986 matches
-
le facă, odată ajunsă în Rai, ne striga, era să întrebe pe cineva ce anume îi stătea scris pe chip și de ce?“ Obsesia frumuseții blestemate se răsfrânge ciudat într-o altă imagine a feței, de data asta cea a condamnatului, mutilată de polițiști. Primul lucru pe care îl fac gardienii atunci când îl încarcerează pe criminalul involuntar este să-i „ia amprenta feței“. Capul lui Rudy este bine înfundat în tușul pentru amprente. Scopul este acela de a-l transforma într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
scriitorul mucalit și mare producător, care fusese odată oaspete la noi acasă. El e cel care a inventat un minunat epitet pentru scriitori: «Nefericiții pătați de cerneală». Ar fi trebuit să mă vadă pe mine în cușcă“. Cele două figuri „mutilate“ se vor întâlni peste mulți ani în New York. Rudy e farmacist, Celia e dependentă de amfetamine. Aceasta din urmă face o criză nervoasă încercând să-l convingă pe Rudy să-i dea măcar câteva pastile fără rețetă. Reacția lui Rudy
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Sammler În urmă cu zece ani s-o aducă pe Shula-Slawa la New York. Aceea fusese prima călătorie a lui Sammler În Israel. Scurtă. Într-o chestiune de familie. Neobișnuit de arătos, strălucitor, Eisen fusese rănit la Stalingrad. Împreună cu alți veterani mutilați În România, mai târziu, fusese aruncat dintr-un tren În mers. Se pare că din cauză că era evreu. Eisen degerase la picioare; degetele Îi erau amputate. „O, erau beți“, spusese Eisen În Haifa. „Băieți de treabă - tovarișni. Dar Îi știi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
exista doi Lavoisseur, mă înțelegi. Se rezemă, ostenit, de spătarul fotoliului și continuă cu un oftat: ― În cazul lui X doream ca el să fie cineva ale cărui gânduri să le pot percepe chiar dacă sunt treaz, astfel că l-am mutilat și i-am accelerat procesele vitale. A fost o cruzime din partea mea, dar astfel el a devenit "cel mare" și eu "cel mic"; și în felul acesta eu îi receptam gândurile. În rest, pot să-ți spun că, în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
general. * * * Află, domnule Știrbu, că nu pentru niște întâmplări cu torționari dintre cei veritabili te-am apelat. Că aiștia puțini au mai rămas, un număr nesemnificativ, s-ar putea spune, din toată fauna aceea de meseriași ai bâtei, puși să mutileze trupuri și suflete omenești nevinovate. Doar ai văzut și dumneata că, deși s-a dat sfoară în țară, deocamdată s-au identificat numai două exemplare, mari și late, fără vreo urmă de ceva omenesc într-însele. Dimpotrivă, priviri agresive, porniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
erau tot mai obraznice și mai fără suflet, bucătăresele, în cârdășie cu tot restul personalului, furau mâncarea de la gura copiilor, aveau copii care nu se ridicau din pat nici la șase ani, unii trebuiau legați de pat ca să nu se mutileze, alții arătau ca după Hiroșima, puțini erau sănătoși și cu poftă de joacă, Zinzin se ținea tare, nu voia să se vadă că-i vine să fugă din acest ospiciu de copii abandonați, a început să le cânte copiilor la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
asta. Pe urmă: „Mă scuzați, nu văd“. Îți dai seama și tot îi dădeam din mână. Stând acolo, nu unghieră, nu asta - unghiile cresc. Ne tăiam unghiile cu dinții. Dacă-ți dădeau o unghieră, puteai să te tai, să te mutilezi. Dacă te mutilai, trebuia să te ducă la un spital. Dacă te duceai la spital, luai legătura cu alții. N-aveai voie să faci așa ceva. Părul, barba, mustața creșteau... 16 Nu mai sunt hoții care-au fost! Erau „hoți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Mă scuzați, nu văd“. Îți dai seama și tot îi dădeam din mână. Stând acolo, nu unghieră, nu asta - unghiile cresc. Ne tăiam unghiile cu dinții. Dacă-ți dădeau o unghieră, puteai să te tai, să te mutilezi. Dacă te mutilai, trebuia să te ducă la un spital. Dacă te duceai la spital, luai legătura cu alții. N-aveai voie să faci așa ceva. Părul, barba, mustața creșteau... 16 Nu mai sunt hoții care-au fost! Erau „hoți de bună dimineața!“. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unei tufe de mărăcini apăruse un idol de piatră cu pieptul mânjit de noroi și cu gura desfăcută într-un râs sarcastic. Avea nasul sfărâmat de o lovitură care lăsase o cicatrice urâtă în piatră. Cineva lovise cu furie probabil, mutilând fața idolului, dar cicatricea accentua și mai mult râsul sarcastic și crud. Pe jos, era o crustă de noroi uscat, iar în această crustă se vedeau foarte bine urmele pașilor care după aceea dispăreau. Nu atât dispariția urmelor mă intriga
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căruntă din părul lui șaten, lins, se desprinse dintr-o meșă foarte prost ascunsă, ca o cuvertură care alunecă de pe pat, și spânzură ridicol pe lângă una dintre urechile lui de un roșu transparent. Căutăm un bărbat căruia îi place să mutileze fete tinere, i-am zis. Ai ceva ce ar putea să hrănească genul ăsta de pervers? Helmut zâmbi și își scutură capul cu tristețe: — Nu, domnule, mă tem că nu. Nu ne prea interesează să ne ocupăm de segmentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să-l scot. Plouă. În ploaie, într-un colț din orașul acesta, am iubit-o pe Italia pentru ultima oară. Atunci când plouă, oriunde ar fi ea, sunt sigur că regretă viața. Făcea parte din mine ca o coadă preistorică, ceva mutilat de evoluție, ceva din care păstrez haloul, ca o misterioasă prezență în gol. Mi-e foame. O fată se apropie de mine să-mi ia comanda. Are o față turtită, un șorțuleț cu dungi, o tavă sub braț. Este ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mătăsos. Otis se arcui sub mâna ei, încântat de masaj, iar Adriana zâmbi mulțumită de progresele pe care le făcuse pasărea. După nesfârșite țipete, multe nopți nedormite și nenumărate telefoane în care Adriana a amenințat-o pe Emmy că-l mutilează și-l dezmembrează pe Otis dacă nu venea imediat să și-l ia, pasărea și fata s-au împrietenit. Noroc cu intervenția ei salvatoare — fără ea, cine știe ce s-ar fi ales de bietul Otis. Se întâmplase abia săptămâna trecută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cinci minute, să-și facă efectul, apoi vei fi din nou strălucitoare, draga mea. Ești o fată fenomenală. Să nu te oprești la bărbatul care nu te tratează ca pe-o prințesă ce ești. Fără scandalagii, fără bandiți care te mutilează și-ți secătuiesc energiile. Habar n-aveam cum venea chestia cu mutilatul, dar am s-o evit de-acum încolo. Te pomenești că, așa cum susținea Julie, în New York secretul fericirii constă în găsirea dermatologului potrivit. Dr. Fensler aranjă ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
adunare festivă la care au asistat notabilitățile locale, poetul oficial al Falangei, José María Pemán, episcopul de Salamanca, și soția lui Franco, Carmen Polo de Franco. Atmosfera din Aula Magna (Paraninfo) era însă tensionată de prezența generalului Millán Astray, mare mutilat de război, comandantul Legiunii și locțiitor al lui Franco, însoțit de escorta mecanic vociferantă a falangiștilor înarmați. Au început discursurile oficiale, pe care Unamuno le-a suportat cu stoicism, din rezerva sa politicoasă fiind însă smuls de cuvântarea ofensatoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Alocuțiunea lui n-a apărut în ziarele salamantine de a doua zi, așa cum s-a întâmplat cu celelalte, ea fiind reconstituită doar din amintirile martorilor, concordante aproape în totalitate, și devenind legendară; a spus în esență că generalul Millán Astray, mutilat de război ca și Cervantes, dar nu la înălțimea spirituală a acestuia, vrea să mutileze Spania și o afirmă jignitor chiar în fața Rectorului acelei Universități, despre care se știe că e basc, și în fața episcopului de Salamanca, născut la Barcelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întâmplat cu celelalte, ea fiind reconstituită doar din amintirile martorilor, concordante aproape în totalitate, și devenind legendară; a spus în esență că generalul Millán Astray, mutilat de război ca și Cervantes, dar nu la înălțimea spirituală a acestuia, vrea să mutileze Spania și o afirmă jignitor chiar în fața Rectorului acelei Universități, despre care se știe că e basc, și în fața episcopului de Salamanca, născut la Barcelona, „și care este, vrând, nevrând, catalan“. Asistența extremistă se manifestă zgomotos, generalul strigă (într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ce să-i faci, copilul a venit pe lume câteva zile mai devreme față de planul lor, a venit în ianuarie, când a vrut natura, inamica arhetipală a culturii totalitare. În mine, întoarcerea la acele vremi urlă fizic, năucește sufletește și mutilează mintal. Voi încerca să scriu, ți-am zis. Dar Mircea, aveam 34 de ani în ’89, aproape vârsta ta de acum. Atunci mi s-au consumat: mintea deschisă, imaginativă și proaspătă, un corp atrăgător, tânăr și elastic, un chip plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
despre care ni se spune că pictorul le-a pus să-i străjuiască refugiul : „Fiți misterioase și veți cunoaște fericirea”... Să protestez ? Știu prea bine că fața care surîde nisipurilor la Ghizeh a cîștigat În vrajă după ce-a fost mutilată cu tunul. Și dacă revin la Oedip, Înseamnă că, de fapt, am și ales. Deosebirea dintre cei doi sfincși depășește În realitate faptul că unul interoga călătorii, iar altul Îi neliniștește prin tăcere. Mi se pare că aflăm aici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de a descoperi sub acest gest retractil o iubire fără condiții. Nimic nu mă mai Împiedică În acele momente să-mi transform teama de necunoscut În orgoliu și să disprețuiesc cu glas tare lenea de a simți a nomazilor; ei mutilează una din fețele lui Ianus și pretind că adevărul există numai În noutate; În urma lor se Întinde un deșert care Înaintează odată cu ei; dar eu am nevoie de tot ce-am iubit, deși Ithaca e situată pe o spirală, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a descoperit adevărul. De aici nebunia de a distruge cuvintele cu care și-a aflat moartea. De aici deznădejdea cu care Își acuza rațiunea. De aici surîsul sfincșilor ce stau incoruptibili pe nisip. Și tot de aici pornirea de a mutila zîmbetul acesta inaccesibil. De aici zeii și de aici Faust și contractul său cu Mefisto. De aici emoția care ne-ar putea lămuri de ce generație după generație suferă din pricina tînărului Werther În vreme ce sînt atîtea sinucideri reale despre care nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de violentă, Încît ea a uitat de consecințe. Și nu e Întîia piramidă care a degenerat În carceră. Însă cînd Oedip trece În seama destinului ce nu mai poate Îndura, n-o face din ipocrizie. După cum nici cel care a mutilat sfinxul la piramide n-a făcut-o, cred, dintr-o pornire vulgară de distrugere. (SÎnt convins că sculptorul acestui leu divin a insistat asupra buzelor lui grosolane ca Leonardo În fața Giocondei. Dintr-o inimă nepăsătoare nu putea țîșni ironia acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mè mișc din fața calculatorului, ies doar sè mènânc și pentru orele de condus! Improvizez zilnic tehnici sofisticate de programat sufletul, dar, Matei! degetele ei oprindu-se pe buzele mele, Te rog, taci! Nu mai vorbi așa, am impresia cè te mutilezi, sè nu faci asta! eu izbucnesc, Mè construiesc, asta fac! Lumea întreagè se construiește, istoria se construiește din bucèți, sufletele se construiesc din imagini! Și tu ar trebui sè te construiești! În America nu conteazè cine ești, conteazè ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
spre inimă. Și-n drumul lui eu înfloresc! Diferențe Motto: Toate femeile au același rost pe pământ. Doar amprentele pe care le lasă, contează. Nu-mi plac femeile cu cicatrici la vedere. Îți dau impresia că le place să se mutileze. Femeile care înjură ca un birjar, lipsite de feminitate, cele care nu știu să fie soții, mame, se vând pe o mână de arginți și se împreunează cu diavolul. Îmi plac femeile care poartă cicatrici în suflet. Le citești smerenia
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
puțin mie nu mi s-a întâmplat. L-am visat când lipsea, ca și când, inconștient, încercam să umplu spațiul dintre noi. La fel se întâmplă și acum. Întâlnirile Alcoolicilor Anonimi seamănă cu filmul lui Ingmar Bergman în care Liv Ullmann își mutilează părțile intime cu sticlă spartă: cu mișcări plictisite, sigure, înspăimântătoare. Un bărbat cu fața distrusă de alcool povestește că, în sfârșit, după patruzeci de ani de băutură (probabil că începuse foarte devreme), AA l-a ajutat să-și înfrunte demonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]