4,723 matches
-
imaginarul colectiv. Importantă este separarea planurilor. Inițial, artistul trăiește într-o lume surdomută pentru care cuvintele nu sunt decât mimică. Câinele nu latră, rochiile nu foșnesc, ușile nu scârțâie, telefonul nu sună etc. Nu doar filmul, ci întreaga lume este mută, filmul existenței lui George este unul mut până când sonorul apare întâi timid, apoi din ce în ce mai acut în viața lui. Lumea nu doar a cinematografului, ci și lumea lui George își descoperă sunetul, vocea. Schimbarea îl aduce la sapă de lemn pe
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
îndrăcit al acestui Fred Astaire redivivus îl „inventează”. Artistul este salvat, traversează zidul sonic și intră în noua eră supersonică a music hall-lurilor. Unde mă pierde ca spectator Hazanavicius? De ce nu văd filmul său ca pe un omagiu adus filmului mut, așa cum atâția critici de film au subliniat? Cuvântul-cheie este nostalgia, acea căutare a unui trecut irecuperabil, a unor emoții și iluzii pierdute pe care, în contextul dat, filmul mut le închide într-o sferă magică. O clipă nu am simțit
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
De ce nu văd filmul său ca pe un omagiu adus filmului mut, așa cum atâția critici de film au subliniat? Cuvântul-cheie este nostalgia, acea căutare a unui trecut irecuperabil, a unor emoții și iluzii pierdute pe care, în contextul dat, filmul mut le închide într-o sferă magică. O clipă nu am simțit nota de nostalgie care să recupereze din umbra filmului mut acel inefabil al uimirii, acea inocență a expresiei pe care filmul mut ți-o lasă în timp ce-l vezi plimbându
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
nostalgia, acea căutare a unui trecut irecuperabil, a unor emoții și iluzii pierdute pe care, în contextul dat, filmul mut le închide într-o sferă magică. O clipă nu am simțit nota de nostalgie care să recupereze din umbra filmului mut acel inefabil al uimirii, acea inocență a expresiei pe care filmul mut ți-o lasă în timp ce-l vezi plimbându-se pe strigoiul lui Charlott cu ochii lui rimelați umid. E greșit să credem că Hazanavicius recuperează din istoria cinematografiei acel
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
pierdute pe care, în contextul dat, filmul mut le închide într-o sferă magică. O clipă nu am simțit nota de nostalgie care să recupereze din umbra filmului mut acel inefabil al uimirii, acea inocență a expresiei pe care filmul mut ți-o lasă în timp ce-l vezi plimbându-se pe strigoiul lui Charlott cu ochii lui rimelați umid. E greșit să credem că Hazanavicius recuperează din istoria cinematografiei acel fragment magic al filmului mut. Decupajul este cu mult mai strict și
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
acea inocență a expresiei pe care filmul mut ți-o lasă în timp ce-l vezi plimbându-se pe strigoiul lui Charlott cu ochii lui rimelați umid. E greșit să credem că Hazanavicius recuperează din istoria cinematografiei acel fragment magic al filmului mut. Decupajul este cu mult mai strict și, s-o spunem sincer, mai sărac, și evită tocmai ceea ce este puternic în filmul mut: inefabilul imaginii, puterea gesticulaț iei, agonia expresionistă, precum și momentele lui de excelență, momentul Chaplin, momentul Griffith etc. Există
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
lui rimelați umid. E greșit să credem că Hazanavicius recuperează din istoria cinematografiei acel fragment magic al filmului mut. Decupajul este cu mult mai strict și, s-o spunem sincer, mai sărac, și evită tocmai ceea ce este puternic în filmul mut: inefabilul imaginii, puterea gesticulaț iei, agonia expresionistă, precum și momentele lui de excelență, momentul Chaplin, momentul Griffith etc. Există o doză de ironie, dar nu una de reflexivitate asupra a ceea ce cinematograful înseamnă dincolo de mecanismul său de promovare și descalificare urmând
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
de faptul că în spatele romanului galant se află zâmbetul sardonic, tragic al marchizului de Sade. Contrar spiritului nostalgiei, filmul lui Hazanavicius nu sesizează pierderea, ireparabilul în saltul de la mut la sonor, mai mult decât atât, storyul melodramatic permite recuperarea artistului mut de către filmul sonor, îl salvează postum. Apariția filmului sonor în 1929 coincide cu marele crash, vehiculat superficial în film, dar care așază strâmb o serie de zâmbete. Nostalgia evocă un sentiment al pierderii ireparabile în ciuda unei căutări care asumă eșecul
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
asumă eșecul în datele ei ca utopie a retrăirii. Niciunul dintre aceste „sunete” ale nostalgiei nu însoțește filmul lui Hazanavicius, alcătuit din mici gaguri al căror liant este melodrama. Clișeele asumate reconstruiesc în cele din urmă o clonă a filmului mut al anilor ’20, pe un anumit segment, numai că o clonă fără memorie afectivă, fără acel spațiu de reflecție, de visare, de emoție. Filmele despre film, filmele care chestionează chiar substanța cinematografiei, care își pun întrebări, care survolează această lume
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
au interesat întotdeauna, și dacă filmul lui Hazanavicius m-a dezamăgit întrucâtva este din cauza faptului că nu am reușit să găsesc în el acest gen de emoție, de reflecție, de meditație pe tema magiei cinematografului în general și a filmului mut în particular. Am găsit, în schimb, un film bine făcut care nu-și poate șterge de pe pânză un zâmbet splendid cu o dantură impecabilă, demnă de invidiat în orice reclamă la pastă de dinți.
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
urma urmelor), pare să spună Gabriel Chifu, carnația nu minte niciodată. E mai sinceră, iar misterele ei se dovedesc a fi, implicit, mai substanțiale. Primul poem începe astfel: „La sfârșitul zilei/ trupul, simt,/ atârnă greu./ E stricat, e greșit, e mut.” (p. 5) . Al doilea e mai reținut, vorbește doar despre o „făptură” (p. 6) în care s-ar întâlni două intensități, ca două mari armate continentale. Al treilea revine la normal. „Suntem mai muți în acest trup” (p. 7) e
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
deschide tot printr-o intervenție a corului care deplânge noua stare de lucruri instaurată în Delphi de când Pythia, îndrăgostită de Oedip, a acceptat să-i ofere găzduire. Din momentul în care templul a fost pângărit prin prezența străinului, oracolul e mut, zeul tace, încât întrebările tuturor au rămas fără răspuns. Drept urmare, întreaga lume greacă e paralizată, căci pe toți i-a cuprins panica, fiindu-le teamă să înceapă vreo acțiune în lipsa îndrumării divine ( Cine poate porni la întâmplare?). În ceea ce-i
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
care s-ar putea să suscite comentariile lingviștilor și editologilor, dar care, la lectură, dă rezultate mai mult decât acceptabile. Avem în fața ochilor un text care, renunțând la toate elementele învechite din limba lui Radu Rosetti - cum ar fi „u” mut final, reminiscență a latinismului cipariano-bărnuțian -, a păstrat caracteristicile graiului moldav cultivat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca și particularităț ile fonetice și ortografice ale limbii scriitorului. Chiar dacă, editologic vorbind, soluțiile alese de îngrijitori pot fi combătute pe rând, rezultatul
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
Absența iluziei - fie și una circumstanțială - îl transformă pe cititor într-un martor în egală măsură implicat și neputincios. Singurul lucru care-ți rămâne e să iei act de oroarea la care împrejurările te-au făcut părtaș ori măcar participant mut. Boala nu i-a dat pacientului nicio șansă, iar povestea suferinței îl reduce pe lector la postura unui receptor neputincios al tragediei la care ia, în felul acesta, parte: „În faza actuală de involuție, sunt practic cvadriplegic. Îmi pot mișca
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
o dată diferența, diversitatea, excepția. Enciclopediile personale rezultă extrem de rar simfonic, rezultanta le e hărțuită din toate părțile. Că Istoria înregistrează cu precădere confruntări și tensiuni nu mai e decât în firea lucrurilor. Drumul spre Adevărul cel mare și unic (cenușiu, mut, placid) e pardosit, definitiv și implacabil, cu puzderie de minciuni colorate, gureșe, fremătătoare care se cred adevăruri. Primul scriitor a inventat minciuna, primul cititor a făcut-o să dureze (detalii savuroase se pot găsi în Istoria lecturii, al lui Alberto
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
Minte-mă, îmi cer ele, blocându-mă într-o rețea de analfabetism monden și umanitar. Patima lor îmi subțiază chiar calitatea de cititor împătimit, încântat de „zgârieturile” pe care le poate lăsa pe suprafața textului. Sunt cărți care cer adorare mută, mângâietoare, nu lectură interpretativă, zgrunțuroasă. Iată ce scrie Lucian Raicu, citat de aceeași Simona Sora: „Jurnalul (și într-un anume sens orice literatură care vrea să intereseze pe lacomul de secrete cititor) presupune neapărat un act sacrificial, o jertfire a
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
Conrad își rememorează epopeile homerice, ca și imnurile primilor lirici; în Liban, el versifică în stilul lui Rudel, trubadurul îndrăgostit de legendara „prințesă depărtată”; în Palestina, revede timpurile biblice și pe profeți; în Egipt, descrie originea civilizației umane și monumentele mute ale splendorii, așa cum va face mai tîrziu Eminescu în Memento mori. Ca și la Eminescu, suita pitorească de peisaje culturale, desfășurată în versuri ample, e acompaniată cu muzica de fond a unei filozofii funciar pesimiste. Reflecțiile continui despre efemeritatea omului
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
este frică că Ucraina va acuza Rusia sau rebelii proruși că au atacat avionul- " Mâine, ucrainenii vor spune că am tras în avion cu pușca mea. Uitați-vă la mine. Sunt în adidași. Nu am nici măcar vestă antiglonț". A rămas mut uitându-se fix la jurnalist. Pe arma lui scria 1953.
MH17. Avion prăbușit, Ucraina. Reportaj devastator de la locul prăbușirii. Cădeau cadavre din cer by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/53835_a_55160]
-
pas. Managementul timpului este un aspect esențial în rezolvarea temelor pentru acasă, însă alegerea momentului optim pentru rezolvarea temelor pentru acasă depinde de la copil la copil. Important este ca micuțul să nu fie stresat, să nu i se forțeze (prea mut) limitele. Pentru ca rezolvarea temelor pentru acasă să crească inițiativa și încrederea în sine, părinții pot centra efortul celor mici pe elemente pozitive și să recurgă la "recompense": o activitate preferată de copil sau obiecte speciale (pixuri, elemente de desenat, culori
Părinți de succes: Mai sunt necesare temele pentru acasă? by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/66509_a_67834]
-
simt aceeași atracție, inexplicabilă, pentru un alt oraș. Eram la Madrid când deodată, aflându-mă într-o berărie, ieșind dintr-un teatru noaptea târziu sau pur și simplu plimbându-mă pe străzi, am auzit vocea orașului Toledo chemându-mă; glasul mut al fantomelor lui, al tăcerii lui. Și la acele ore târzii, cu prieteni la fel de nebuni că și cei din tinerețe, o porneam spre vechiul oraș, calcinat și întortocheat, urmând să dormim îmbrăcați pe malul nisipos al fluviului Tajo ori pe sub
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
Se presupune că a face un copil este o plăcere și un motiv de mândrie. Această concepție poate deveni istorie, potrivit unu studiu făcut recent pe mai muți bărbați.
Dorința de concepe un copil te poate face impotent sau infidel () [Corola-journal/Journalistic/66685_a_68010]
-
și apreciere pentru întreaga sa carieră. “Cu același respect și considerație pentru ceea ce ați făcut dumneavoastră pentru comunitate, prin reprezentantul ei ales, comunitatea se înclină în fața dumneavoastră și va mulțumește. Parafrazând un mare filozof care zicea că marile iubiri sunt mute, vă rog să îmi dați voie să spun că marile prietenii sunt mute. ”, a declarat Primarul Sorin Oprescu. Cu această ocazie, Ion Caramitru a primit o stea pe Aleea Celebrităților din București, alăturându-se, astfel, altor mari personalități ale teatrului
Ion Caramitru a primit Placheta Orașului București () [Corola-journal/Journalistic/67044_a_68369]
-
ați făcut dumneavoastră pentru comunitate, prin reprezentantul ei ales, comunitatea se înclină în fața dumneavoastră și va mulțumește. Parafrazând un mare filozof care zicea că marile iubiri sunt mute, vă rog să îmi dați voie să spun că marile prietenii sunt mute. ”, a declarat Primarul Sorin Oprescu. Cu această ocazie, Ion Caramitru a primit o stea pe Aleea Celebrităților din București, alăturându-se, astfel, altor mari personalități ale teatrului și filmului din România, care au primit aceeași distincție: Ileana Stana Ionescu, Sebastian
Ion Caramitru a primit Placheta Orașului București () [Corola-journal/Journalistic/67044_a_68369]
-
puțin de 43 milioane de dolari, de aproape trei ori costul producției care a fost de 15 milioane de dolari. Filmul este o comedie romantică, în care George Valentin - interpretat de actorul Jean Dujardin - este un cunoscut actor de filme mute. Artistul își pierde treptat din succes și astfel ajunge în situația de a încerca să salveze cinematografia mută. Înainte de a-și pierde faima, George o cunoaște pe tânăra și energica dansatoare Peppy Miller, care devine rapid o actriță apreciată de
The Artist, încasări mai mari după Oscar () [Corola-journal/Journalistic/67132_a_68457]
-
de dolari. Filmul este o comedie romantică, în care George Valentin - interpretat de actorul Jean Dujardin - este un cunoscut actor de filme mute. Artistul își pierde treptat din succes și astfel ajunge în situația de a încerca să salveze cinematografia mută. Înainte de a-și pierde faima, George o cunoaște pe tânăra și energica dansatoare Peppy Miller, care devine rapid o actriță apreciată de publicul filmelor vorbite. Interpretul actorului din film se simte fascinat și atras în mod irezistibil de dansatoare Peppy
The Artist, încasări mai mari după Oscar () [Corola-journal/Journalistic/67132_a_68457]