețat balta, hi-hi-hi, să vedem, oi muri cu pâine și margarină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
porcii. Păcat, păcat de sângele vărsat! După dictatura Ceaușescu, dictatura Iliescu își arată colții. 23. Era învățată, călită-tăvălită, mai trecuse ea prin faze din astea, păi, când scăpase de cretinu’ ăla de Ticuță care-o lăsase pe linoleu’ gol cu Mugurel, ce vremuri, ce mai vremuri... De bine, de rău, acuma avea un pat, avea pe ce să pună capul, dar n-ar fi avut cum să uite că tot în vremurile alea cumpărase patul ăsta, din salariul de la cantina concentraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că de-acum n-ar mai fi avut cu ce. Avea acum unde să doarmă, dar cu doi copii în loc de unul, iar de două săptămâni a pus pe liber televizorul și se trezește la lumina lumânării ca să-l îmbrace pe Mugurel să-l trimită la școală... Ba nu te gândi, Mirelo, că-i mai greu decât în vremurile alea când munceai la cantină. Te dai de ceasul morții să faci rost de bani ca să plătești curentul, păi, tot de la nășica, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sămânța lor de bărbați, și să nu uite, când o da ochii cu nășica, să se hotărască pentru un răspuns cu bâzdâgania asta de copil, Mirelo, cică nu te silește nimeni, da’ la o adică ești încolțită. După ce se-ntorcea Mugurel de la școală, îi dădea să mănânce și-l îmbrăca bine ca să iasă afară cu sania, iar în urma lui pleca și ea cu Moș Ajunul prin cartier, cu Petrișor în brațe. Le lua la rând, după cum știa că le găsește acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul gândurilor se rupea când venea Mugurel de afară de la sanie. Îi mânca sufletul copilul ăsta. Înfometat și înfrigurat, și smiorcăindu-se în draci că n-are lumină să-și facă lecțiile. Smiorcăielile o apăsau în capul pieptului și-i luau tot aerul. Simțea că se sufocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
afară de la sanie. Îi mânca sufletul copilul ăsta. Înfometat și înfrigurat, și smiorcăindu-se în draci că n-are lumină să-și facă lecțiile. Smiorcăielile o apăsau în capul pieptului și-i luau tot aerul. Simțea că se sufocă, iar Mugurel îi simțea slăbiciunea și se smiorcăia și mai tare, pornit parcă s-o ucidă. Știa că are putere asupra ei și-i plăcea s-o chinuie. O amenința cu lasă că te zic io lu’ tataie că mă ții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-su mare îl doare-n fund, că n-a mai dat de un an pe aici să-i întrebe de sănătate? Nu mai poate el că stai pe-ntuneric. Din partea lui tataie, poți să stai și afară-n ger’ și Mugurel că d-aia nu mai vine tataie, las’ că știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și o să te-njure ca să te-nveți minte. O să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și o să te-njure ca să te-nveți minte. O să vină el, o să vină, o să-ți arate el ție, striga Mugurel îndârjit, înrăit, pătimaș, împărtășind totodată nădejdea Mirelei că, într-o bună zi, s-or pomeni cu bătrânul la ușă, să le dea bani de lumină și de toate câte le-ar trebui... Altminteri, se certa cu Mugurel ca și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el ție, striga Mugurel îndârjit, înrăit, pătimaș, împărtășind totodată nădejdea Mirelei că, într-o bună zi, s-or pomeni cu bătrânul la ușă, să le dea bani de lumină și de toate câte le-ar trebui... Altminteri, se certa cu Mugurel ca și cu un soț. Îl lua în serios, deh, un copil de opt ani, uneori se simțea ajunsă la capătul răbdării. Nu mai rezista, ce mai, copilul ăsta o terorizează. Dacă de-acum, dar când s-o face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că o s-o sune ea pe avocata aia să-i spună, și bine, nășico, mulțumesc, mulțumesc pentru tot, sărbători fericite, te las cu Roberto, să ai parte de el și să-ți ajute Dumnezeu... Mulțumită Getei a cumpărat și brad. Mugurel a atârnat în el beteală și instalația cu beculețe și câteva bomboane de pom învelite în poleială colorată, legate cu ață. Se vedea dând ocol bradului cu Petrișor în brațe, rememorând o scenă de felul ăsta dintr-un film american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
slujbă, o agoniseală, banii, banii... De cum închise ușa șifonierului, tresări auzind soneria. Să țină de bani, deh, și țârâitul prelung răsucindu-se-n creier, nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de gât legată cu șnur, degeaba îi spune în fiecare zi să descuie. Sună în dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai cu idiotu’ ăla de Ticuță seamănă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o casă străină în care ar vrea să se pripășească o vreme, ca și cum nici el n-ar fi de pe-aici, din lumea asta; parcă ar vrea să ghicească, să miroasă, înainte să i se spună... În vremea din urmă, Mugurel o învinovățea smiorcăindu-se-n draci că o spune lui tataie, nu doar pentru că-l ținea fără lumină și mai mult nemâncat, ci și pentru Petrișor; cine a pus-o să-i facă un frate? Nu-i trebuie, și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]