2,210 matches
-
și donații, s-a reușit crearea unui valoros patrimoniu. Astfel, în 1977 numărul obiectelor cu valoare muzeală de istorie și arheologie era de 18.709, iar în prezent dispunem de 35.000 de obiecte de patrimoniu. Realizarea unui asemenea patrimoniu muzeal a fost posibilă prin aportul specialiștilor băcăuani, aport cunoscut și recunoscut în mediile științifice și culturale naționale. În sprijinul acestor informații vin piesele descoperite în stațiunile arheologice paleolitice de la Buda și Lespezi, cele neo-eneolitice de la Podei-Tg. Ocna, Găiceana, Aldești-Onișcani, Poduri
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
Doamna Eugenia Antonescu a fost unul dintre primii angajați ai muzeisticii băcăune, activând în timp atât în cadrul muzeelor din Bacău (în funcție de modul de organizare al acestora, cât și la Muzeul Național de Artă din București, fiind specialist în artă. rețele muzeale și la Bacău, s-a hotărât ca instituția pe care a „fondat-o” în 1957 să-i poarte numele, astfel încât după 1990 Muzeul Județean de Istorie și, din 2003 Complexul Muzeal Bacău au avut sau au în titulatură numele primului
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
de Artă din București, fiind specialist în artă. rețele muzeale și la Bacău, s-a hotărât ca instituția pe care a „fondat-o” în 1957 să-i poarte numele, astfel încât după 1990 Muzeul Județean de Istorie și, din 2003 Complexul Muzeal Bacău au avut sau au în titulatură numele primului director al muzeului. În anul 1996 patrimoniului Muzeului Județean de Istorie din Bacău se îmbogățea cu o donație foarte importantă și numeroasă, făcută de col. (r. Ioan Dogaru, fiu al meleagurilor
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
de Artă a fost înființat în anul 1957 ca secție a Muzeului Regional de Istorie și Artă Bacău. De a lungul timpului a suferit modificări de titulatură și de sediu. S-a numit pe rând: Secția de artă în cadrul Complexului Muzeal Județean Bacău (1981 1991, Muzeul de Artă Bacău (1991 1999, Muzeul de Artă și Etnografie (1999-2003 și din nou Secția de artă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău din 2003. În actuala clădire muzeul funcționează din 1976, aici fiind găzduite
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
de titulatură și de sediu. S-a numit pe rând: Secția de artă în cadrul Complexului Muzeal Județean Bacău (1981 1991, Muzeul de Artă Bacău (1991 1999, Muzeul de Artă și Etnografie (1999-2003 și din nou Secția de artă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău din 2003. În actuala clădire muzeul funcționează din 1976, aici fiind găzduite expoziția permanentă, depozite, laboratorul de restaurare și birouri. Expozițiile temporare sunt organizate la Galeriile „Alfa” din str. Mărășești, nr. 12. Secția de artă are în
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
manifestări internaționale, Tabăra Internațională de Creație Plastică Tescani și Saloanele Moldovei, colecțiile de artă contemporană au fost completate cu lucrări ale artiștilor români și străini participanți sau premiați. Dacă în 1976, în momentul organizării muzeului în actuala clădire, în patrimoniul muzeal existau 840 de lucrări de pictură, grafică, sculptură și artă decorativă, în 1989 existau 2700 lucrări, în 2006 numărul de lucrări de artă a ajuns la 4722 din care: artă veche (icoane, pictură, grafică, sculptură și artă decorativă. Colecția „Nicu
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
mai valoroase piese din colecția patrimonială. La gândirea actualei expoziții permanente s-a avut în vedere prezentarea evoluției artei românești, în limitele impuse de natura valorică și cantitativă a materialului. SECȚIA DE ETNOGRAFIE SCURT ISTORIC Secția de etnografie a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău a fost înființată în jurul anului 1970. În prezent ea deține în colecție un număr de 4155 de piese care provin din cele trei zone etnografice ale județului Bacău - Trotuș, Bacău și Colinele Tutovei. Actul de naștere al
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
interior din județul Bacău (1997 2002Ă și Păstoritul la români (1998-2002Ă. În prezent secția de etnografie are deschise două expoziții permanente:Expoziția permanentă de etnografie Din tezaurul etnografic și de artă populară al județului Bacău care funcționează în clădirea Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău. Expoziția de artă populară Colecția “Preot Vasile Heisu”, deschisă din anul 1972 la sediul Primăriei comunei Răcăciuni. Din inventarul secției de etnografie fac parte și cele 652 de piese expuse în Muzeul Comănești, deschis în anul 1988
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
la parterul Palatului Ghica Comănești din orașul Comănești. Expoziția permanentă de etnografie Din tezaurul etnografic și de artă populară al județului Bacău ocupă o suprafață de 630 m.p. și este situată la etajul trei al corpului A din clădirea Complexului Muzeal „ Iulian Antonescu” Bacău. Expoziția a fost deschisă publicului vizitator la 1 decembrie 2005. Circuitul de vizitare al expoziției permanente de etnografie de la sediul muzeului nostru începe cu prezentarea celor două ocupații principale: agricultura și creșterea animalelor și se continuă cu
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
și vechi scule gospodărești părăsite și țesături migălite la stative și gherghefuri, de străbunicele plecate în lumea umbrelor. Rânduite, la început, pe mesele din casă ca niște podoabe de preț, năpădeau apoi cerdacul și prispele acoperite și transformate în săli muzeale. ... Convins de importanța descoperirilor a smonit și o a unei hotărâri guvernamentale privind eradicarea analfabetismului. Toată lumea trebuia să scrie, să citească și să facă toate cele patru operații aritmetice. Noi, copiii Buraga, aveam cunoștințe mult deasupra claselor pentru care trebuia
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
din Ipotești 45, Complexul muzeistic de la Ipotești 46. Articolul cu titlul din urmă, pe lîngă faptul că conține destule greșeli, a fost întregit cu alte contribuții pretinse "docu mentare" pînă a devenit un florilegiu de greșeli, cu titlul Pentru Complexul muzeal de la Ipotești 47. Cele mai multe din acele greșeli le vom corecta, pe bază de documente, în capitolele următoare. În acest capitol introductiv, semnalăm mai întîi o curioasă dezorientare geografică, nejustificată la Augustin Z. N. Pop, care și-a făcut cercetările "pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dar ultima, cea de la Giulești, v-a adus și un premiu al criticii. Citindu-l pe Caragiale am senzația că tot ce a creat și ce a gândit este perfect, obligându-ne să nu-l catalogăm ca pe un clasic muzeal ci ca pe un acid contemporan. Caragiale creează un concept românesc de comedie, viabil dincolo de loc și timp. întotdeauna m-a "speriat" profunzimea lui Caragiale, contemporaneitatea sa. Din textele sale am înțeles că există două dimensiuni fundamentale care îi ordonează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
alte elemente specifice, de altfel, ambelor categorii de picturi: culoarea și desenul, lumina și umbra, valorația și perspectiva, transparența și vibrația. Iată de ce dincolo de tehnica și materialele pe care le utilizează, dincolo de clasificările rigide și arbitrare uzitate atât în practica muzeală cât și în exegeza aferentă, acuarela trebuie considerată pictură și nu grafică, pentru că întrunește toate elementele caracteristice ale acestei arte, operează cu aceleași mijloace de expresie, cu același limbaj specific. Reputatul teoretician francez René Passeron apropia atât de mult pictura
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
adânc ne îngropăm în amintiri.// Și deodată fulgerul ne-ncearcă/ Pe gândul cel mai tăinuit, firește,/ Spre-acasă pașii vor să ne întoarcă:/ Simțim, copilăria ne-ndumnezeiește" (Acasă). Altminteri, spațiul rural care i se înfățișează înstrăinatului este o colecție de piese muzeale, greu de restaurat chiar și prin adorația sau nostalgia poetice aferente ("Ca-ntr-un muzeu cu ușile de iarbă,/ Ca-ntr-un muzeu cu ușile de lut/ Intrăm în sat și-avem pământ în barbă;/ Cămașa de pământ ne-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atitudine postmodernistă hibridă, paradoxală, ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-un spațiu sobru, muzeal, depozitar al formelor expresivității elitiste, într-unul al dialogului ironic și paradoxal. După cum a subliniat Harold Rosenberg, picturile contemporane realizează un act creator dublat de un act critic, revizitarea trecutului cel puțin a celui recent fiind încorporată într-un comentariu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
plac muzeele, întrucât acestea, supuse unor rațiuni economice sau legate de spațiu, expun cu precădere capodopere și oferă, astfel, imagini trunchiate ale trecutului. În plus, obiectele colecționarului de la sfârșitul secolului al XIX lea sunt tocmai acelea care nu au valoare muzeală datorită caracterului lor „popular“. Muzeul acționează paradoxal, întrucât recunoscând valoarea intrinsecă a operei de artă, detașată de lumea care îi dă naștere, o transformă pe aceasta în marfă: „Sein Gedanke ist, dem Kunstwerk das Dasein in der Gesellschaft zurückzugeben, von
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
imite zgomotul motorului. Dar m-am învârtit prin bucătărie și mi-a fost suficient. Mi-am amintit. Nu știu dacă ideea de a-l concepe ca spațiu interactiv este un procedeu de marketing, ori o încercare de a redefini spațiul muzeal ca spațiu al experienței mai complexe decât aceea a privirii. Ori dacă este necesar, pentru unul care se simte printre exponate ca un extraterestru aterizat într-o comună din estul Moldovei, să se convingă de realitatea lor. Cert este că
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cât amalgamează, și în ceea ce privește tehnica picturală, referințele cele mai diverse: citări din Mantegna, culoare venețiană, ceruri de Corot, energie romantică inspirată de Delacroix ... În sânul operei vor coexista straturi istorice..."55. Aceste crochiuri, eboșe, schițe după mari maeștri sunt organizate muzeal de către pictor care se ocupă în ultimii ani ai vieții de ultima sa operă: Muzeul Gustave Moreau. Acest fapt demonstrează intenția pictorului de a oferi o viziune coerentă a operei sale, pe un portativ tematic care relevă armonicele stilistice. După
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
capitol de roman à tiroirs: Vestibul, Salle à manger, Petit salon, Grand salon, Escalier, Cabinet de travail, Cabinet de toilette, Chambre à coucher, Cabinet de l'Extrême-Orient, Boudoir, Second étage, Jardin. Demersul romanesc s-a transformat, în parte, într-unul muzeal; fiecare obiect beneficiază de atenția custodelui-narator, însă acesta nu este doar clasificat precum în cabinetele de curiozități ordonate enciclopedic, în vogă între 1540 și 1740563, ci și calificat estetic. Valoarea sa decurge atât din locul pe care-l ocupă într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în vederea montării unei noi piese. Teatralizarea sub specia artificializării propriului spațiu locativ îl transformă într-o scenă pe care regizorul decadent improvizează micile sale spectacole fastuoase. Obiectele sunt alese în virtutea capacității lor de a evoca, întrebuințarea lor nu este doar muzeală, ci și ficțională, ele servesc deopotrivă de decor, cât și de perspectivă. Locuința decadentă este generatoare de angoasă, multiplicarea sugestiilor, senzațiilor, reflexelor, într-o cameră de rezonanță menită să le amplifice poate deveni sufocantă și, în acest sens, decorațiunile excesive
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de revistă; clasicii amestecați cu romanticii și simboliștii și apoi, covoare oltenești cu stângace înflorituri, alături de bukharale, Karamanii, șele de cămilă arăbești, șfeșnice bisericești și cruci scrijilite în lemn, de meșteri țărani"578. Pinacoteca-birou a lui Bogdan-Pitești relevă un reflex muzeal, însă patronul "muzeului" nu este interesat de clasificări sau de operațiunile tipice pe care un muzeu le impune în privința aranjării exponatelor sale. Estetul întreține salonul său asemeni unui cabinet de curiozități, în care intră nu numai piese importante, de o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însuși"579, copie instalată în salon. În Biografia mea, criticul de artă se erijează asemeni fraților Goncourt într-un ghid avizat al propriei locuințe, introducând un vizitator virtual în intimitatea unui spațiu unde locuirea păstrează o ambiguitate delectabilă de efect muzeal. Nicolae Petrașcu relevă toate particularitățile unui estet care a urmărit cu atenție fiecare detaliu, selecția și dispunerea obiectelor în funcție de spațiul destinat în vederea unei armonizări care să-i reflecte gusturile artistice, dar și emoțiile filtrate prin intermediul artei. La intrare se află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o lanternă într-o mână și cu aparatul în alta, pornește să filmeze exponatele. Statuile au alt volum, picturile apar altfel. Era un exercițiu care îmi dădea sentimentul de refugiu: muzeul-refugiu, muzeul-intimitate, muzeul de suflet, mult mai cald decât instituția muzeală cu care suntem obișnuiți, unde plătești biletul și mergi însoțit de un ghid. Ce aduce noua tehnologie digitală în cazul filmelor documentare? Dacă privim istoria filmului documentar, observăm un fapt ciudat: filmele care au fost făcute în condiții grele, inclusiv
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
în anii ’60 ai secolului trecut. În anul de referință 1966, încă nu se desființase Parcul central (redenumit în 1948 „IC Frimu”) pe locul căruia, peste doar câțiva ani, va fi construit noul Centru cu Palatul administrativ al județului, Complexul muzeal și Biblioteca, PTTR-ul, Casa de Cultură și hotelul „Racova”, iar Parcul „Copou” (redenumit „Filimon Sârbu”, tot în 1948) era în plină dezvoltare adăugându-i se și o nouă seră pentru cultivarea florilor ce aveau la rândul lor, să fie
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ale unui naționalism limitativ și de rău augur. Abia în 1968, în perioada de maximă relaxare a sistemului comunist, se înființează Muzeul de literatură al Moldo-vei. La acea vreme, instituția nu era una de sine stătătoare, ci afiliată Complexului Muzeal Iași, ca secție a acestui complex. Bineînțeles, strălucirea arhitectonică a clădirii pălise, activitățile funcționărești și indiferența culturală punându-și serios amprenta. După mai bine de două decenii, în 1990, Muzeul de literatură al Moldovei se transformă în Muzeu al Literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]