1,110 matches
-
Gabriel Dimisianu Nu ar fi chiar fără temei să se spună despre unul ca mine, mă gândesc, că am fost un însoțitor al cărților lui Constantin Țoiu. Despre multe am scris la apariție, începând cu volumul de nuvele Duminica muților din 1967. Despre altele mai târziu. Am însoțit așadar, cu textele mele critice, cărțile lui Constantin Țoiu, căutând între ele legături, continuități tematice de subiecte, de personaje sau de tehnici narative, urmărind felul în care prozatorul a evoluat de la o
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
de la o scriere la alta, mereu în orizonturi lărgite. În nuvele l-am deslușit pe romancierul de anvergură de mai târziu și e un motiv pentru mine de satisfacție să constat acum acest lucru. Scriam în finalul cronicii la Duminica muților (să mi se ierte autocitarea - un păcat în care, totuși, nu am căzut prea des): „Țoiu știe să povestească atrăgător chiar dacă proza sa nu e în primul rând de evenimente, ci de sugestie și de atmosferă psihologică. Rămâne ca prozatorul
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
ce numesc ei azi capitalism... capitalismul lor de țoape... de cuscri, cumetrii... ginerici... soacre... nurori... cumnați... ca să-l pună pe el,... pe capitalism, în fine, în practică, dar în folos doar personal... Duceți-vă, învârtindu-vă! unde și-a înțărcat mutu iapa!... Sau să nu mai fi fost nici o revoluție... Și azi să strigați cu toții în cor pe la congresele voastre: "Stalin și poporul rus Libertate ne-au adus."
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
și Piața Presei, în Comisia Tehnică de Urbanism a Ministerului Dezvoltării, Oprescu a spus că merge la aceste discuții. "Să lămurim o dată cu Hala Matache. Nu pot să o țin, domne, pe loc, sunt niște cheltuieli fantastice, și atunci o să o mut exact cu 37 de metri și 20 de centimetri mai încolo. Nu fac pe nebunul, chiar asta e distanța. A fost ideea și doi ani și jumătate am tot stat în discuții sterile. Am respectat și societatea civilă, am prezentat
Oprescu mută Hala Matache "mai încolo" cu 37,2 metri () [Corola-journal/Journalistic/81070_a_82395]
-
am plecat. - Ne vedem mâine! Să vii, că o să taie porcul! Te aștept! Auzi, să vii!- a Îndrăznit ea, copilărește. Când am intrat În casă și le-am povestit alor mei despre tot ce se Întâmpla În oraș, au rămas muți. - Ia vezi, femeie, difuzorul ăla merge? - a Întrebat bunicul meu. - Nu merge! Să tot fie o săptămână de când... - a răspuns Ioana. - Mă, tataie, umbli și dumneata prin lume și...! Nai simțit nimic? - Când umbli după o pâine până amețești... Sărăcia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să vorbesc. Șocul e prea mare", a spus Aurel Țicleanu. Sorin Cârțu, fost fotbalist al Universității Craiova, s-a arătat și el șocat de sinuciderea lui Ștefănescu: "Știam ca este într-o situație foarte gravă, că e bolnav. Am rămas mut când am auzit. A fost un om foarte tare, dar nu a mai putut suporta durerea, avea o boală cumplită'', scrie Realitatea TV. Mititelu a mai spus că a vorbit ultima oară cu Ștefănescu în urmă cu mai multe luni
Aurel Ţicleanu: "Chiar ieri am vorbit cu Costică Ştefănescu... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74832_a_76157]
-
de a înțelege minciuna lumii. 2506. Adevărul este cerul pe care se sprijină Iluzia Vieții. 2507. Adevărul este zăpada topită a Cunoașterii, din care va răsări iluzia lumii. 2508. Adevărul este șoapta auzită de un surd și rostită de un mut. 2509. Oare există ceva mai tăcut decât adevărul? 2510. Adevărul nu se va scălda niciodată în mocirla cunoașterii. 2511. Adevărul este palma de pumnul căreia se lovește creația. 2512. Adevărul este lumina luminii pe care noi o percepem mereu: stinsă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Îi privea pentru a mia oară trăsăturile. Chipul ei era acum destins, frumos, doar când se trezea se preschimba brusc, de parcă l-ar fi înlocuit altcineva, sau altceva. Chipul durerii. În acea clipa sună mobilul. Luiza. Îl comută numaidecât pe mut, lăsându-l să sune. N-avea stare să-i vorbească, deși îi lipsea, și apoi ce să-i fi spun?? Că până și gândurile i se impregnaseră de atâta boală, de sânge și dezinfectant? Nu, mai bine nu. Matei se
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
e? - Uite..., e dus. - Dar vine? - Vine, că nu e dus pe lumea ailaltă! - Auzi, îți spun ție, că mă grăbesc. Îmi zise Tache că au plecat spurcații aia cu colectivul. S-au dus! Ducă-se unde și-a dus mutul iapa! - Mă, tu spui drept? - Drept! - i-a răspuns Făsui și a plecat. Au auzit: Bebe, Florea, Băcanu, Boderică, Stan, Boade, Vărzaru și Ciulu, că tot era între ei. - Strigă, mă, si la Cioaca! Să afle și el, dă-l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Cândva erau aici cadavre și resturi de țesuturi Preoți îngropați fără coșciuge Viața mea tremur de frigul tău O dar ce fericită sunt ce fericită ) Dar ce mai putem ști Despre cutremurarea celor care Au gura astupată cu pământ Și muți rămân În frigul lichid în marea fără valuri Viața mea e doar un început
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
Nu văd pe chipul tău cum se înnoadă anii, Sub pasul umbrei mele se surpă bolovanii. Ai vrut un prinț s-apară-n perdeaua din fereastră, Cu-n spic de-argint și stele-n coroana lui albastră. Dar n-a venit. Doar mutul, cu-n deget, în aer, rășchirat, ți-a desenat conturul și-apoi l-a-mbrățișat. Și surdul, spân, ce-ngână cu preoții tropare, ți-a mângâiat un deget, plângând, în postul mare. Am iscodit magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
și în două zile aproape două milioane de oameni s-au uitat la ce poate să facă Knoll, iar acum clipul are peste două milioane și jumătate de vizualizări. Tânărul realizează cele mai neașteptate mișcări și acrobații pe bicicletă, care lasă privitorii muți de uimire.
Uite ce poate să facă acest cascador pe bicicletă - Video by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64180_a_65505]
-
am plecat. - Ne vedem mâine! Să vii, că o să taie porcul! Te aștept! Auzi, să vii!- a Îndrăznit ea, copilărește. Când am intrat În casă și le-am povestit alor mei despre tot ce se Întâmpla În oraș, au rămas muți. - Ia vezi, femeie, difuzorul ăla merge? - a Întrebat bunicul meu. - Nu merge! Să tot fie o săptămână de când... - a răspuns Ioana. - Mă, tataie, umbli și dumneata prin lume și...! Nai simțit nimic? - Când umbli după o pâine până amețești... Sărăcia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
ce-Ai strâns la cruce, Inundă-mi ființă, ocean necuprins. Foc viu de speranță. Rug de iubire De veacuri nestins... Isus plângea. Și mai plânge... În inima mea, în sufletul meu Cu foc viu și apa -n 'tumult. Tu strigatul mut mi-l asculta Și vino Isus, căci Te-astept Cum am spus, mai demult.
Isus pl?ngea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83247_a_84572]
-
așteaptă. Toata natura e în schimbare. Toamna a căzut Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Toamna a căzut Peste parcul mut. Tainicule dor, În zadar te-alint; Trandafirii mor Visurile mint. Toamna trece-acum Învelită în fum Unde-i ruginiul Parcului cel mut? Trandafirii mor Visurile mint. Nouraș Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Nouraș e-un băiețel, Harnic deși-i mărunțel Unde e căsuța lui? Sus pe bolta cerului. TE LAS, COPILĂRIE! Axinte Ana-Maria, S.A.M. Sirețel Mă voi desparți cu nostalgie De
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
pe șira spinării, însoțit de o senzație de emoție copleșitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare și de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro și verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea albastră. Mut de uimire și plin de o admirație covârșitoare înțeleg de ce planeta Pământ se numește Planeta Albastră. Secundele devin ore, iar miile de kilometri devin milimetri. Sunt complet debusolat. Pământul așa cum îl știu eu, mare și plin de forme de relief
ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
în mine cu vorba, ca țiganul în nicovală? N-am făcut-o cu răutate, Pâcule. O făceam mai mult pentru urechile lor. Ia întreabă-l pe Ion Cotman ce mi-a spus el odată? Ce a putut să ți spună mutul cela? Știi doar că el singur a rămas dintre cei care au pornit odată cu noi în cărăușie. Poate i s-o fi părut că prea te pun la treabă și atunci m-o întrebat: „Ce ai cu Pâcu? Doar sunteți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
abia îndrăznind să privească la cei din jur. Pâcu și moș Dumitru - gata să izbucnească în râs - își aruncau priviri complice. Tăcerea cărăușilor devenea stânjenitoare. Atunci, ca împins de un arc, Pâcu a sărit cu vorba: Ce stați așa ca muții? Nu vă place? Întrebați-l pe Dumitru! Lasă tu întrebatul, că și așa nu-mi schimb hotărârea. Am zis? Am zis și gata! Dar... Dar ce, Dumitre? Nu care cumva te-ai răzgândit. Nu m-am răzgândit, pentru că nu am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
altă cale decât cea a șleahului... După o bucată de drum, bătrânii s-au oprit. Trăgându-și pălăriile pe ochi, au privit uitați de ei șirul carelor ce se depărtau în zare, până când Pâcu a rupt tăcerea: De ce taci ca mutul de la manutanță, Dumitre? Da’ ce aș mai avea de spus, când am rămas singurisingurei, ca huhurezii, horhăind spre casă printre lanuri... Dacă o vreme am purtat zarea în priviri, de ce vrei tu acum să mă duci acasă să stau între
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i pe jumătate dusă. În astă seară, Pâcu o avut stuchit la torcătoare, nu șagă - a considerat moș Dumitru. Așa-i, Dumitre. Cine strânge are, cine nu, împrumută de la alții. Dacă nu are de unde, stă cu limba-n gură ca mutu’ de la manutanță... După revenirea celor doi bătrâni la familia cărăușilor, zilele și nopțile nu mai păreau așa de lungi... Totul intrase pe făgașul firesc... Trecuse vara și vremea se schimba din zi în zi, iar drumurile deveneau tot mai grele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poveste, însă, care... nu se spune...Nu se spune așa vrute și nevrute... Tot avem noi de mers atâta cale și întrebarea asta îmi tot dă târcoale de aseară încoace. În jur, jivinele sunt gata să ne înhațe și noi mergem ca muții. Mai bine spune-mi povestea voastră... N-am spus nimănui cauza care ne leagă și...mi-i nu știu cum... s-o spun așa pe nepusă masă. Spune-mi-o și am s-o păstrez ca pe cea mai mare...taină, Ioane
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
părerea Cotman. Când a ajunge Puicuță în față, atunci să-l văd dacă mai are glas - nu l-a slăbit Slobodă. Află, Alecule, că chiar de-aș fi mort și tot mi ai auzi glasul. Asta s-o spui lui mutu, Pavele. Măi băiete! Află tu că eu atâta am vorbit de când sunt și am să vorbesc cât oi trăi încât dacă au rămas agățate de cer măcar jumătate din vorbele mele și tot ai avea ce asculta încă o viață
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
arșița de soare curgea de-a lungul peste miriști ca un râu. Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul și-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund. N-avea să-mi spună nimic pămîntul? Tot pămîntu-acesta neîndurător de larg și-ucigător de mut, nimic? Ca să-l aud mai bine mi-am lipit de glii urechea - îndoielnic și supus - și pe sub glii ți-am auzit a inimei bătaie zgomotoasă. Pământul răspundea. GORUNUL În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate ca o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult. 37. Ei erau uimiți peste măsură de mult, și ziceau: Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească." $8 1. În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, și n-avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: 2. "Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
La ultimul argument, tovarășul Lulu Chiracu a mormăit ceva tradus mai târziu (de un „purtător de cuvânt” cu ștate vechiă) și lui tovarășu' Perju: că mătură frunzele numai împins de nevastă, enervată de faptul că atunci când o scoate la plimbare, Muți, cățelușa, prea își murdărește „boticul” moșmăind prin frunzele uscate. Și toată lumea știe: tovarășu' Perju nu poate refuza o femeie, fie și în altă „calitate” decât aceea de soție. „Nu că sunt frizer, dar sunt galant!”, îi place să se autoironizeze
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]