2,646 matches
-
de melci. Pentru tine lumea e o pecete pusă pe-o taină mai mare: de aceea mintea nu ți-o muncești cu nimic. În casă lângă blidarul cu smalțuri rare în fiecare zi păzești cu răbdare somnul marelui prunc. A mustrare clipind te superi doar când îngerii trântesc prea tare ușile venind sau ieșind. ÎNCHEIERE Frate, o boala învinsă ți se pare orice carte. Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ. E în apa. E în vânt. Sau mai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ducatul de Benevento, a trimis ucigași cu simbrie care puneau în primejdie viața fiului meu și a viitoarei lui soții. Sunt în vârstă, existența mea pământeană e pe sfârșite și nu vreau să fac vreun rău celor dragi. Așa că, în ciuda mustrărilor lui Grimoald și ale lui Ansoald, am decis să dispar, luând cu mine un exemplar din această cronică, precum și a mea carte Istoria longobarzilor și alte câteva lucruri. Mâine, pe furiș voi pleca precum un pelerin și voi încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
diavol. Pentru Jeanne, chiar asta era. Era vorba de un pistol automat. Un Sig de profesionist, de 9 mm, Parabellum. O armă redutabilă, care n-ar fi trebuit să părăsească orașul Brest și care Îi va aduce cu siguranță o mustrare serioasă, dar mai puțin dureroasă decît privirea Încărcată de reproșuri pe care maică-sa o ațintea asupra ei. Marie Înhăță pistolul și-l puse iute Într-un sertar pe care-l Închise cu cheia. - Nu te uita așa urît. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebuie să se transforme În interogatoriu, Îmi chem avocatul și-l sun și pe procurorul din Brest, prietenul meu Dantec... - Nu cred că va fi necesar deocamdată... Fersen capitula, nu avea În posesia lui destule elemente pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cele trei plombe de aur ale lui Mengel. Le-a obținut. Mengel îmi spune că am un somn foarte agitat aici la închisoare, că mă răsucesc și vorbesc toată noaptea. — Ești singurul om de care am auzit vreodată să aibă mustrări de conștiință pentru ce-a făcut în război, mi-a spus el în azi-dimineață. Toți ceilalți, indiferent de partea cui au fost, indiferent ce-au făcut, sunt convinși că nici un om bun n-ar fi putut acționa altfel. — Ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
făcut în război, mi-a spus el în azi-dimineață. Toți ceilalți, indiferent de partea cui au fost, indiferent ce-au făcut, sunt convinși că nici un om bun n-ar fi putut acționa altfel. — Ce te face să crezi că am mustrări de conștiință? l-am întrebat. — Felul cum dormi, felul cum visezi, m-a lămurit el. Nici măcar Hoess nu dormea așa. A dormit ca un sfânt, până în ultima clipă. Mengel vorbea de Rudolf Franz Hoess, comandantul lagărului de exterminare de la Auschwitz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai adevărat... zece ore pe zi, șase zile pe săptămână, zece ani. — Regret, am spus eu. — Eu sunt cea care regret, zise ea. Viața a fost prea dură cu mine ca să-mi mai permit vreodată vreun sentiment de vinovăție. Adevăratele mustrări de conștiință îmi sunt la fel de inaccesibile ca o haină de vizon. Ceea ce mă ținea lângă mașina aceea, în fabrică, zi după zi, erau visele; și nu aveam nici un drept la ele. — De ce nu? am întrebat-o. — Erau toate vise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și raportăm problema comandantului lor și li se oferă un timp anume pentru a face curățenie. — Și dacă n-o fac? — Primesc un Articol Cincisprezece. Brunetti zâmbi din nou acela vechi zâmbet afabil. — Un Articol Cincisprezece? — E-un fel de mustrare oficială. Intră În dosarul permanent și le poate face unora multe probleme. Cum ar fi? — Îi poate costa salariul sau riscă degradarea, sau uneori Îi poate face să fie dați afară din Armată. — Fiindcă au o casă mizerabilă? Întrebă Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
păstra tăcerea asupra lucrurilor. Și-n clipa când a aflat că Brunetti suspecta că o instituție atât de Înaltă Încât să fie Înnobilată cu numele de „companie“ ar putea fi implicată, era sigur că Patta o să-l amenințe cu o mustrare oficială, dacă persista În Încercarea de-a aflat ce se Întâmplase. Dacă forțele legii nu țineau cont de cerințele meseriei, atunci cu siguranță Republica era periclitată. Coborî imediat la biroul lui Patta, ciocăni și i se spuse să intre. Patta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
i-a spus, și ieși grăbit pe hol... Era ora patru după amiază. Avel îl aștepta. Fusese la surorile lui în sat. Tot drumul până acasă, frământările și gândurile de tot felul, nu-l slăbiră o clipă. Mai cu seamă mustrările de conștiință că din pricina lui este în starea asta, îi luau aerul. Nu-și putea ierta faptul că a lăsat-o singură în cameră... singură, singurică. Simți că inima i se desface în mii de bucăți. Gândul să se mute
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Și, acest lucru, îorgu nu-l știa. ”-Fără pocăință, nu se poate. Pocăința este o Taină!”, îi șopti un gând. Cu Iorgu se întâmplase ceva grav... Frământări și gânduri de tot felul nu-l slăbeau o clipă, mai cu seamă mustrările de conștiință, că, el a fost cauza suferințelor Vasilicăi, până când s-a stins din viață și asta nu și-o putea ierta. Un sentiment de vinovăție îi frământa sufletul. -Mă simt ca motociclistul de la ”zidul morții”... mă simt ca el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rămăsese cu privirea ațintită la el, un fel de mirare amestecată cu tristețe. Ochii ei albaștri și frumoși împreună cu amestecul de stări din privire i-au pătruns până în adâncul sufletului, astfel că regretă gestul pe care îl făcuse. Avea mustrări de conștiință dar nu știa ce să facă, cum să procedeze să-i ceară iertare și nu își găsea cuvintele potrivite împiedicat fiind și de orgoliul său. Plecă imediat lăsând-o cu ochii ațintiți în gol. Frusina nu luase până la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
încercat să se sinucidă din cauza că erau sătui de viață, din mâhnire, mânie, boala, rușine, beție, sau frivolitate nu ar trebui pedepsiți 82. Registrele unor cazuri reale de tentativa de suicid arată că acuzații erau de obicei achitați cu o mustrare sau o amendă sau erau condamnați la o varietate de pedepse, toate departe de execuție 83. Au existat două cazuri de tentativa de sinucidere în Florența secolului al IV-lea, unul în 1300 și celălalt în 1379, când un om
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
plăcerii. Doar se uita pe gaura cheii cînd jupînii erau la masă, puneau la cale afaceri sau erau cu nădragii În vine, cam așa. Urîtă treabă. Dar cîte lucruri nu erau pocite? Așa că Lars nu-și făcea pentru indiscrețiile sale mustrări de con știință. Dum ne zeu, care vedea tot, crime, printre altele, adul tere, perversiuni sexuale, ticăloșii de tot felul, avea, neîndoielnic, cugetul neîntinat. De ce și-ar fi bătut Lars capul, Învinuindu-se că a dat peste ceea ce alții se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În ochi, cu subînțeles - sau așa i se păruse lui Thomas, tot mai suspicios, de la un timp, atunci când, Întîmplător, cineva, În apropierea sa, rostea anumite cuvinte; erau reinterpretate iar și iar, păreau acuze. Thomas nu se mai recunoștea; nu avea mustrări de conștiință - pentru ce? -, totul era mai degrabă doar o neașteptată curiozitate: vroia să-și vadă cîțiva dintre urmași. Și vanitate: Eu sînt părintele vostru! Eu! Chiar dacă, Întîlnindu-i, nu ar fi rostit aceste cuvinte În fața lor, le-ar fi strigat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prăbușiseră zidurile Ierihonului! O voce care purta un mesaj precis era capabilă, prin insistență, să capete de undeva și un răspuns. Antonia era de neoprit. M-am golit de mine, sînt dublul meu nepotrivit, umbra zilelor mele bune, lipsite de mustrări de conștiință - cine a mai inventat și sintagma asta? -, ce limpede era totul, aveam gașca mea, nu omoram oameni, nu furam, alergam pe motociclete, nebuni - nu eram nebuni -, ne mai Încăieram cu alții ca noi, culcam fetele care se vroiau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi sufocat În prezervative cu arome de căpșuni, de banane ori de kiwi, În canalizarea orașului ori digerați de fetele cu ten frumos, mereu dornice de unul și mai fin, așa ei au avut o șansă, cine mă poate judeca? mustrări de conștiință În nici un caz, vorbele astea fățarnice, doar ceva nelămurit, pot să scap... Nu. Dimpotrivă, Thomas era tot mai nerăbdător să ajungă - doar cît să-i privească măcar - În preajma fiilor săi; a fiicelor, mai puțin; deloc; episodul Ann fusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sfat, mai multe; ori un blestem, meritat, pentru cele făptuite cu Ann; fusese un neajutorat atunci, ar fi putut Încerca, pentru cele petrecute, o scuză, Îi luase cineva mințile. Lot nu fusese pedepsit. Asta era: să nu ai prea multe mustrări de conștiință! Ai făcut-o, ai făcut-o! Mergi mai departe! ...Rostul meu pe lume care a fost, dacă am avut vreunul? - aveam, aveam; nu era chiar un rost, nimic precis, trăiești, pur și simplu, un mod de viață, aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cel care, împotrivindu-se has-Satanei și certîndu-se cu el într-o partidă directă pentru trupul mort al lui Moise, s-a stăpânit să rostească împotriva acestuia cea mai măruntă judecată de ocară, zicîndu-i doar: "Yahveh să te mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o voluptate nebună și de o infinită ironie când mă gândesc că cineva ar sufla cenușa mea în cele patru colțuri ale lumii, că vântul ar împrăștia-o cu o iuțeală frenetică, risipindu-mă în spațiu ca pe o eternă mustrare pentru această lume. Dezintegrarea din viaȚĂ Nu toți oamenii au pierdut naivitatea; de aceea, nu toți oamenii sânt nefericiți. Aceia care au trăit și trăiesc asimilați, naivi, în existență, nu din prostie sau imbecilitate - căci naivitatea exclude astfel de deficiențe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suspine ar urla atunci într-un cor de o sinistră dizarmonie, cu strigăte stranii care să cutremure acest pământ. Apele să curgă mai repede și munții să se clatine amenințător, arborii să-și arate rădăcinile ca o veșnică și hidoasă mustrare, păsările să croncăne imitând corbii, iar animalele să fugă speriate până la epuizare. Toate idealurile să fie declarate nule; credințele fleacuri; arta o minciună și filozofia o glumă. Totul să fie o înălțare și o prăbușire. Bucăți de pământ să se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu va putea ajunge la generozitatea în care să-și recunoască în mod absolut întunericul propriu, pentru a vedea eventualele lumini ale lumii. Văzând mizeria subiectivă în mizeria obiectivă a lumii, credem că ne ușurăm povara și ne dispensăm de mustrările ce ar trebui să ni le facem. În realitate, această universalizare ne adâncește nefericirea și, prezentînd-o ca pe o fatalitate cosmică, ne închide orice posibilitate de a o diminua, de a o face mai suportabilă. Disciplina nefericirii provoacă mai puține
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că n-ai s-o poți iubi, puteai cel puțin ști că ea nu-ți va ajunge, și cu toate acestea ai avut-o ca pe soția ta... Ai nefericit-o... Crezi că-mi trece pin minte să-ți cruț mustrările de cuget... nu! De aceea sunt un demon... - Dar tu mi-ai adus-o... - Spun că nu?... Da... sunt liberă eu de a încerca să seduc... De ce te-ai lăsat sedus? - N-am remușcări... - N-ai... Bine... Copila va fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
semn de relaxare în SUA, iar în lumea arabă arătatul tălpilor este o ofensă. În Europa și în SUA oamenilor le place să se privească atunci când discută, în timp ce în Japonia o persoană își privește subordonatul în ochi în semn de mustrare, iar dacă subordonatul își privește superiorul în ochi, o face din dispreț pentru acesta. De asemenea, cunoașterea limbii unei societăți nu ajută doar la simpla comunicare, la traducerea unui anumit text<footnote Michael Czinkota, Ilkka Ronkainen, John Tarrant, The Global
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
semn de relaxare în SUA, iar în lumea arabă arătatul tălpilor este o ofensă. În Europa și în SUA oamenilor le place să se privească atunci când discută, în timp ce în Japonia o persoană își privește subordonatul în ochi în semn de mustrare, iar dacă subordonatul își privește superiorul în ochi, o face din dispreț pentru acesta. De asemenea, cunoașterea limbii unei societăți nu ajută doar la simpla comunicare, la traducerea unui anumit text<footnote Michael Czinkota, Ilkka Ronkainen, John Tarrant, The Global
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]