7,269 matches
-
împinge lent și priceput în pizda lui Bull, nu a lui Sybil? Gata! Totul fusese dat la iveală! Mizeria nu mai era ascunsă sub covor. Era acolo, umedă, compactă, putrezindă, ca o plăcintă veche cu carne ascunsă într-o șosetă murdară. Oare va putea s-o îndese la loc sub covor? Alan revenise sub podul de cale ferată și privea către statuia stilizată a Indianului, amplasată pe acoperișul de la East Finchley Tube Station. Statuia încremenise pe veci lansând o săgeată către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dimineața aceea londoneză întunecată, umedă și plină de frunze. Londra avea puterea, constatase Naomi, să facă din primăvară toamnă printr-o simplă schimbare a calității aerului și luminii. Tufele de lemn-câinesc se zbuciumau ca măgarii priponiți, iar șuvoaiele de ploaie murdară i se scurgeau pe obraji și pe acoperământul de plastic al căruciorului în care se afla Cecile. Naomi se simțea rău. Se simțea rău pentru că, își dăduse ea seama, era cu siguranță însărcinată. Să existe oare vreo altă explicație? Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a privi prin vitrina de la Wendy Burgers și se uitase la masa umană care circula pe peronul gării. Vagabonzii și drogații se asociau în grupuri și spărgeau rândurile de navetiști și muncitori. Ploaia de primăvară continua să cadă din cerul murdar. Bull respira greu și precipitat. Era singur pe lume, își dădu el seama. Rupt de ceilalți, incapabil să-și mărturisească adevărata natură. Oh, de ce îi permisese lui Alan să-l seducă? Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu a privi la o serie de tablori vivante din muzeul local de istorie. La White Hart își aveau cartierul general alcoolicii băștinași, băutori de vinuri dulci și gin tonic; la Unicorn erau scandalagii de la țară - zoofili cu prietenele lor murdare, durdulii, dar apetisante în blugii prespălați incredibil de strâmți. Alan și Krishna zăboviseră cât să bea un păhărel în fiecare dintre ele și trecuseră cu bine de ostilitatea emanată de grupurile din localurile respective. Traversaseră apoi larga High Street și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Gestul de uimire al lui Alan era adresat proprietarului dolofan și celor două fete dubioase care încă pierdeau vremea pe acolo. Krishna se aplecă peste masă și îl atrase pe Alan spre el. Vocea cultivată îi mustea de un entuziasm murdar. — Poole mi-a zis că e mai mult de capul tipului ăstuia, Tiresias, decât pare la prima vedere. E o fațadă, Alan. — O fațadă? O fațadă pentru ce? Pentru una dintre cele mai mari rețele de prostituție și pornografie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi să simtă un imbold puternic, ba nu, o mulțime de imbolduri puternice când va trece pe lângă un magazin cu articole sportive sau pe lângă vreun teren de sport sau va vedea un copil întorcându-se de la școală, cu echipamentul murdar în vreo sacoșă, nu va ceda. Alan își vedea dorința exact cum era: o regină decrepită, defilând îmbrăcată în presupusa ținută de gală a iubirii. Povestea aceasta tristă a lui Bull e doar o poveste obișnuită, nu vi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dacie. Acoperișul făcut scrum al vilei generalului Sandu mai încălzește cât de cât inima celor care zac câte șapte într-o garsonieră din Ferentari. Imaginile copiilor bolnavi de cancer prin spitale mai iau din tristețea celor care își privesc copiii murdari până în albul ochilor, căutând de mâncare prin gunoaie. Simpla posibilitate de a respira capătă valoare, a fi viu face cât un jeep și două-trei vile. Accidente, catastrofe, cutremure, războaie - slavă Domnului, se poate și mai rău! Asta cât durează emisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
calea aerului. Dacă dl Guest era paralitic, ca Franklin Delano Roosevelt, atunci C.V. Tudor zicea că i s-a ars bujia la scaunul cu rotile. Președintele PRM trăiește politic zgândărind răul și urâtul de pe fundul sufletului omenesc, oglindite în miturile murdare din subconștientul unui popor - creierul lui C.V. Tudor funcționează după un ciclu menstrual: secretă periodic un șuvoi sângeriu, urât mirositor, dar sterp. În cazul de față e vorba de virilitatea masculului român, de „legendara” potență cu care călărește femeia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
păreau și ele crescute din spuma neoanelor... M-am așezat într-un fotoliu, nou și plăcut, de plastic și pluș, într-o sală fără șobolani, fără semințe, respirând aerul condiționat în fața unui ecran imaculat, făcut din cine știe ce polimer, nu cearceaful murdar al cinemaului copilăriei. Și totuși, în acest templu aseptic al timpului nou, l-am văzut pe Gheorghe Dinică vorbind despre plăcerea de a te juca cu morții pe grătar. Închis în plastic și sticlă am văzut o sondă prahoveană aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ci se transmite o telenovelă politico-halucinogenă, un soi de drog nostalgic, vizual și mental - în an electoral, pe sfert dus! Și o bună parte din populație prizează cu plăcere acest drog, nu încearcă să lupte cu realitatea tot dură, tot murdară a României privind spre viitor, ci se autoinjectează cu trecut, un trecut romanțat, reambalat în policromie - ca odinioară revistele lucioase ale Vestului, apariții de vis pentru românul anilor ’80. Așa-zisul „divertisment”, bâlciul cretino-sexual care invadează mass-media, nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pistolar politic. Pentru africano-americana Condoleezza Rice, cea care crede că e bine ca numai SUA să dețină arma atomică și să facă ordine pe Pământ, mulți dintre cetățenii planetei, indiferent de culoarea pielii, nu pot fi altceva decât niște „negri murdari”. Iar dl Bush... După ce s-a făcut în mod tragic de rahat la nivel mondial, cu grotescul pretext al armelor de distrugere în masă ale lui Saddam, pentru a invada musai Irakul, „bunul George” nu mai are acum ca justificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a tras o geacă obosită și a pornit să alerge cu mâna întinsă după muncitori și să pupe sute de femei. N-a pierdut nici o ocazie să repete că a umblat pe șantier la viața lui, în cizme de cauciuc murdare de noroi. A comis astfel o imensă eroare: capitalul lui de încredere de până acum era de băiat subțire, mereu cu cravată bine asortată, școlit, manierat, care reprezintă competent România în diverse întâlniri internaționale la vârf. Încercarea de a convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca și el. Dar să spună un bișnițar, un băiat de cartier „patru mari actori” despre Marlon Brando, Vivien Leigh, Karl Malden, Kim Hunter, care chiar joacă formidabil cu toții sub ochiul lui Elia Kazan! Să simtă natura aceea umană primitivă, murdară, educată la școala străzii, că niște actori ca urâtul cu nasul pătlăgică, Karl Malden, sau cenușia Kim Hunter sunt excepționali în rolurile lor secundare! - prin gura lui vorbea bucățica de Dumnezeu din el... Să trezești un om din greul somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și transformi în noroi/ sufletul meu de câmp arabil// Numărătoarea începe cu doi/ Unul nu este și nici nu există/ Pământ amestecat cu apă, noroi/ se numește vorba cea tristă/ Numărătoarea începe cu doi,/ dar și sfârșitul... Plouă peste infinit. Murdar de noroi/ sau născător de noroi e infinitul. (Numărătoareă Ce să mai zic, stimați cititori? Să nu credeți că vreau să spun că nu se poate scrie poezie despre unu și infinit. O, cum se poate! zic stănescian: „Mâinile-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
iată, 48 de ani mai târziu, o manoperă la fel de măgărească în concursul individual compus al gimnasticii masculine care l-a scos campion olimpic pe săritorul american în tribună Paul Hamm. În spatele strălucirii reci a cristalelor lichide se află tot șanțuri murdare ale creierului omenesc. Iar dopingul... Tendința de la Sydney s-a instalat temeinic la Atena: Olimpiada devine o Olimpiadă Internațională de Chimie. În arenă nu mai concurează sportivii, ci laboratoarele de sinteză, din care ies tot felul de substanțe cu denumiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
plăcere, n-aveam sentimentul de pionierat, de explorator, de mă-sa pe gheață, vă repet: nu-mi puneam nici o întrebare, totul era perfect. Abia mai târziu, cred că ne mutaserăm deja în Dristor, ori pentru că nu le plăcea cartierul - prăfos, murdar, nou -, ori pentru că mi-a trecut prin cap o teorie bălmăjită care se sfârșea cu de ce?, n-au mai trecut să mă vadă și s-au pitit probabil prin borcanele de muștar ale altor țări, continente sau lumi. Așa trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu din camera mică. Mama n-a vorbit cu mine cinci zile, nici un cuvințel, cinci zile! b’. în duminica aia am descoperit ce greșeală uriașă este ca, locuind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu mai prididesc de treabă, și cu construitul socialismului, să se păstreze curați și să nu facă precum Murdărici (un jegos care nu a aflat ce înseamnă un săpun, o periuță, pasta de dinți și o batistuță, un leneș veșnic murdar sub unghii și plin de muci), să nu dea cu șutul în vrăbiuțe, pisicuțe și cățeluși (pentru că, unii dintre ei, au numai trei picioare și abia se mișcă - țop, țop), să nu arunce gunoaiele decât la tomberon, să nu aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu depășisem acel stadiu de-o candoare desăvârșită, tip „și tu ce mai faci, matenule?“, „bună ziua, bine“, scurtcircuitul acela l-a redirecționat înspre bietele mele desene (de nota șase, dacă vă vine să credeți), spre mâinile și fața mea (evident, murdare), spre cunoștințele mele despre natură (invariabil puține față de cele ale lui Florin). Într-un cuvânt, pentru că uneori un cuvânt are darul să spună tot, a devenit un nesuferit. De suferit însă cel mai mult a suferit Patria. Patria, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și să ajung bărbat, el redevenea copil, nu numai prin cântecelele și poantele din adevărata lui copilărie, ci prin sute de gesturi, cuvinte și semne. Odată, la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa: Mircea și Didi 1935. I-a tremurat bărbia, i-a tremurat și vocea, i-au tremurat multe pe dinăuntru (se vedea în licărul ochilor), recunoscuse înscrisul de-aproape jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Balada cafenelei triste. Cea care o dorea era o pitică, o tînără Îmbrăcată Într-un palton de cămilă atît de larg că atîrna pe ea ca pe un cort de indieni și Îl tîrÎia pe pămînt. Partea de jos era murdară de noroi. Se afla de ceva timp În prăvălie, aparent uitîndu-se la cărți, dar eu cred că de fapt Încerca să-și adune curajul pentru a vorbi. Imediat ce și-a rostit cererea - dacă rostit este cuvîntul potrivit pentru șoapta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se plimba, Îmbrăcată În haine frumoase. Clopotele bisericilor sunau. Aveam un sentiment ciudat, parcă nu mai aparțineam acestui trup, de parcă m-aș fi văzut de sus. Un șobolan care ar fi trebuit să fie mort nu era mort. Slăbit și murdar, Însă cîtuși de puțin mort, era cît se poate de viu sub un tufiș, și avea un plan. M-am uitat la lumea care se plimba, m-am uitat la felul În care Își ține mîinile. Oare mîinile acestor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la mine și a zis „Bau”. A rîs, iar vocea aspră i-a reverberat pînă În plămîni. A turnat niște sos de soia peste orez și l-a amestecat. A dat la o parte teancuri de cărți, ziare și vase murdare pentru a face loc pe masă pentru farfurie. A mîncat orezul cu o lingură, cu mîna făcută pumn pe mîner, ca un copil, și mestecînd foarte Încet. Am sperat să-mi mai vorbească, Însă În noaptea aia n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o oră pe zi, cel mult. Atunci cînd scria efectiv, se așeza la masa cu blat smălțuit, același loc În care se așeza să mănînce și să repare diverse. Era mereu plină de tot soiul de chestii - hîrtii, cărți, vase murdare, haine, de regulă și cîte o umbrelă, și fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai trist a fost duminică, zi În care a și plouat. Am coborît cu Liftul și m-am așezat pe perna roșie de pe scaun și am privit prin vitrina prăvăliei la ploaia ce se scurgea În șiroaie cenușii pe geamul murdar. Mi-am lăsat obrazul pe o lăbuță și m-am gîndit la poetul francez Paul Verlaine, care a scris o celebră poezie despre cum scaldă ploaia orașul. Atunci cînd plouă, spune poezia, inima plînge. Înțelegeam perfect la ce se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]