6,341 matches
-
după care jinduiau, încetează încă din 1948. * Doctor în științe economice. A început activitatea în M.A.E. în anul 1960, parcurgând gradele diplomatice, de la Secretar III, până la Ambasador, grad obținut în 1992. A lucrat cel mai mult în relațiile multilaterale, îndeosebi în organizații internaționale din sistemul O.N.U., precum și în relațiile bilaterale, în special cu țările din Orientul Mijlociu, Asia, Pacific, dar și cu țările balcanice și țările din Centrul și Estul Europei. A fost în stagii de durată în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
domeniu, în română și în limbi străine. * Doctor în științe economice. A început activitatea în M.A.E. în anul 1960, parcurgând gradele diplomatice, de la Secretar III, până la Ambasador, grad obținut în 1992. A lucrat cel mai mult în relațiile multilaterale, îndeosebi în organizații internaționale din sistemul O.N.U., precum și în relațiile bilaterale, în special cu țările din Orientul Mijlociu, Asia, Pacific, dar și cu țările balcanice și țările din Centrul și Estul Europei. A fost în stagii de durată în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
profesorii de limba franceză au derulat activități, alături de profesori de alte discipline, în cadrul unor proiecte precum Fii limpede, votează!, care a câștigat în 2010 competiția Euroscola obținând drept premiu o zi în Parlamentul European de la Strasbourg (prof. Diana Mazga), proiectul multilateral Comenius început în anul 2011 (prof. Diana Mazga și Anca Bucuci) și proiectul de parteneriat Iasi Calais, une amitié à faire vivre, cu Liceul Pierre de Coubertin din Calais, coordonat de prof. Angela Marcu începând din anul 2008. Prin implicarea
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o terminăm, ba chiar să o și desăvârșim, când vom prelua ștafeta fericirii în multilaterala noastră dezvoltată. O construcție uriașă, cu fel și fel de înfățișări. O începuseră părinții noștri, răbdaseră de foame pentru ea, își chinuiseră viețile pentru ea. Până să o desăvârșim, noi ne treceam visurile, viețile în pulberea de file înghesuite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e pace în mine. După două beri, știam că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că este cel mai normal lucru. M-am suit în primul troleibuz și am coborât la „Favorit“. Abia se deschisese restaurantul și mă gândeam că-i firesc să văd cum este această nouă ctitorie a socialismului care biruise iarăși în multilaterala noastră dezvoltată. Am văzut. M-am îmbătat. Pe drumul de întoarcere spre cămin, am nimerit la barul „Melody“. Am plecat de acolo dimineața, mergând, cum îmi place când străzile sunt pustii, prin inima Bulevardului, spre Universitate, țanțoș nevoie mare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să o reîntâlnesc câțiva ani mai târziu la „Havana“ în bar. Abia se deschisese localul, în semn de cinstire a tradiționalei prietenii româno-cubaneze. Fusese Fidel Castro nu cu mult timp în urmă în România și își exprimase nedumerirea că salahorii multilateralei dezvoltate nu au un loc anume unde să fumeze havane și să bea celebrul „Havana Rom“. Mai ales că era convins că românii lui Ceaușescu se deprinseseră să fumeze în mod curent havane, după ce, an de an, zeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chiar și prin ziduri. Auzise și Ceaușescu de chestia asta cu plimbarea dintr-o cameră în alta prin pereții de beton, pe care-o făceau la ședințele lor transcendentalii, care cică făceau yoga, dar ei își concentrau gândurile să dărâme multilaterala dezvoltare. Cei de la Servicii i-ar fi spus lui Mațungă, prietenește, să stea în banca lui de traducător, câștigă încă bine, are copii care învață satisfăcător, ce-i mai trebuie o nenorocire în casă, când viața și așa e cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
astfel de înserări mocirloase, așteptând troleibuze de care puțin îmi păsa dacă vin sau nu la timp, dacă mai circulă sau nu, dacă mai duc spre vreo stație anume, dacă mai sunt stații pe undeva sau dacă nesfârșitul bulevard al multilateralei nu cumva se ducea așa, triumfal, cu noi cu tot, aiurea, în gol de hău. Așteptam doar prin stații, știind că până la urmă tot va veni o mașină, un troleibuz sau un tramvai să mă ducă acasă. Discutam, în așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu în acele zile să cred că puteam dărui ceva scrisului meu, constatai scârbit că, de fapt, salba ta nu era decât un șir de tinichele și cioburi colorate, nici măcar mărgelele intens colorate care ar fi putut ademeni pe băștinașii multilateralei noastre dezvoltate. Eram într-un impas grozav. Golisem sticla de votcă. Gândurile posomorâte mă copleșeau cu întrebări pe care nu aveam cui să le împărtășesc. Bumbu terminase monologul și acum fredona un fel de schelălăituri, încurajându-se de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semn din afara mea. Fără dureri, fără bucurii, fără spaime, tristeți, gânduri spre un altceva, decât automatismele unui trup inert. Purtat sau purtându-se pe sine doar în virtutea unor legi pe care le urmam la fel de inert, prelins printre cioburile vieților din multilaterala noastră dezvoltată. Nu mă interesa, din tot ceea ce îmi povestea el, decât faptul că reușisem să vând desenele acelea. Toate celelalte, ale întâmplării, nu le luam în serios, nu le credeam, nu le vedeam ca făcând parte din același unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de SF-uri. Iată, dintr-odată, mi s-a dat miracolul de a trăi, pe bune, într-o lume virtuală. Lumea de joi, în timp ce aceea de marți încă se chinuia să se împlinească undeva, în urma mea, zvârcolindu-se în burta multilateralei dezvoltate. Chiar dacă saltul în timp nu era cine știe cât de mare, pentru început realizarea mi se părea copleșitoare. De multe ori m-am gândit la clipa aceea, la fracțiunea de clipă a revenirii în Lume. Nu pot s-o compar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
studenție o frecventasem asiduu. Mi-o recomandase un fost coleg de liceu, Goran, student la Arte Plastice. Mă întâlneam cu el acolo și cu alți de-ai lui plănuind revoluționarea modului de reflectare a realității socialiste în arta contemporană din multilaterala noastră dezvoltată. Pentru documentare, plănuiam să facem un tur al României în căruță. Goran făcea rost de atelaj (cu coviltir) de la un fierar din satul lui, eu trebuia să închiriez caii de la vărul N. Și Atleta, nepoata unui secretar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
culoare vieții, că o face mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită, într-adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut beat prin marile momente ale comunismului național și nu le-am admirat splendoarea pe deplin. Beat am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit marile idealisme ale nimicniciilor mele în dărnicii spontane prin crâșmele și bodegile multilateralei, fără să fi tânjit vreodată după marile ei restaurante. Când am intrat odată într-unul dintre acestea, de frică, am băut doar suc de roșii diluat cu apă de la chiuvetă. A trebuit să mă dezintoxic apoi la „Caneaua spartă“ (sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frică, am băut doar suc de roșii diluat cu apă de la chiuvetă. A trebuit să mă dezintoxic apoi la „Caneaua spartă“ (sub Arsenal) trei zile, șnur, program complet, zi-lumină și alcoolurile cele mai proletare scoase pe piață, în disperare, de către multilaterala noastră dezvoltată... Beat am intrat și în tranziție. Dezmeticit, acum, când coborârea a început, văd că nici măcar amintiri nu am prea multe. Regrete cu atât mai puțin. Îmi pare rău, cu o jale pe care nici un alcool nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele mai multe ori, o perfidă manipulare. Îmblânzești ticăloșia vremii de azi prin dulcea justificare a unor simpatici dezorientați. Nu mai trăim de mult în Caragiale. Suntem în plin Ionesco și tindem să ne stabilim definitiv în Urmuz. La ultimele alegeri din multilaterala dezvoltată, cred, sâmbătă noaptea fusesem la un chef. Antren deplin, cu lăutari țigani, cu ciuleandre înfocate și cu acea nepăsare a timpului pe care îl trăiam. Dimineața, când s-a spart cheful, am plecat spre casă, gândind să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zic bine, mumuloi nebunel? O mângâie transpus. Ketty surâse, ducându-i mâna la buze, sărutându-i-o îndelung, toropită, și pe față, și pe dos. Nu știam ce să-i răspund. La câte minuni se întâmplau atunci în România de după multilaterala dezvoltată, cele povestite de popa Țandără păreau, totuși, flecuștețe. Era rândul meu să-i spun povestea anilor de când nu ne mai văzuserăm. Nu găseam cuvintele cu care să încep. Am dat să mormăi ceva, dar popa mi-a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani direct din facultate la Arhiva Cinematografiei. Nu avea acel flăcău nici măcar vârsta anilor mei trudiți de când îmi începusem falnica și peticita carieră de vechi lefegiu al multilateralei dezvoltate și, mai apoi, al tranzitoriei curvăsăreli, ajuns în cele din urmă la Arhiva Cinematografiei. N-avea de ce să-mi fie rușine de mizeria aceasta, din moment ce mi-o înduram, lună de lună, an de an, ca și cum atinsesem pragul împlinirilor ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e mai lung odgonul, cu atât ni se pare că suntem mai liberi. Nu era a mea ideea. Citise Ester cam despre așa ceva în Dostoievski și îi plăcea să-mi curme entuziasmele, când mă pomeneam lăudându-i cine știe ce poleială a multilateralei noastre dezvoltate care îmi luase ochii: „Odgonul, Simioane, odgonul când ai să-l simți?“. Când am simțit odgonul, rămăsesem fără Ester. Fugisem de ea în bicisniciile istoriei mele. O clipă, cândva, crezusem că, jucându-mă cu funia clopotului din clopotnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
brutărie, la „Spicul“, era deschis. La dulciuri, n-aveau decât lichior de cafea. Una dintre cele mai mari rușini ale băuturilor naționale - lichiorul de cafea! Asta născociseră comuniștii spre a-i umili pe bețivanii autentici, pe singurii profesioniști altruiști din multilaterala dezvoltată: lichior de cafea! Să-i azvârle astfel pe acești mucenici ai alcoolurilor grele spre mari filosofii existențiale, toate având drept materie primă pentru cerebelul lor doritor de beții pure umilința resemnării, „bine că-i și asta“. Cum puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai alcoolurilor grele spre mari filosofii existențiale, toate având drept materie primă pentru cerebelul lor doritor de beții pure umilința resemnării, „bine că-i și asta“. Cum puteai să te mai miri atunci de veselia în care se prăbușea devotatul multilateralei dezvoltate când reușea să-și ia rația lunară de raționalizate și, pe deasupra, bonus, o pungă de tacâmuri de pește pe sub mână! Astfel ne îmbrobodeau cu asemenea zoaie de alcooluri până și în Sfânta Zi de Paște. Eram în disperare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se blocase în buzunarul de la spate, cealaltă căuta un fel de idei pe după ceafă, ai răbdare, aș fi vrut să-i spun aceluia din oglindă, urâtule, supăratule, speriatule, mă car, numa’ să strig să vină destinu’ să mă scoată, că multilaterala dezvoltată e după ușă, mă așteaptă, nu întârzii p-aici prea mult, nu voi mai apuca să mă recomand, că șutul metafizic mă va arunca spre marile mistere cosmice ale vomei, mă voi prăbuși în neagra, hulpava gură a haosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oricare dintre următoarele: a) avantaje acordate de către una dintre părțile contractante țărilor învecinate cu scopul de a facilita traficul de frontieră; ... b) avantaje decurgînd din uniuni vamale sau alte acorduri de liber schimb; ... c) avantaje acordate în virtutea unor acorduri economice multilaterale preferențiale privind comerțul internațional la care cealaltă țară nu este parte contractanta. ... Articolul 5 Părțile contractante nu vor aplica în comerțul reciproc restricții cantitative și măsuri similare, exceptînd cazurile în care asemenea restricții sînt aplicate produselor similare din oricare țară
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
multilateral dezvoltate, realizarea unei calități superioare a muncii și vieții oamenilor muncii. Conducerea înțeleaptă și clarvăzătoare, prețioasele indicații și orientări ale Conducătorului dinamizează conștiințele, jalonează procesul amplu și complex al construirii societății multilateral dezvoltate. În centrul activității stă omul, afirmărea multilaterala a personalității umane, umanismului revoluționar.“ Dominic ridică privirea, coborî privirea, întoarse pagina. „În a patra duminică a lunii sărbătorim ziua internațională a surzilor, un minunat prilej de bilanț. Fiecare membru trebuie să manifeste o preocupare sporită pentru creșterea productivității muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]