1,282 matches
-
în vorbirea noastră. Unul din argumentele d-sale se sprijină pe faptul că moldovenii de la Botoșani spun "șiboțăli". N-am auzit niciodată asemenea rostire la țăranii moldoveni cu care am stat de vorbă. Toți moldovenii rostesc pe c altfel decât muntenii: e un c moale, dar se aude distinct. Vorba aceasta se poate transcrie "ciuboțăle" dar orice copil care a urmat cursul elementar rostește corect "ciuboțele". A transforma o rostire regională în dialect e cel puțin ciudat iar "șiboțăli" e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai frumoase decât ai fraților noștri de peste Milcov. Am înțeles de mult de ce frații noștri dunăreni preferă, de pildă, pe moldovenescul "dumbrăveancă" lui "căcău", care se aude în lunca Dunării și pe "stăncuță" "cioacei" și pe prisos căcălăului. Și mulți munteni inteligenți nu se mulțămesc cu perifraze în exprimarea unor noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului de cap, acului cu gămălie, acului de siguranță. Vânătorului muntean îi place mai mult gotcan, bircan, ieruncă, decât cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, găină de alună. Cunoscătorii limbii noaște știu că nu se pot amesteca noțiunile păstorești, noaten (miel înțărcat), cârlan (miel de un an), cu mânzoc, strâjinc, tretin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
profesorul de filologie de la Iași, o cucoană nu tocmai deșteaptă; pricepută însă la mobilat camerile și la primirea musafirilor. Are o femeie servitoare cam nătângă (Mărioara), care ia subt protecția ei pe Irimie, spălându-i și călcându-i straiele de muntean, cu care el se îmbracă duminicile. Se miră de stăpână-sa că pune pe masă atâtea șervete, tacâmuri și farfurii "pentru trei fasole la doi oameni". Întâlnirea între lița Sofia și lelea Măriuca. Întâlnirea între lița Sofia și cucoana Aura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
miros special și neplăcut. E adevărat că lectorii sau foștii noștri lectori, ca și intelectualii de diverse formații și răspândiți pe Întreg teritoriul României, au toate motivele să se simtă dezorientați. Timp de aproape o sută de ani, de la pașoptiștii munteni și junimiștii ieșeni, când marii și luminații boieri se amestecau cu vârfurile scriitorimii, „lumea” privea spre aceștia și aștepta de la ei semnele valorii și ale căii de urmat. România a fost „gândită” și „construită” de marii boieri - unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spectaculosul filosof româno-francez Își frângea la propriu mâinile, plângându-se și rușinat de „lașitatea românească”, mi-am permis a-i oferi o „contra-teorie”, care, pe scurt, spunea următoarele: nu, Românii nu sunt lași, nici ardelenii, și cu atît mai puțin muntenii, așa-zișii „mitici”. Numai că noi, ardelenii, În istorie am ales „calea fățișă” de a lupta cu grofii calviniști unguri, protestând prin cărți, la Blaj, sau prin procese cprecum cele ale memorandiștilor, acceptând pușcăria politică maghiară, nici ea foarte „confortabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mitici”. Numai că noi, ardelenii, În istorie am ales „calea fățișă” de a lupta cu grofii calviniști unguri, protestând prin cărți, la Blaj, sau prin procese cprecum cele ale memorandiștilor, acceptând pușcăria politică maghiară, nici ea foarte „confortabilă”, iar „sudicii”, muntenii „au ales” - sau, mai știi, structurile cu care trebuiau să lupte, fanarioții și turcii impuneau alte reflexe! - forme mai puțin „frontale”, pentru mulți „rușinoase”, dar... iată că „până la urmă”, noi existăm, limba și cultura noastră, deci modul nostru unic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
într-însa. Pornea din Verești cu ea goală și ajungea în sat cu ea plină. De pe urma acestui bine pe care îl făcea, se alegea, de cele mai multe ori, doar cu o mulțumită sau cu cîte o strîngere de mînă. Fiu de munteni, F. n-a cunoscut probabil atari purtări. De aceea „democrația” lui seamănă tot mai mult cu a personajului din fabulă: „S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi”! Am visat un dulău - mare, negru - care-mi vorbea. Din păcate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
relua formula lui Șerban Papacostea, românii care fuseseră scoși pe cale confesională din viața politică a Transilvaniei ar fi fost reintroduși, pe aceeași cale confesională, de unde fuseseră excluși. Mihai însă, nu va mai avea răgazul pentru înfăptuirea acestei politici. Împoptriva domnului muntean se ridica un formidabil val de ostilitate: Polonia nu putea accepta pierderea Moldovei, iar Movileștii, conducătorii grupării polonofile a boierimii moldovene, râvneau nu numai la reîntoarcerea în scaunul dela Suceava, dar îl voiau și pe cel dela București, pentru fratele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
versuri sunt ale unui fidel și ale unui admirator, dar contemporanii și succesorii lui imediați nu au avut prețuire pentru performanța domnului muntean - întâia unire a românilor. Însuși cronicarul Miron Costin, care atât de mult a scris despre unitatea moldovenilor, muntenilor și transilvănenilor, se mărginește la următoarea observație, după ce relatează uciderea lui Mihai: „Și așea s-au plătitu lui Mihai Vodă slujbele ce au făcutu nemților“ Nici-un cuvânt despre marea faptă a Viteazului - unirea din 1600 - ceea ce arată că la data
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
păsurile îl constituiau moții conduși de tinerii Avram Iancu, de fel din Vidra de Sus și Ion Buteanu, care se pricepeau a grăi oamenilor pe care-i conduseseră aici, simplu, întrebuințând expresii și comparații înțelese de toți. Iancu venise cu muntenii lui, îmbrăcat în costum național, cu șerpar lat și cu pistoale la brâu. Era un om voinic, înalt cu părul negru; imediat a fost remarcat de mulțime. Avea numai 24 de ani și studiase dreptul. Alături de el Ion Buteanu se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
subordonatul său din Despărțirea a II-a, comisarul Holban, care scrisese un text parcă tras la indigo după cel al colegului de la prima Despărțire. g. Nici trăsurile rechiziționate pentru front nu erau prea de soi... Deoarece, atât moldovenii cât și muntenii nu mai avuseseră de foarte mult timp vreun conflict militar cu inamici externi, În cazul Războiului de Independență lucrările ordonate de Înaltul Comandament se mișcau destul de greu și cu mari deficiențe. Chiar și din cele 100 de căruțe (trăsuri) rechiziționate
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Iancu Își continuase turnătoria În felul următor: „Tot În legătură cu susnumitul (Sofianu, n.n.), tot (nume șters, n.n.) mi-a spus În aceeași zi că i-a spus (nume șters, n.n.) din Vaslui, că lui i-ar fi spus o femeie din Muntenii de Sus care este femeie de serviciu la Hotel că după ce numitul preot a fost arestat, a fost dus Într-o cameră la hotel și bătut Îngrozitor”. Dacă va fi fost adevărat (și n-avem absolut niciun motiv să ne
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pune în practică, în chip de întâi-stătător al unor obști monahale uriașe. Și tot aici cunoaște pentru prima oară dulceața traiului într-o obște bilingvă. Formată în egală măsură din călugări de origine slavă (maloruși și velicoruși), dar și români (munteni și moldoveni), obștea de la Poiana Mărului era practic bilingvă, limbile slavonă și română fiind folosite simultan atât pentru comunicare între monahi, cât și în cuvintele de învățătură. Este și motivul pentru care Petru/Platon învață foarte bine limba română în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de câte doi. Faima lui Paisie de erudit și stareț ales îi aduce necontenit noi ucenici la poarta mănăstirii. Aceștia vin din toate neamurile ortodoxe și chiar din neamuri necreștine sau sunt botezați de curând (ruși, bulgari, greci, sârbi, moldoveni, munteni, albanezi, evrei creștinați). Noii veniți sunt nevoiți să își construiască chilii în afara mănăstirii pe care le lipesc cu lut cu mâinile goale și le agață de stânci, precum cuiburile de păsări. Proviziile de alimente și de lemne ajung foarte greu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
zi când, în istoriografia românească, va fi mai multă lumină. Atunci, multe ipoteze privind etnogeneza și formarea limbii nu vor mai fi disputate. Să ne oprim asupra unor fapte. Cum poate fi credibilă teoria că pe pământul golit de populație, muntenii și oltenii sunt bulgari românizați, iar în Moldova, rușii și ucrainienii au fost moldovenizați? De către cine, dacă locurile erau pustii? Că limba română conține multe slavonisme nu este relevant pentru o simbioză îndelungată între români și slavi. Din considerente religioase
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
soldaților atâtea kilograme de carne maiorului X, căpitanului Z, plus cât au luat majurii. Caii mor de foame fiindcă boabele le mănîncă gâștele majurilor, fânulă Mare, bun și adevărat om a fost colonelul Coajă. În fine, trecând peste altele, de la Munteni, după ce ni s-a dat masa la toți, bucătăriile pe roate fierbeau de mama focului, ne-am așezat în coloană de marș pe batalioane, companii și plutoane, cu colonelul nostru drag în frunte, călare pe un cal mare și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Broscăriei și avea o doamnă frumoasa ca din povești. Și mai beau vin și cântau foarte frumos. Murind Constantinescu, Dna lui a avut poale lungi și minte scurtă. A vândut casa cea foarte frumoasă și s-a dus după un muntean foarte lăudăros și trăia într-un bordei făcut din traverse și acoperit cu pământ în gara Dolhasca, județul Suceava ca vai de lume. Dumitru Mihailescu s-a dus picher la Sabasa, tot județul Suceava. Și un criminal 1-a bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
școli un ministru rău Vlădescu, [26] a desființat Școala normală Costachi Negri, de la Galați, și au mai venit de colo încă 30 de elevi și 70 fac drept 100. Eram mulți și foarte răi și obraznici. Eram și moldoveni și munteni hărțăgoși și mândri și dobrogeni, adică chiar bulgari. Și până în clasa a III-a am mers noi cum am mers, dar atunci am dat de greu cu Algebra. De la 1 septembrie și până mai era 2 săptămâni până în Crăciun, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Moldovei, ce Țării Muntenești, că ei nu vor să desparță (de Ungaria) să facă 2 țări, ce scriu că au fost tot la un loc și o țară, și mai aflăm că Moldova s-au descălecat mai pre urmă, iar muntenii mai dentâi, măcar că s-au tras de la un izvor“ (p. 72). Reproșul pe care Ureche îl face muntenilor constă în aceea că și ei ar fi trebuit să-și schimbe numele țării, Ugrovlahia, întrucât și ei sunt descălecați, ba chiar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
atât independența Moldovei (și a Munteniei) cât și trecerea acum, la mijlocul secolului al XIV-lea, de la limba latină la limba română în toate zonele locuite de români. Costin vrea să stabilească cu exactitate chiar data exploziei demografice, data miracolului românesc: „Muntenii cu al lor Negrul sânt ceva mai vechi în descălecarea lor aici decât ceștialalți. Ei numără aproape patru sute de ani de la Negrul lor, pe când moldovenii socotesc peste trei sute optzeci” (p. 234). În consecință, pentru Costin nu există istoria românilor, există
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cel de al doilea descălecat. El vorbește numai despre istoria romanilor retrași din spațiul extracarpatic și trăitori în munți, ca romani, pe parcursul a 6, 7, 8 sau zece secole. Istoria românilor începe în secolul al XIV-lea, când ei devin munteni, moldoveni, ardeleni, neamestecați cu alte nații și nici trăitori printre acestea. La acest descălecat cuvântul roman/român devine automat un nume vechi, oarecum depășit, actuale fiind acum „moldovan, de pre apa Moldovei” și muntean, „ori de pe munte, muntean, ori de pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ei devin munteni, moldoveni, ardeleni, neamestecați cu alte nații și nici trăitori printre acestea. La acest descălecat cuvântul roman/român devine automat un nume vechi, oarecum depășit, actuale fiind acum „moldovan, de pre apa Moldovei” și muntean, „ori de pe munte, muntean, ori de pe Olt, olteani, că leșii așa le zic, molteani” (p. 269). Dar să vedem concret cum sunt manipulate datele pentru a închipui istoria fără istorie a românilor. 1. Deși „eroii romani dinainte vreme fură prefăcuți în satiri de vremea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Transilvaniei au aceeași limbă ca și moldovenii”, cu deosebirea că „pronunția lor este mai aspră”, și că „au mai introdus câteva cuvinte necunoscute moldovenilor” (DM, p. 363 urm.). Supremația Moldovei în privința culturii limbii rezultă, după Cantemir, și din aceea că muntenii și transilvănenii „urmează atât limba cât și ortografia moldovenească, recunoscând deci prin aceasta că moldoveneasca este mai curată decât a lor” (Ib.). „Cuțovlahii” din sudul Dunării, proveniți tot din moldoveni, vorbesc aceeași limbă, spune Cantemir, însă mult mai „stâlcită”, căci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui surus “mladă, rămurică, mugur”) etc. Nomenclatura Vlah în înțeles de romanus sau latinus ar fi fost luat de slavi de la germani (Icr, p. 70). Ugro-Vlahia, sau Panonia, ca denumire pentru Țara Românească, este considerat de Hasdeu “o creație a muntenilor”, “un nume care o expunea mereu a fi considerată ca un singur corp în Ungaria” (p. 73 urm.). Vrancea este considerat de H. nume autohton întrucât o pădure din Mehedinți, unde ar fi fost patria antică și medievală a romanilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]