1,125 matches
-
existența unei infinități de infinituri "secunde". 79 (ÎI, 179) Sala de Aur a lui Urizen: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a V-a, p. 183: "Pe necuprins tărîmul miazănopții,/ Satan stătu-n cetatea lui de scaun,/ Ce se-nălța pe o colina mîndră/ Și de departe strălucea în zare,/ Asemeni unui munte peste munte,/ Cu mii de piramide și de turnuri/ Cioplite-n mine mari de diamant/ Și-n stînci de aur; al lui Lucifer/ Palat [...] Muntele Soborului". 80
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
face posibilă transformarea de la vechi la nou. Acest proces se înscrie într-adevăr în dialectica universală, afirmata de Blake în Căsătoria Cerului cu Iadul, stabilită între cele două tipuri ontice: Prolificii și Devoratorii. 197 (VII, 95) Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta: cele trei fiice ale lui Urizen. Damon identifica pe Eleth cu Capul, pe Uveth cu Inima și pe Ona (cea mai tînără) cu Pîntecele (corespund divizării Omului în Cap, Inima și Pîntece). Ona separă Rîul Generării
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spre intelectualizare a poetului Ervin. Iată câteva versuri închinate științei și artei, valori ale existenței umane: „Voi care mi-ați adus în suflet pacea / Voi care m-ați făcut să nu știu ce-i urâtul /.Voi de la care am pripit puterea / S-nalță castelul meu lângă ruine / Cuvintele științei și ale artei / Fiți bine cuvântate ca și psalmi. Poetul Ervin se face astfel cântărețul progreselor tehnice de la începutul secolului, este modernist glorificând telegraful, trenul, avionul: „De-a lungul bolților albastre / Ca portative peste
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
de variere a expresiilor, de nuanțare mai potrivită, mai energică uneori a ideilor, simțirilor. Un suflet de artist preface, dă o formă nouă, un înțeles mai adânc lucrurilor luate din popor. Deasupra fondului împrumutat, mai naiv, mai simplu trebuie să nalțe personalitatea de o alcătuire mai bogată, mai fină, mai complicată a artistului. Așa au înțeles artiștii mari inspirarea din popor". Intr-o vreme când ideea inspirației folclorice era compromisă, Densusianu este primul în cultura noastră care și-a spus cuvântul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
parodiile după Homer, după Octavian Goga și mai ales după Tudor Arghezi ajung să concureze originalul. El își însușește perfect variațiile și plasticitatea limbajului arghezian, iar textul evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță, greu, în vârf de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul./ Să uiți la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
vă spun? Iubesc acest popor bun, blând, omenos, pe spatele căruia diplomații croiesc carte și rezbele, zugrăvesc împărății despre cari lui neci prin gând nu-i trece, iubesc acest popor care nu servește decât de catalici tuturor acelora ce se-nalță la putere, popor nenorocit care geme sub măreția tuturor palatelor de gheață ce i le așezăm pe umeri." Firesc, de vreme ce Eminescu a întrupat arheul românității în toată plenitudinea lui, dându-i contur conceptual ontologic, pornind, deopotrivă, din filosofia greacă a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
frenezie a sentimentului erotic, amintind în parte de, bunăoară, Psalmul de taină arghezian („Femeie răspândită-n mine / ca o mireazmă-ntr-o pădure”...): mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet mă-mprejmuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar te-nalți precum o stivă în aerul prea veșted pe marginea făpturii mele ca un pescar, — sau: mă vânturi precum spicul și-mparți cu dumicatul cu zările-n fântână ochiul deschide-un șanț te știu adânc în mine ca-n fund de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o carte uitată în câmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite în perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc încă umed / S-apropii de ureche oceanul ca un ceasornic”, “în trup casele suie ca plutele pe Bistrița”, „bivolii se-nalță ca orge-n încântare / cu boturile ude în horbota de-acorduri”... Mai puțin aglomerată imagistic, această carte a lui Voronca aduce și un plus de coeziune a registrului imaginar, subordonat unei problematici mai strict delimitate - în speță, unei „definiții” a poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
oare tot eu să fi fost? / Tot eu? / Și tu? Și voi? / Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), într-un univers el însuși transparent, oferindu-se până în străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. Cântece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Misolonghi în 1824. Cităm aici cîteva versuri ale lui pentru a demonstra impactul emoțional al scrierilor filoelene și legătura făcută în cadrul lor între Grecia antică și cea modernă: O, insule grecești, în care Cîntat-a Sappho-arzînd de dor, Și Delos se nălța din mare Și Febus cel strălucitor ! În beznă-s vremile ferice, Doar Febus mai e domn pe-aice. Privesc nalți munți spre Marathon, Iar el spre-albastrul val amar, Și-am zis, visînd pe al lor tron, Că liberi am putea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ni-i dat l-a conturat. Geamătu-n noapte auzindu-i, greu, Dumnezeu își zise: Oare s-a-ntâmplat ca pe lume tot ce dăruit-am Eu să fie-atât de strașnic și de complicat? Aeroplanul Alunecând pe iarba tăvălită se-nălță sonor, în scurte clipe, și străluciră-n bolta infinită aripi ce au fost demult gândite. Și cu gânduri mândre s-a înțesat în vânt muzica elicei rotitoare... Jos, părea pământul zgâriat a unui geometru aiurare. Napoleon în exil Zi surd
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
se adăpostesc de ochiul "vil" al lumii în miezul lui. Este celest în Luceafărul. Hyperion zboară în labirintul cosmic în centrul căruia tronează Dumnezeu. Acestui labirint i se schițează detalii sumare: a norilor schele (Mortua est), " Colo un nor se-nalță sfânt și sur,/ Se-ncheagă, se formează-ncremenește,/ Devine-un templu grec" (Miradoniz). Insula lui Euthanasius, dar și piramida faraonului Tla sunt modelele geometrizate: sub piramidă se întinde un lac; în mijlocul lacului crește o insulă pe care Tla va pune
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
nori, ce înfoiate îi oferă/ Roze de purpur, crinii de argint;/ Din când în când cu mâna-i argintoasă/ Ea rumpe câte-o floare și-o aruncă/ Jos pe pământ ca pe-o gândire de-aur;/ Colo un nor se nalță sfânt și sur,/ Se-ncheagă, se formează -'ncremenește,/ Devine-un templu grec și plin de umbra/ Columnelor ce-l înconjor - și prin columne/ Trece-argintoasă cîte o rază-a lunei./ Ea drumul ia spre-acel castel. Diadema-i/ De diamante-n stele
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Și aruncă umbra una-ntr-alta./ Ea intră-n domă ... stelele-o urmează./ Și noaptea sântă plină de-ntuneric/ Pe râul sânt ce curge-n valea mare/ Care-i grădina cea din codri vechi/ A lui Miradoniz. - Insule sfinte/ Se nalță-n el ca scorburi de tămâie,/ Ca flori de aur, de smarald - cu stânce/ De smirnă risipită și sfărâmată/ În bulgări mari. Pe mândrele cărări,/ Ce trec prin verzile și mândre plaiuri,/ E pulbere de-argint. Pe drumuri/ Cireși în
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
cu stânce/ De smirnă risipită și sfărâmată/ În bulgări mari. Pe mândrele cărări,/ Ce trec prin verzile și mândre plaiuri,/ E pulbere de-argint. Pe drumuri/ Cireși în floare scutură zăpada/ Trandafirie a-nfloririi lor,/ Vântul le mână, văluros le nalță,/ De flori troiene în loc de omăt/ Și sălcii sfinte mișcă a lor frunze/ De-argint deasupra apei și se oglindează/ În fundul ei - astfel încât se pare/ Că din aceeași rădăcină crește/ O insulă în sus și una-n jos./ Și șnu-iț nimica
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
ciclul babelor"). Acum, la cinste e bradul trimis către Vatican (bine de italieni; au și brad, au și papa). Succesul va da, în mod sigur, rezultate folclorice. Cam așa o să sune începutul viitoarei balade: Jos la Râm, pe caldarâm, Se-nalță un brad bătrân. Este brad național. Cu globuri în plan gobal. N-are mușchi și nici lichen Dar are viză Schengen. Dor de Bulei Vis-a-vis de cinematograful Viitorul, în geamul unui atelier de vulcanizare, inscripția: SCHIM BULEI. Ce-o mai
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
reverență/ pieptul tău fraged, bumbii-i de agat/ pe care rareori a așteptat/ ochiul închis în vis și mefiență? / Unde sunt florile, (mireasma lor barbară)/ pe care le-am sădit acum un an? / Unde, pe-al lumii putred portulan/ se-nalță pulberi de fierbinte vară?" (II) Polizarea stilistică aleasă pentru această a doua parte atinge uneori perfecțiunea unei mult recitate poezii populare, eventual a unui bocet: "Supărarea-i pe câmpie/ tu te furișezi în vie. Fercirea-i pe cărare/ tu pășești peste
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
Lazăr de la Rusca din poemul lui Dan Deșliu, omorât de "haita de chiaburi", stârnește "ura mare, ura sfântă": "Vuiau munții de mânie,/ vuia peștera pustie,/ vuia codrul cu izvorul/ și vuia, vuia poporul". O țară întreagă vibrează de furie: "A-nălțat dușmanu ghiara/ să lovească munca, țara/ și poporul, țara toată/ cere pentru câini răsplată./ Cere dreaptă răzbunare,/ să răsune peste zare:/ - Cine spre popor cutează/ va pieri! țara veghiază!" Patria amenințată se apără prin tăria credinței norodului: Că doar patria
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Judecată, aici ori la Vașcău, oriunde,/ La mâna ta preasfântă pune-ți cuvântul lui ca o brățară/ Și dacă-ntrebi: — Păcă-tuit-ai? — Păcătuit! îți va răspunde. /.../ El e poetul de sub cruce, e crucea însăși, e înaltul,/ Care din duhul tău se-nalță, că l-ai făcut să fie duh!/ Nu râde, frate, eu sunt cel ce semnează-aici și nu e altul,/ Și în curând vom sta alături, ori în pământ, ori în văzduh." (pp. 128-129) Cu totul de acord cu Al.
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
este total necunoscută, lipsind și din așa-zisa integrală a poeziilor macedonskiene realizată de Mircea Coloșenco, reproducem poezia în întregime: "în scarcium/ Cu sbucium,/ într-una copii se dau/ Băiatul ce este mare,/ Cu gândul se vede mai mare./ Se-nalță pe valuri ce-l iau;/ Iar fata-nvârtește la valțuri,/ Pe sub policandre cu smalțuri,/ Ce rochie cu coada de-un cot;/ Și-n scarcium,/ Cu zbucium,/ Se dau pe cât pot,/ Copii, fericirea e-n scarcium". Revista "Universul copiilor" va continua
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
munți de aur ce pururi se'mpung Păzind palat de zâne în asfințit de țară. Primăvară Livezi în floare, cucul, munți ninși, alt cuc, departe. Trec stoluri de balade, dumineci, prin cătun, Adună, fete, hora, încinsă'n plai străbun Și'nalță'n lume, cântec, de dincolo de moarte. Sfârșit de iarnă Cocorii țipă. Gheața din suflet mi se sparge. Pornesc spre țări de basme și leneșă visare; Tărâm de amintire mă cheamă la catarge Și-mi flutură crengi albe, de dincolo de zare
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
biciuie energiile secrete, ațîțîndu-l. Lascivitatea atinge note barbare: "în trupul tău proaspăt urlă fiare flămînde și sîngele fierbe precum/ dogoarea țîșnită din hăuri, împinsă de flăcări spre cer,/ cine îți soarbe extatic suflarea și cine, cînd stelele ard înghețate,/ se-nalță cu tine în slavă și zboară cu aripi de fier?". Semnificativă e înscrierea acestei insurgențe a concretului în peisajul algid al Nordului care conține simbolul tacit al refrigerării textuale, id est al practicii unui poeta artifex: "vîntul baltic vuiește, pietrele
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
mărturisite culminează, discret, totuși, într-o văpaie arătată ca în oglindă: „Umbra ei pe fața apei, de pe pod ușor plutind,/ Cu-o mișcare voluptoasă trece lin și se oprește/ Pe o joncă unde șede un om tânăr pescuind... / El tresare, nalță ochii și cu dragoste zâmbește.// Iar colo-n vecinătate, sus, în turn, ca un hurez,/ Un bătrân, pândind cu ochiul, taina dulce o surprinde.../ El desemnă-ncet tabloul pe hârtie de orez,/ Și se pare că hârtia sub peniță-i
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
că vrednic este poporul român de frumoasa sa chemare la gurile Dunărei și pe pragul Orientului. ”; „o mărturie a tăriei Regatului”; „cheia de aur a unui viitor strălucit”. Despre această realizare, în „România pitorească”, Al. Vlahuță scria: „Înaintea noastră se-nalță, strălucitor, în bătaia lunei, podul. În liniștea nopții, sub cerul limpede și înstelat, frumusețea și măreția acestei puternice întrupări a geniului românesc ne dau impresia că suntem într-o lume de vrăji, în fața unuia din acele minunate poduri de argint
Agenda2006-05-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284702_a_286031]
-
eu unde-s zilele spune-mi tu cioară care ciugulești din turta de orez făcută de mîini care într-o clipă de rătăcire au devenit ucigașe cioara își ia zborul trece razant peste petele de sînge din zăpadă apoi se-nalță și dispare 19 Cînd iubita mea m-a părăsit am simțit că mi se scurge tot sîngele din trup într-o noapte mîinile mele i-au modelat un gît lung subțire și fără viață nici o picătură de sînge n-a
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]