4,695 matches
-
o rochie nouă și o ducea la cinematograf să vadă un film cu Cary Grant, care era pentru ea, după José Antonio, bărbatul cel mai frumos din istorie. — Auziți, și se zice de Cary Grant că e omul de pe stradă, murmura ea, Îmbuibîndu-se cu bomboane de ciocolată. Cum se poate așa ceva? — Gogomănii, declara Barceló. Bădăranii și tontălăii trăiesc Într-o stare de perenă invidie. — Ce frumos vorbește domnul. Se cunoaște ați fost la universitatea aia cu sorbitul. — Sorbona, o corecta Barceló
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
oară chipul. Sufletul Îmi Îngheță. Personajul acela nu avea nas, nici buze, nici pleoape. Fața lui era doar o mască din piele neagră și cicatrizată, devorată de foc. Acela era țesutul mort pe care Îl atinsese Clara. — Să le ard, murmură el, cu glasul și privirea otrăvite de ură. O adiere a brizei Îi stinse chibritul dintre degete și chipul său rămase din nou ascuns În beznă. — O să ne mai vedem, Daniel. Eu nu uit niciodată o față și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
umbre tîrÎndu-se În urma mea. Am căutat În mănunchiul de chei setul pe care mi-l dăduse Barceló. Aveam cu mine cheile de la prăvălie, de la apartamentul de pe Santa Ana și de la locuința familiei Barceló. Unul dintre vagabonzi Înaintă spre mine, murmurînd dacă Îl puteam lăsa să-și petreacă noaptea În vestibul. Închisei ușa Înainte să-și fi terminat fraza. Scara era un puț de Întuneric. Adierea fulgerelor se filtra printre comisurile porții de la intrare și șfichiuia contururile treptelor. Am Înaintat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
amănuntele și termenii tehnici ai unui plan secret de sechestrare a doñei Carmen Polo a lui Franco, cînd am băgat de seamă că ploua mai puțin și că furtuna părea să se Îndepărteze spre nord. — S-a făcut tîrziu, am murmurat, ridicîndu-mă. Fermín Romero de Torres Încuviință cu oarecare tristețe și mă ajută să mă ridic, gesticulînd ca și cum mi-ar fi scuturat praful de pe hainele ude. — Atunci, rămîne pe altă dată, spuse, resemnat. Pe mine mă pierde gura. Încep să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am bîiguit. Isaac, nu-i așa? Paznicul s-a uitat la mine fără să clipească. Lucirea opaițului Îi sculpta trăsăturile ascuțite În chihlimbar și șofran, conferindu-le o asemănare fără echivoc cu drăcușorul de pe ciocănel. — Dumneata ești Sempere fiul, a murmurat cu un glas leneș. Aveți o memorie excelentă. — Iar dumneata ai un simț al oportunității care Îngrețoșează. Știi cît e ceasul? Privirea lui oțelită detectase cartea de sub jacheta mea. Isaac a făcut un gest Întrebător din cap. Am scos cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a făcut o ofertă foarte generoasă. Voia să achiziționeze toate romanele lui Julián Carax care Încă mai erau În stocuri și se oferea să plătească de trei ori prețul lor de piață. Nu-mi mai spuneți. Ca să le ardă, am murmurat eu. Isaac zîmbi, surprins. — Ei, da. Și-mi păreai un prostovan, puneai atîtea Întrebări și nu știai nimic. — Cine era individul ăsta? — Un anume Aubert sau Coubert, nu-mi amintesc prea bine. — Laín Coubert? — Îți sună cunoscut? — E numele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de fum se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore după ce ai plecat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Uitați-vă, domnu’ Sempere, asta-i o casă respectabilă. Eu am clienți berechet și nu-i musai să-nghit toate pănărămile astea, ne spuse ea În timp ce ne conducea pe un culoar Întunecat ce mirosea a umezeală și a amoniac. — Înțeleg, murmura tata. Strigătele lui Fermín Romero de Torres se auzeau năruind pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de el, și cu cît Îi dați Îl omorîți, zise doña Encarna. — N-aveți grijă. E doar adormit, zise doctorul, examinînd cicatricele care acopereau trupul famelic al lui Fermín. L-am văzut clătinînd din cap În tăcere. — Fills de puta, murmură el. — De la ce sînt cicatricele acelea, am Întrebat eu. Tăieturi? Doctorul Baró tăgădui, fără să-și ridice privirea. Căută un pled prin rufăria În devălmășie și Își Înveli pacientul. — Arsuri. Omul ăsta a fost torturat, explică el. Semnele astea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi niște urme de pași care pătrundeau În apartament. — Doamne, Maica Domnului, murmură portăreasa. Aici e mai mult rahat decît Într-o ditamai poiata. Dacă preferați, intru eu singur, am sugerat. — Ați vrea dumneavoastră. Hai, dați-i ’nainte, că eu vin din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din oglindă. Ar fi putut să fie al meu sau al surorii care trăia În oglinzile din apartament. Am Încercat să deschid a doua ușă. — E Închisă cu cheia, am zis. Portăreasa mă privi, uluită. — Ușile astea n-au Încuietoare, murmură ea. — Asta are. — Păi, o fi pus-o bătrînul, fiindcă În celelalte apartamente... Mi-am coborît privirea și am observat că urmele de pași din praf ajungeau pînă la ușa Închisă. — Cineva a intrat În Încăpere, am zis. De curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nostru ne precedă ca o adiere care abia izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iubita mea? — Așa, cuvînt cu cuvînt, nu, dar a zîmbit cumva din colțul gurii, știi și dumneata, și a zis că te așteaptă vineri după-amiază. Noi n-am avut decît să socotim cît face doi și cu doi. — Bea... am murmurat eu. — Ergo, există, remarcă Fermín, ușurat. — Da, numai că nu e iubita mea, am zis. — Păi, nu știu ce mai aștepți. — E sora lui Tomás Aguilar. — Prietenul dumitale, inventatorul? Am Încuviințat. — Cu atît mai mult. Nici de-ar fi sora lui Gil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceva noroc, chestiunea ar fi trecut cel mult ca o glumă și s-ar fi lăsat cu vreo două palme și/sau vexațiuni minore, dar s-a nimerit funesta Împrejurare că ieri noaptea umbla prin zonă celebrul inspector Fumero. — Fumero, murmură Fermín, căruia simpla menționare a numelui urmăritorului său Îi produsese un fior. — El Însuși. Precum spuneam, căpetenia siguranței orășenești, abia sosit dintr-o razie triumfală Într-un local ilegal de pariuri și curse de gîndaci amplasat pe strada Vigatans, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atît timp cît cineva Își amintește de noi. Mă podidi dorința aproape dureroasă de a o săruta pe femeia aceea, o neliniște cum nu mai simțisem vreodată, nici măcar atunci cînd conjuram fantasma Clarei Barceló. Îmi citi privirea. — O să Întîrzii, Daniel, murmură ea. O parte din mine dorea să rămînă, să se piardă În ciudata intimitate de penumbre cu acea necunoscută și s-o asculte spunînd cum gesturile și tăcerile mele Îi aminteau de Julián Carax. — Da, am bîiguit. A Încuviințat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dreptate, observă delegatul p.d.c., absenteismul va fi teribil, masiv, după asta nimeni nu se va mai înțelege cu nimeni, singura soluție constă în repetarea alegerilor, Poate că vremea rea se mai potolește, spuse președintele și, uitându-se la ceas, murmură ca și cum s-ar fi rugat, E aproape douăsprezece. Hotărât, cel pe care l-am tot numit membrul prezidiului cel cu ușa se ridică, Dacă domnul președinte îmi permite, acum că nu avem pe nimeni care să voteze, mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
echipați atât pentru o dură bătălie imediată, cât și pentru o lungă campanie de uzură. Familiile ai căror membri își aveau locurile de muncă sau studiau în capitală nu făceau decât să clatine din cap în fața demonstrației războinice și să murmure, Sunt nebuni, dar celelalte, cele care în fiecare dimineață trimiteau un tată sau un fiu la fabrica amplasată în oricare din poligoanele industriale care înconjurau orașul și care în fiecare seară îi așteptau să se întoarcă, acestea se întrebau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se intereseze de sănătatea persoanei prezidențiale și că trebuia s-o facă chiar acum, fără a mai pierde timpul, ca nu cumva, din șiretenie politică malițioasă, acesta să i-o ia înainte, Și să mă prindă cu pantalonii-n vine, murmură fără să se gândească la semnificația literală a frazei. Ceru secretarului să-i facă legătura, un alt secretar răspunse de dincolo, secretarul de aici spuse că domnul prim-ministru dorea să vorbească cu domnul președinte, secretarul de dincolo spuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu-i împrumută o găleată de apă ca să-și spele cearșaful. Oglinda din lift îi arăta fața carbonizată pe care ar avea-o în acest moment dacă s-ar fi aflat în incinta stației când a explodat bomba, Oroare, oroare, murmură el. Deschise ușa cu mâinile tremurânde și se duse la baie. Scoase din dulap trusa de prim ajutor, pachetul de vată, apa oxigenată, un dezinfectant lichid pe bază de iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
agenți de subversiune pregătiți să infecteze cu pesta albă partea încă necontaminată a țării. Prim-ministrul simți o strângere de inimă dându-și seama că fusese prins pe picior greșit, E vorba de o posibilitate care trebuie avută în vedere, murmură el, Tocmai de aceea vă telefonez, spuse ministrul apărării, mai răsucind puțin șurubul. Tăcerea care a urmat acestor cuvinte a demonstrat încă o dată că timpul nu are nici o legătură cu ceea ce ne spun despre el ceasornicele, aceste mașinuțe făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
telefonul. Ridică receptorul și o auzi pe secretară, Domnul ministru de interne dorește să vă vorbească, domnule președinte, Puneți-mă în legătură cu el. Conversația a fost lungă, președintele asculta și, pe măsură ce secundele treceau, expresia chipului său se schimba, de câteva ori murmură Da, la un moment dat spuse E un caz care trebuie studiat, și termină cu cuvintele Vorbiți cu domnul prim-ministru. Puse receptorul în furcă. Era ministrul de interne, spuse el, Ce voia omul acela simpatic, A primit o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comisarul, e clar, e evident că acestea nu sunt singurele relații pe care le au și, așa fiind, pe câți prieteni ar trebui să sune fiecare dintre ei, pe câți, pe câți. Nu se mai limita să gândească în tăcere, murmura acuzații, injurii, insulte, Cineva să-mi spună cum s-a făcut că imbecilul ăsta a reușit să ajungă comisar, cineva să-mi spună cum s-a făcut că tocmai acestui imbecil i-a încredințat guvernul responsabilitatea unei investigații de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sonerie și așteptă. Nimeni nu veni să deschidă. Își lipi urechea de ușă și ascultă. De cealaltă parte, liniște. Sună încă o dată pentru a respecta rutina, nu pentru că spera să-i răspundă cineva. Coborî scara, se urcă în mașină și murmură, Știu unde sunt. Dacă ar fi avut telefonul direct în automobil și l-ar fi sunat pe ministru ca să-i spună unde se ducea, avea certitudinea că el i-ar răspunde mai mult sau mai puțin așa, Bravo, papagal-de-mare, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cafeaua încălzită și fursecul uscat și tare de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, chiar acum a comandat un suc proaspăt de portocale natural, pâine prăjită și o cafea adevărată cu lapte. Fie să se afle în ceruri cine te-a inventat, murmură cu pioșenie către pâinea prăjită când ospătarul veni să-i pună farfuria în față, cu pâinea prăjită înfășurată într-un șervet ca să nu se răcească, conform vechilor uzanțe. Ceru un ziar, știrile de pe prima pagină erau toate internaționale, nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a fost cauza neașteptatei și presantei cereri a fotografiei, Niciodată n-a fost el omul care să lase să i-o ia altul înainte, pregătește el vreo mutare și, mai mult ca sigur, una dintre cele murdare sau extrem de murdare, murmură el. Apoi se gândi că avea toată ziua la dispoziție, putea să facă ce voia. Stabilise sarcini de serviciu, inutile sarcini aveau ele să fie, pentru inspector și pentru agent, ascunși, la ora asta, în cadrul vreunei uși sau după vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]