1,095 matches
-
cu tărie strígă-Ahania spre-ale Mormîntului Caverne: "O haită de lupi298 voiești să ții și să conduci? vrei viforul 299 să-ți fie-al Mădularelor acoperămînt, ori vrei urgia verii să-ți fie cort în care să rămîi? 490 Voiești să nalți lăcaș dăinuitor în Cimitirul care-ncet se prăbușește în țarina 300? Ori o coloană și-un palat al Veșniciei în fălcile înfometatului mormînt? Plăcere căuta-vei din rană putreda, ori de Nevastă o să-ți iei Străvechea Lepră? pentru că Regele și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
noi spre miazănoapte". Fugit-au. Fiii Oamenilor 65 Îi văzură plecînd în înfricoșătoare cîrduri. Cu tărie răsunắ trîmbița Și toții Fiii Veșniciei Coborît-au în Beula. În fioroasele văpăi zăceau mădularele Tainei urlînd și mistuindu-se În deznădejde-adîncă. Duduind văpăile se nalță-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale douăzeci și șapte 70 De încolăciri 310. Copacul Tainei se nalta în flăcări înfășurătoare. Sînge țîșni afară în șuvoaie repezi, curgînd în groaznice vîltori, Din ale Cerului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
adunau în jurul mesei mele largi. Au nu vezi caosul acesta nimicitor și furios? Vino din somnuri ale-nghețatei tale-abstracții! Vino, 130 Înalță-te-n Eterne nașteri! Și de pe tine scutură-ți recele repaos, Învățător al sufletelor, mare potrivnic al schimbării, nalță-te! Că Veșnicele lumi să-ți poată vedea față în pace și în bucurie, Ca tu, groaznice chip al Certitudinii, să poți ședea în sat și în oraș În timp ce copilași, cu teamă gíngașă, se joacă-n jurul picioarelor tale, 135
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale Atotputernicului, De ne-nțeles, străbătînd totul, în mijloc și-mprejur, Împătrite, fiecare reflectîndu-se în cealaltă; ele se cheamă Ale Vietii în Veșnicie Patru-Înstelate Universuri ce merg nainte de la Vecie la Vecie. 285 Și Omul cel Căzut care a fost nălțat pe Stîncă Vremurilor Privit-a Viziunea Domnului, si de pe Stîncă se nalta, Si Urizen se înalță cu el, mergînd prin vîlvătăi Pe Domnul să-ntîlnească venind la Judecata; însă văpăile-i respinse Tot spre Stîncă; luptatu-s-au zadarnic să Intre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel prin care-ai înviat. Soarele-i adorat de păsări: jivinele se școală și-n razele-i se joacă, Și fiecare floare și fiecare frunză se bucură-n lumina-i. Și-atunci, O-ncîntătoareo, așază-te, căci ești că iarbă, Te nalți în roua dimineții și noaptea te-nfășori". 410 "Vai! sînt doar precum o floare? atunci mă așeza-voi jos, Atunci voi plînge, atunci jeli-mă-voi și suspina-voi pentru nemurire, Și-l voi mustra pe făcătorul meu, pe tine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
noaptea te-nfășori". 410 "Vai! sînt doar precum o floare? atunci mă așeza-voi jos, Atunci voi plînge, atunci jeli-mă-voi și suspina-voi pentru nemurire, Și-l voi mustra pe făcătorul meu, pe tine O Soare, care mă nalți să cad". Așa grăind ea șezu jos și plîns-a pe sub meri. "O, să piei, tu, Soare! care nălțatu-m-ai spre a ma tulbură, 415 Care mi-ai dat o inimă să jinduiesc, si m-ai nălțat, fantasma ta, Să-ți simt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tine O Soare, care mă nalți să cad". Așa grăind ea șezu jos și plîns-a pe sub meri. "O, să piei, tu, Soare! care nălțatu-m-ai spre a ma tulbură, 415 Care mi-ai dat o inimă să jinduiesc, si m-ai nălțat, fantasma ta, Să-ți simt căldură și să îți văd lumină și-aicea singură să rătăcesc, Fără speranță, dacă-s că iarbă și-astfel eu mă voi petrece". "Înalță-te, trîndave Suflet, de ce să șezi aici? de ce șezi jos și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spumele-i plămada./ A treia ceață felurite forme/ Închipuie-n pămînt și-n ele varsă/ Materia ce-n oale da în clocot,/ Prin țevi ciudate îndrumînd-o pînă/ În colțurile cele mai ascunse. Și, iată, din pămînt, un edificiu/ Imens se-nalță, ca un țîșnet nalt,/ În dulce son de simfonii și glasuri,/ Asemeni unui templu, împrejur/ Pilaștri-avînd și dorice coloane,/ Purtînd în cap de aur arhitrava; [...] Și-avea tavan de aur cizelat." Atît Milton, cît și Blake descriu procese cosmogonice. 69
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
existența unei infinități de infinituri "secunde". 79 (ÎI, 179) Sala de Aur a lui Urizen: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a V-a, p. 183: "Pe necuprins tărîmul miazănopții,/ Satan stătu-n cetatea lui de scaun,/ Ce se-nălța pe o colina mîndră/ Și de departe strălucea în zare,/ Asemeni unui munte peste munte,/ Cu mii de piramide și de turnuri/ Cioplite-n mine mari de diamant/ Și-n stînci de aur; al lui Lucifer/ Palat [...] Muntele Soborului". 80
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
face posibilă transformarea de la vechi la nou. Acest proces se înscrie într-adevăr în dialectica universală, afirmata de Blake în Căsătoria Cerului cu Iadul, stabilită între cele două tipuri ontice: Prolificii și Devoratorii. 197 (VII, 95) Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta: cele trei fiice ale lui Urizen. Damon identifica pe Eleth cu Capul, pe Uveth cu Inima și pe Ona (cea mai tînără) cu Pîntecele (corespund divizării Omului în Cap, Inima și Pîntece). Ona separă Rîul Generării
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În meterezele lor de la Tapae, dacii stau la pândă cu arcurile Întinse. Pe aici e drumul cel mai scurt spre inima țării, spre mândra Sarmisegetuza, cuibul lui Decebal. Aici valea se lărgește puțin; În dreapta Timișului, sub strașina unui munte, se-nalță, ca o prispă, minunata așezare pe care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nimic nu are Din sînta-i înălțime... el turbează Din nou... Astfel sînteți și voi, o daci! Știți voi ce vreți: să coborâți vreți cerul Spre a-l amesteca în visul vostru. Noi ducem nava poporului nostru, Oricîtuși marea s-ar nălța în sus, După o stea ce pintre nori pătrunde, După o stea c-etern rămîne-n loc. DEC[EBAL] Tu ai găsit-o... vorba ce ne-nseamnă: Furtuna, da! Oceanul! Vijelia... Astăzi o lume-n fundul ei visează Și stele poartă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
câte izvoare are această omenire, tezaure neatinse încă de moliciunea moravurilor voastre, izvoare pentru care Roma este mărul de aur, Italia grădina Edenului. Din tine vorbește Roma, din mine eternitatea. Am aflat acele legi după cari popoară se nasc, se- nalță, mor, și ce am văzut la cei vechi văd în voi... și ce vană este viața asta a lor. Icoana aceasta a mărirei a turburat sufletul popoarelor... În fiecare e genune, adânc întunecos, demonic. În fiecare este această trufie de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a mărirei a turburat sufletul popoarelor... În fiecare e genune, adânc întunecos, demonic. În fiecare este această trufie de nesfârșite dorinți - dar mintea lor era prea săracă pentru o icoană care să împle pe aproape aceste dorinți întunecoasă. Ea se-nălța spre cer, își găsea satisfacerea în omorârea unui inamic, în răpirea unei femei, într-un nimic. Voi ați zugrăvit în istorie o icoană popoarălor. Voi ați voit pământul - - ș- acum toți îl vor. Nu e popor cât de obscur, cât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ți pasă ție oare? Și nu mă las eu oare de tine-a fi iubită? Nu-i semn destul acesta... când eu... când eu sânt Doamnă? Nu vezi tu, Sas... că-n urmă... mie îmi e totuna: Voi să te-nalț pe tine, eu stau destul de sus. Pe tine... pe copilul meu... [pe] copilul nostru, Al nostru, Sas... Născut e din valuri de iubire, Iubire-așa de cruntă cum n-a mai fost în lume, Acest copil ce drag mi-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tronul am. (ia pana-n mînă) [DRAGUL] Citeț și bine scrisă... (o rupe) [SAS] Ei vere! ești infam. (i-o aruncă la picioare. Iese. ) [SAS] Ce? Ce? Văzut-am bine? Visez? A rupt-o-n față-mi! O, suflete, te-nalță, o inimă, îngheață-mi. Ce-ți folosește ție să îmbli căi întoarse, Ce-ți folosește pânza de intrigi bine toarse?... Ce nu mergi cale dreaptă?... Nu rumpi* cu braț de fier, Nu faci ca ziua de-astăzi la toți [să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ploaie de pietre scumpe eu, Spre răsărit văzut-am deodată curcubeu: Juca în șapte fețe și-n acelaș răstîmp De [la] un colț la altul prindea acelaș câmp; Deodată văd un altul mai mare, mai frumos: Pe cel întîi se-nalță cu fală, luminos, Numai părea că este de mine mai aproape. Scânteietoare ploaie, lumina de pe ape, 35 Munții pierduți departe în vinetele cețe; Râuri curgând alene, arcuri de frumusețe Îmi amețeau gândirea... Sub arcurile-acele Treceau turmele toate a neamurilor mele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cap oștilor creștine Fiți voi, Domnul Moldovei! În loc de-a fi în fine Polonia regina-ntîmplărilor mărețe Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura cea cruntă S-o nalțe pentru lege, iar sabia sa lată, Întinsă, să arate izbânda lăudată. [ȘTEFAN] Moldova este mică. [ARBORE] Moldova este mare. De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde-aruncă valuri întunecata mare E-un popol! numai unul! Ș-o limbă - numai una! Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
creștine Fiți voi, Domnul Moldovei! În loc de-a fi în fine Polonia regina tîmplărilor mărețe, Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura-i cea cruntă S-o nalțe pentru lege... iar sabia ei lată Întinsă să arate izbânda laudată. ȘT[EFAN] Moldova este mică ARB[ORE] Moldova este mare! De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde sparge valuri marea de țărmul său E un popor... o limbă... un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acea blăstem pe mama, fiindc-a fost femeie, Femeie ca și Mira. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine Și eu să nu mai fiu eu. De ce nu sânt eu lumea, Ce nalță în tămâie durerea, rugăciunea, Că mi-aș uita și stele și cer și Dumnezeu, Să plec mări, munți și câmpuri sub negru ochiul său, Și, ca-n Eternitate s-o pot ca s-o ador, La timp aș rumpe-aripa și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci sânt ou toții atenți la) MAIO (care începe să cînte) NORDICĂ Norul țipă, dunii * latră, Marea se zvîrcole-n veci Pin scheletele de piatră Ce-n natura cea, maratră Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist și mare Ce se-nalță rece, sur, Cu fantasticul lui mur {EminescuOpVIII 180} Printre stânci cu poala-n mare Și cu fruntea-n cer de-azur, În castel c-umerii-n, nouri Stă-n fereastră ca un arc, Într-a mărei triste-ecouri, Fața-n văl de gând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dintr-un neam străvechi și drept, Te cunosc... Acesta fuse ce luptase piept la piept, Ce n-au cunoscut minciună, măgulire ori vânzare, Cel din urmă ce ținuse la [a] țării veche datini. Ca un vultur în furtună tu te-nalți, te duci, te clatini Ca să pui din nou Moldova pe străvechile temeiuri, Ca să-aduci din nou dreptatea și în legi și-n obiceiuri Ca să pui din nou coroană pe o frunte legiuită. Pe când eu treceam adâncul din ispită în ispită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
duci, te clatini Ca să pui din nou Moldova pe străvechile temeiuri, Ca să-aduci din nou dreptatea și în legi și-n obiceiuri Ca să pui din nou coroană pe o frunte legiuită. Pe când eu treceam adâncul din ispită în ispită Te-nălțai ca și un vultur, însă cu vedeam că clatini Când căzu ramul din urmă din străvechii tăi Mușatini Și cu ei Moldova toată... și, luptând de azi pe mâne, Ai trecut la cele drepte, veche inimă de câne... Ai gândit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi de vină? Lăpușneanu, se-nțelege... [ACT] Versiunea B 2282 [DREPTATE! ] (La Curte în sala, tronului. Sunt mulți boieri adunați. Aprozii stau la intrări) [SCENA] 1 BRAD Da, așa e vremea asta... Ani întregi chemat la prânzuri, Mâni [î]ți nalță Vodă rangul și te lasă ca să spânzuri. E o veselă domnie... pentru cine nu se-ncurcă: Azi alăturea cu dânsul lângă scaun, mâni în furcă ARBORE Să vă spun, boieri... odată întîlnisem un nebun. Gura lumii doar pământul o astupă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În primejdie credința și poporul, legea... totul... Mînile-nfrîngînd cerca-vom unde-i Domnul și pilotul A căruia vorbă numa ne înalță și ne scapă, Un luceafăr ce răsare călătorilor pe apă". {EminescuOpVIII 220} Poate s-o ivi vrounul de ne-nalță și ne scapă, Cum luceferi se ridică călătorilor pe apă. " De acuma înainte e Moldova cea străbună Ca corabia pe mare bântuită de furtună, În primejdie-i credința și poporul, legea, totul, Mînile frângând ne zicem: Unde-i Domnul și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]