62,624 matches
-
ce se scrie din ce se vede) intră într-un cîmp electric, sar, furnicate, o clipă și cad, pișcîndu-le pe altele. Niște compoziții cu poantă, în care flerul lui Caragiale graseiază rîndurile unor "filmări" mai sofisticate. Bunăoară, în tonul unei muzici (,a patra" de Beethoven, aceea după care se înnebunea - cine? păi cine, Caragiale...), cît rulează banda pe-o singură fața, viața amintită își întoarce multe dedesubturi. Un meci pierdut, o carieră de cronicar sportiv refuzată parcă fără motiv, la ce
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
condus de George Enescu, formație care a prezentat pentru prima oară în România, la Ateneul Român, integrala cvartetelor beethoveniene. Este o tradiție care în ultimele decenii a fost preluată și continuată de activitatea cu totul remarcabilă a cvartetelor de coarde "Muzica" și "Voces". Este sufieient, este semnificativ? Din păcate nu. Cu un an în urmă, la ultima ediție a Concursului Internațional "George Enescu" " nou înființata secție a competiției destinate cvartetelor de coarde a trebuit, în cele din urmă, să fie anulată
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
pe care, în final, o vor onora, însă, foarte puțini. Să o recunoaștem, formații stabile, competitive, ale tinerilor muzicieni cvartetiști nu există actualemente, la noi. Cu o singură excepție, la Iași. în mod cert, cultura cvartetului de coarde, cea a muzicii de cameră în general, este produsul firesc al unui mediu social cultural artistic și intelectual echilibrat, orientat de tradiții, de certitudini în ce privește cultivarea valorilor umaniste, de climatul unei bunăstări spirituale autentice. Este climatul unei colaborări în echipă. Cu totul recent
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
actului muzical, deschiderea firească spre orizonturi stilistice inedite și foarte diferite, au caracterizat cele trei apariții în recital ale acestei formații. Concertele au fost susținute la sfârșit de mai, la început de iunie, în cadrul manifestărilor grupate inițial sub genericul "Săptămâna Muzicii Contemporane", la Ateneul Român, de asemenea în zilele următoare în Aula Palatului Cantacuzino și la Universitatea Națională de Muzică. A impresionat deschiderea repertorială, diversitatea stilistică a lucrărilor abordate, lucrări susținute cu excelentă aplecare asupra datelor specifice fiecărei creații în parte
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
acestei formații. Concertele au fost susținute la sfârșit de mai, la început de iunie, în cadrul manifestărilor grupate inițial sub genericul "Săptămâna Muzicii Contemporane", la Ateneul Român, de asemenea în zilele următoare în Aula Palatului Cantacuzino și la Universitatea Națională de Muzică. A impresionat deschiderea repertorială, diversitatea stilistică a lucrărilor abordate, lucrări susținute cu excelentă aplecare asupra datelor specifice fiecărei creații în parte, fie că este vorba de Cvartetul al 2-lea de George Enescu, de Cvartetul de Maurice Ravel sau de
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
dovedesc a fi eficient formulate, determinate atent de complexitatea planurilor gândirii muzicale. Am în vedere de asemenea pătrunderea înțeleaptă a textului, a substanței ideatice a cvartetului datorat compatriotului nostru, compozitorul Lucian Mețianu. Este drept, prin natura însăși a domeniului, zona muzicii de cameră nu-i solicită pe funii prezenți îndeobște pe stadioane. Nici nu este nevoie. Se adresează celor dispuși spre aplecarea introspectivă privind pătrunderea actului muzical artistic. Tocmai din acest motiv, promoția evenimentului în domeniu este deosebit de importantă. Cunoscut este
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
se explică aprecierea specială pe care Reinhold Glier o acorda semnificațiilor valorilor muzicale camerale? La sfârșit de secol XIX, la începutul secolului următor, studiase la Moskova și la Berlin. în deceniile următoare, de voie de nevoie, devenise un oficial al muzicii sovietice. în ciuda teribilei perioade a regimului totalitar, nu și-a renegat statutul de temeinic profesionist. Nu a dubitat asupra valorilor autentic umaniste ale domeniului muzical cameral.
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
probabil prea adesea, când unii îi sărutau tălpile, a trebuit să-și retragă piciorul ca nu cumva în cele din urmă să fie mușcat. Tocmai el, cel care în vremea directoratului de la Editions Salabert a făcut atât de mult pentru muzica românească contemporană. Cu ani în urmă i-am cântat Sept minutes autour de moi pentru ansamblu cameral și Distance zero pentru clarinet și percuție: rafinament trimbral, suflu componistic, o anume spiritualizare a discursului (în sens francez, firește). Cu siguranță, diaspora
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
el este cel ce bate la ușa pentru a vedea dacă cineva e acasă. De obicei observă amănuntele, scăpându-i perspectiva. Controlul asupra elementelor de limbaj sonor devine astfel nicovala pentru syntaxă ori morfologie și ciocan pentru vocabular. A compus muzica de cameră (: Vers tous le chemins, Deux caprices, Terres, Grains d^espace, Eclablouissement, Si la nuit fremit, Orées, Le jardin des crépuscules, Cadeau pour une naissance, Chimčres de pluie et de plomb, Carričre d^etincelles), fiind destul de mefient cu creația
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
creația simfonică. Cu toate acestea există un fel de conștiință a spiritului ce trădează încrederea în ceea ce face. Or, numai sufletele tinere exultă încredere (o plantă care în spiritele îmbătrânite crește foarte încet). Convingerea cu care compune, chiar dacă nu absolvă muzica sa de impresia unui cristal care crește într-o soluție fragilă de logică și de argumente, îi permite să pună cu bună știință tonul forței în serviciul incertitudinii. Ascultându-i Flattements d^ailes pentru cinci flaute traversiere baroce, Dans la
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
forței în serviciul incertitudinii. Ascultându-i Flattements d^ailes pentru cinci flaute traversiere baroce, Dans la soif des mots pentru cor de femeie á cappella și Des chosses pentru douăsprezece voci mixte, mi-a fost teamă ca nu care cumva muzicile lui Charron să se spargă. De fapt ele sunt încropite din țăndări. }ăndări pliate, demontate, remontate, surmontate. }ăndări lucide, translucide și, ceea ce mi se pare cel mai important, solubile, căci ele se topesc într-o magma sonoră neutră, insuficient personalizată
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
arareori e briliantă, pătrunzătoare. Nepersonalizată deoarece amână sine die instaurarea acelor zone de interes întemeiate pe febrilitatea căutărilor, tatonărilor. Cu siguranță că Damien Charron a intuit intranzitivitatea stilului său componistic, din moment ce a acceptat interacționarea propriilor demersuri sonore cu întreprinderi alterne muzicii, venite în special din teritoriul literaturii și al artelor plastice. Așa s-au născut întâmplările cenestezice plasate în medii prin excelență urbane (: Nancy - 1986; Bar-le Duc - 1983; Paris - 1998 și 2004; Strasbourg - 2000). întoarcerea la sincretismul artelor favorizează pe
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
și admirat fără rest. Blocuri chipeșe îndestulează dimensiunea verticală a unui spațiu pe care plictiseala îl îngheață parcă în ramă. O verticală ce nu-și pune cu ardoare problema echilibrului de raporturi între ce și cum se oglindește. Ca în muzica lui Gilles Racot, unde conglomeratele sonore de tipul aliajelor spectrale minuțios laminate, pe de o parte ating precizia și severitatea rubinului, iar pe de altă parte induc acea stare de glacilitate și de implacabilitate specifică arhitecturilor masive, totodată artificioase. Acorduri
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
monomaniac fanatic. Aproape întotdeauna ce-i prea mult strică. Sau se transformă într-o caricatură ce slujește un adevăr de-o clipă, dar și un triumf al diformului asupra formei. Observat de departe Défence-ul e o caricatură. Văzută de aproape muzica lui Racot are semnalmentele unei obsesii interioare.
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
lumea Statelor Unite, iar majoritatea au ca temă un singur oraș, New Orleans. Un oraș al cărui portret intim îi surprinde boema, extravaganțele, dar și prăbușirea îndurată în urma uraganului Katrina. "New Orleans a fost o dată ca niciodată. Nu mai există. Cu muzica, cu poezia orașului s-a dus și tinerețea mea. Am avut noroc; am trăit într-un oraș viu care ne-a legănat într-o matcă de istorie, mit, căsuțe ieftine, mîncare bună și spirit de toleranță. Darurile orașului jazz-ului
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
un "film" de-al lui Dimov, în care treci din vis în vis, pe linii curbe, din decor. Doar cîteva asemenea întîlniri reconfortante cu istoria literară (în fond, nici nu mai contează cît de recentă). Spune-mi ce e poesia: muzică bătută la mașină. Levantul e un ținut muzical, unde poeții se știu după cum sună. Ai zice (uf, glosarele...) că granițele Halucinariei le taie cuvintele. Nu, vîrstele poeziei le desparte măsura. Așadar, vive le son... Cît despre canon, e evergreen ca
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
cu metodă. într-o anume împrejurare, acesta pîndește, la ceas nocturn, feericul festin al vieții (tabloul conține o sugestie Jugendstil): Din spatele grădinii printre copacii denși/ seara se desfoaie o fereastră luminată// mă apropiu tiptil de locul decupat de timp/ aud muzică stinsă clinchet de pahare fine/ suspine alternînd cu mătase lunecată de pe coapse// tac și ascult mă absoarbe aromă dulce/ de castane coapte/ sînt aici sau într-o veche oglindă?// Deodată o draperie neagră/ cade peste locul decupat de timp" (Elegie
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
electrică, ce face violoncelul și tuba și clarinetul și saxofonul și trompeta! Și nu-i totul cântec, interpreții intră chiar în pielea actorilor: își șterg instrumentele de stropii imaginari de ploaie, privesc languros în ochii de mireasă ai Elisavetei Bam. Muzica, ritmul ei, frenezia cu care se schimbă registrul, te fac să vibrezi continuu, să aștepți cu încântare și sufletul la gură următoarea partitură. Apoi jocul actorilor. Într-un suprarealism magic, într-o lume codificată în care lipsește cheia codului, vorba
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
agresivitatea materialului și complexitatea formei nu sunt suficiente pentru zămislirea operei muzicale. Este nevoie ca ele să fie judicios instrumentate, așa cum sunt orchestrate componentele unui orologiu, a cărui impecabilă funcționare depinde de finețea și precizia din execuția subansamblurilor. în cazul muzicii, funcționarea, adică veridicitatea ei, este condiționată de fidelitatea cu care un opus poate fi restituit de către interpreți. O restituire care, în ceea ce privește Tombeau pentru pian și percuție de Philippe Hurel, presupune un șir de obstacole tehnice anevoie de escaladat, obstacole înălțate
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
de o tristețe incomensurabilă, lucrarea fiind o reacție și, totodată, un omagiu la dispariția confratelui Gérard Grisey. De altfel, punctul ei de plecare se identifică în cadența pianului din Vortex Temporum a compozitorului prematur plecat dintre noi, cadență ce împrumută muzicii lui Hurel gestul apologetic, tranșant, deosebit de nervos, dispus în straturi tari, bolovanoase. Frazele sunt scurte, incisive, dense în evenimente, ca niște ciorchini de plumb ce atĺrnă pe tastaturile pianului și vibrafonului, și care se scutură în poala crotalelor, gongurilor thailandeze
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
pianului și vibrafonului, și care se scutură în poala crotalelor, gongurilor thailandeze, cow-bells-urilor ori a tamburelor de lemn. Totul aduce cu un ritual în care sunt abandonate referințele și formalizările pentru a se deschide larg poarta subiectivității și spontaneității. Despre muzica lui Hurel, Grisey însuși spunea că este prin excelență una obiectivă. Parcă ar fi vorbit de propria-i operă. Căci, oricât de protagonist într-ale spectacolului, ca expresie sublimată a unui naturism sonor imuabil și implacabil, Gérard Grisey s-a
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
Dan Dediu Cultura muzicală occidentală are la bază personalitatea muzicianului complet, definit prin contopirea creatorului de muzică cu interpretul. Compozitorul a fost întotdeauna interpret: el producea lucrări pe care le cânta fie singur, fie cu un grup de prieteni muzicieni, care la rândul lor erau de multe ori compozitori-interpreți. Odată cu apariția dirijorului în Baroc, fațetă mai rafinată
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
interpretului, compozitorul se adaptează, preluând și acest rol. Cu cât înaintăm spre și în secolul 21, cu atât observăm cum compozitorii încep să piardă contactul cu actul interpretării și ethosul lui. Acest lucru declanșează marea criză a conștiinței creatoare de muzică. Desprinsă de actul redării și păstrată în mediul steril al unei mecanici abstracte, compoziția devine tehnologie: un fenomen elitist, lipsit de reală capacitate de a se înnoi. Contactul cu realitatea interpretativă, cu muzica în stadiul de formare, de izbucnire din
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
declanșează marea criză a conștiinței creatoare de muzică. Desprinsă de actul redării și păstrată în mediul steril al unei mecanici abstracte, compoziția devine tehnologie: un fenomen elitist, lipsit de reală capacitate de a se înnoi. Contactul cu realitatea interpretativă, cu muzica în stadiul de formare, de izbucnire din suflet, în fapt singurul mijloc care poate asigura acel influx de supraomenesc, acea sclipire care ne face nebuni pentru o clipă - este anulat cu precizie chirurgicală. Compozitorul scrie ceva și așteaptă ca interpretul
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
El devine creator, căci nu se mai mulțumește cu rolul pasiv al celui obligat doar să redea cu acuratețe ce a scris compozitorul. El nu e un mecanism de redare, asemenea calculatorului, ci dorește din toată inima să și simtă muzica pe care o cântă. Din acest punct de vedere, caută diverse opțiuni de a-și satisface apetitul. În căutarea sa, interpretul descoperă că sursa creativității se află în el însuși. Compozitorul nu îi mai spune mare lucru: în mare parte
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]