1,791 matches
-
dragă Ana. Credeți dumneavoastră că de asta? se întoarse nana Floarea, privindu-i curios. — Asta se vede și din răvașul lui Toma. — Da, dar Toma ce poate ști? I-a părut rău lui Culi, într-adevăr, căci doar a fost muierea lui. Așa și mie mi-a murit soțul, fie-iertatul Negoiță, dar nu m-am dat cu fruntea de zid, nici n-am făcut urât. După ce a trecut valul, m-am scuturat. Așa că, de una ca asta, omul se tămăduiește. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta întrebam și eu. Apoi să știi, Culi-baci, că nimeresc eu, să n-aveți grijă. Dar are să fie mai greu de adus pruncul, nu pentru că răcnește după țâță, căci întăi și întăi îl înțarcă; dar el fiind învățat numai cu muieri, n-are să-i placă să umble cu mine. Pe urmă, am să-l învăț eu felurite meșteșuguri și are să-i placă să umble după mine ca un ieduț. Numai atuncea, la început, are să fie greu. Nana Floarea râdea și zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
umble cu mine. Pe urmă, am să-l învăț eu felurite meșteșuguri și are să-i placă să umble după mine ca un ieduț. Numai atuncea, la început, are să fie greu. Nana Floarea râdea și zicea că să vie și niște muieri de la Laz cu mine. —Care muieri? D-apoi știu eu cum le chiamă? Am să mă mai cuget cum e de făcut. Până la vară este vreme. În timpul verii anului următor 927, au fost felurite înțepături despre Octavian și despre Laz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii, atât cât îi trebuia, o clipă. Cu toate cărțile lui din raft și cu toate însușirile de polițist, Ursake înțelese că n-are ce și de ce să judece. Era vai de sufletul lui; căci erau acuma asupra sa trei muieri. Lui nu-i trebuia, însă, decât aceea pe care de mai de mult o dorea, printr-o viclenie ce nu era a femeilor bătrâne, ci a lui Dumnezeu, cel care își are scrise vicleniile sale sfinte în toată zidirea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu ținea deloc să moară. Legendele ținutului Dunării nasc într-o clipă și cad ca frunzele, ca florile și ca fulgii viscoliți ai sălciilor. Omul meu, Ștefan Gâdea, a mormăit ceva. Am înțeles că-i aduce omagiul unei înjurături. —Frumoasă muiere, am răspuns eu. —Asta-i una Raruca, m-a informat Gâdea. Parcă s-a mai subțiat și a întinerit iar, s-a mirat el. Rudăreasa nu ne vedea însă; era atentă înspre un canal adânc ce dădea în gârla mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rudăreasă, pe grind, strigând că i-ar fi luat cineva banii. —Aha-ha! unul Gogu! —Precum spui. Uncheșul i-a atribuit și lui Gogu câteva din variațiile lui pe aceeași temă. —Apăi atunci își caută ea altul. Asta, domnule, e o muiere care nu se teme de bărbați. Banii și-i scoate ea, și el să se ducă pe lume! — Așa mi-a spus și Gâdea. Bătrânul se întoarse cu dispreț: — Ce ți-a spus Gâdea? Ștefan Gâdea nu știe nimic. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-su. Când a fost de cinci, era să ardă de viu, că-l părăsise maică-sa, singur acasă. Când a fost de șapte ani, a intrat slugă la străini. La douăzeci de ani, tot slugă se afla. A avut trei muieri: cea dintâi a murit de lingoare; ce-a de-a doua a fugit c-un bulgar; pe cea de a treia a bătut-o el și a alungat-o, că curgea lenea după ea. Boi a avut, au căzut; cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
banii, erau perceptori. Se întorceau în baltă. Aveau un ascunziș la Călan, între plăvii. Franțuzeasca lui de ascunziș! Căile acolo erau încâlcite ca mațele; nu le mai descurca nimeni. Mai aveau un ascunziș la Răzoare. Acolo Dălcăuș și-a pus muiere. Un tovarăș al său, de-i zicea Tistu, și-a adus și el pe a lui. Țineți voi aici bordeiul bine, așterneți pat de odihnă, faceți mâncare caldă. Noi venim prin desimea de sălcii, ca lupii. Nu se știa nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Am auzit. —Așa. Acuma, nene Tănase, scoate marfa pe care știu că ai adus-o astăzi. Dă-o soților mei. Pune-mi în palmă și șase mii de lei, ca să nu mă supăr. Să nu spui nu, că-ți rămâne muierea văduvă. Asta s-a întâmplat în jumătate de ceas. Gata. Miercuri seara, au trecut în cealaltă parte, la Ichimov, sat bulgăresc. Au intrat la preot. Ședea la cină, cu patru copii și preoteasa. —Sus! Să n-aud o vorbă; mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
despre un domnișor cu undița, pe care-l duce un barcagiu din Turtucaia? Nu știu, Sandule. Nu l-ai văzut? — Nu. — Nu ți-a vorbit? Nu. — Să n-ai parte de mine? —Să. El s-a uitat la ea crunt. —Muiere, tu mă vinzi. —Aoleo, Sandule, ce mi-e drag eu nu lapăd. Tu mă vinzi, Rarucă, și eu pe tine am să te omor. Nu te vând, Sandule, și n-ai să mă omori. Nu te lasă Precista. Poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
drag eu nu lapăd. Tu mă vinzi, Rarucă, și eu pe tine am să te omor. Nu te vând, Sandule, și n-ai să mă omori. Nu te lasă Precista. Poate nu mă vinzi tu, ci poate mă vinde Leana, muierea lui Tistu, că Tistu o lovește când se îmbată. Dar eu nu te-am lovit. Nu, Sandule; și ți-am fost cu credință. —Ba eu înțeleg că una din două mă vinde; că eu cunosc copoiul care mă urmărește. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am fost cu credință. —Ba eu înțeleg că una din două mă vinde; că eu cunosc copoiul care mă urmărește. Am să vă omor pe amândouă. Raruca a râs. Dălcăuș și Tistu au mâncat și au băut. Au desmierdat pe muieri. După aia au tras cuțitele, să le omoare. A lui Tistu a strigat: Maică, maică! mă omoară Tistu! N-a omorât-o Tistu. I-a pus Dălcăuș cuțitul sub burtă. Apoi i-a dat cu piciorul să se ducă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai ascunsă. Înaintea venețiencei, locul de sultană-haseki, adică favorită, îl avusese o georgiană languroasă și blândă, cu numele Sulamè. Era o simplă roabă și un simplu obiect de plăcere. Iată-l pe marele Soliman pătruns de veninul subtil al unei muieri de altă specie. Amorul ei avea rezerve necontenite; noaptea următoare făgăduia alte delicii care totuși rămâneau niște oaze ale unor deșerturi neistovite. Trupul ei rămânea întruna proaspăt; stăpânul simțea întruna nevoia să se întoarcă la el. Inteligența viperiană a acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a lăsat la vedere, pe măsuța de abanos, cartea. Scena aceasta de tragedie s-a prelungit după toate rânduielile marei arte, până ce Soliman-Sultan a primit-o pe doamna sa în brațe și i-a șters lacrimile cu barba. Ești o muiere neștiutoare! i-a zis el cu blândeță, depunând-o delicat pe sofa. Ce pot ști femeile despre treburile încurcate ale unei împărății ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fi atrase de el când spuneau: N-am observat până acum, dar Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi, nu-i așa? Din câte știam, nu avusese niciodată o relație de durată, dar se culcase cu o mulțime de muieri, dintre care unele îmi erau rude apropiate. Soră-mea Helen, de exemplu, în cadrul programului ei, „Pune-le semn și dă-le drumul“. A zis că nu era „rău la pat“, ceea ce e un mare compliment, sincer. Rachel spunea că „are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
putea vedea Granada, a rămas nemișcat o clipă, cu privirea tulbure și mintea amorțită; castilienii au numit acel loc „Ultimul suspin al maurului“, căci sultanul detronat vărsase acolo, zice-se, câteva lacrimi, de rușine și de remușcare. „Plângi ca o muiere un regat pe care n-ai știut să-l aperi ca un bărbat!“ i-ar fi spus, se pare, Fatima, mama sa. — În ochii acestei femei, avea să-mi spună mai târziu tata, ceea ce se petrecuse nu era numai victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Bad Money Ltd, și a angajat trei fete și un tip. Ei lucrează la parter. Aproape zilnic își face apariția și un avocat. — Toarnă-ți ceva de băut. Nu, mulțumesc, am răspuns eu. — Spune-mi, John. Cum te descurci cu muierile în New York? Nu pot crede că-i ești chiar așa de credincios roșcatei tale. — Selina? Oh, făcui eu plin de viclenie, din cauza ei sunt un om fericit. Cât despre muieri, mă descurc binișor. Uite ceva ce am putea face împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am răspuns eu. — Spune-mi, John. Cum te descurci cu muierile în New York? Nu pot crede că-i ești chiar așa de credincios roșcatei tale. — Selina? Oh, făcui eu plin de viclenie, din cauza ei sunt un om fericit. Cât despre muieri, mă descurc binișor. Uite ceva ce am putea face împreună. E un loc pe Fifth Avenue. Vii, da? Ambrozie cu gheață și coajă de portocală. Regina din Saba te ia în budoarul ei și cu o combinație de gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
copilaș. Probabil că am încercat s-o atrag într-o acțiune care să-mi aducă alinare sau răzbunare - sex, lovire, biciuire, viol: nu-mi amintesc exact ce-a fost și, oricum, n-are nici o importanță. După care am intrat în muierea aia și am ieșit din ea de la a doua contră. Și așa am ajuns acasă: m-am trezit ca să descopăr că trăisem o noapte de o zi și jumătate: am mai descoperit că Selina plătise hotelul și cheltuielile aferente plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iadul sau primăria. I-am suportat și i-am Întreținut destui ani de zile. Ceea ce vreau e o femeie. — Poftim? Bătrînul mă privi cu nerăbdare. — Anii tineri nu-ți disculpă opacitatea minții, flăcăule. Îți spun că vreau o femeie. O muiere, o subretă sau o iapă tînără de rasă bună. TÎnără, adică sub cincizeci și cinci de ani, și sănătoasă, fără răni și fără fracturi. — Nu sînt sigur dacă Înțeleg... — Mă Înțelegi de minune. Înainte să plec pe lumea cealaltă, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lumea cealaltă, vreau să mă delectez cu o femeie care să aibă dinți și care să nu se pișe pe ea. Nu-mi pasă dacă e frumoasă foc au ba; eu sînt pe jumătate orb, iar la vîrsta mea, orice muiere care are de ce să te agăți e-o Afrodită. Am fost limpede? — Ca o carte deschisă. Dar nu văd cum o să vă găsesc eu o femeie... — CÎnd eram de vîrsta dumitale, În sectorul servicii exista ceva ce se numea doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu succese imaginare, conflictul dintre bărbați și femei („cel dintâi ecou comic al conflictului dintre bărbați și femei”<footnote Ibidem, p. 65. footnote>), avarul (fiind și prima întruchipare a „provințialului”). Caracterurile lui Mumuleanu cuprind momente de comedie de moravuri. Lingușitorii, Muierile, Nobilul vechi și sărac, alcătuind o amplă galerie de portrete în gustul clasic, anticipând comicul caragialesc. Tipurile fundamentale ale epocii apar în Comedia vremii (1833), cunoscută mai ales sub titlul de Franțuzitele, aparținând lui Costache Facca. Este prima piesă românească
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
numai lacrimi, aduseră toporul și beschia, pregătindu-se să-i vină mânzului de hac. Și, când bărbatul ridică toporul ca să-i aplice o lovitură fatală În țeastă, cocoșul cântă de trei ori și totul pieri ca În ceață. Bărbatul și muierea lui stăteau unul În fața altuia, unul ținând În mână un joagăr, celălalt toporul mânjit de bălegar... „Ei, ce ziceți”, Își Încheie relatarea Satanovski, „nu-i așa că istorioara asta nostimă conține un mare adevăr? Morala ei e simplă: nu te pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu ea teancul de cărți pe care îl ținea în palmă. Apoi a prins să le răsfoiască una după alta și să-i depene înțelesul fiecăreia: ―Cum văd eu, aici sufletul tău arde cum îi para după o afurisită de muiere. Bagă de samă, însă, că nu i o treabă la locul ei... Ai s-o ai, numai că... ceva nu-i cum trebuie... Îi cu primejdie, frumosul lelii. ― Adică... cum „îi cu primejdie?” ― Nu se arată prea limpede aici, da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din bucătărie... Dimineață, hangiul s-a trezit mai târziu ca de obicei. Din nou au început să-i umble prin cap întrebări la care nu găsea răspuns. „Am fost eu mai obosit ca de obicei? Sau?... Dacă este adevărat că muierea se ține cu lotrul, am eu ac de cojocul lor!”... Cu acest gând, s-a urcat pe un scăunel și a coborât flinta pe care o ținea încărcată sus pe bagdadie. A ridicat cocoșul, să vadă dacă nu s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]