1,281 matches
-
primăverei cânt, Prin arbori trece-n freamăt, În munte sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe munte trec de-a lungul. De vânturi tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici glasuri. Iar paseri mici se leagăn Pe florile-n miros, Beau rouă și mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu trezim din somn pe munte. Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi, pe când un șir de duhuri Pribegește prin văzduhuri... Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin văzduhuri... Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De-un chip cu drag, Sperează, tresare De-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gheață, răspândind o strălucire Orbitoare dar lipsită de căldură. Nălucire Ca din munții mei tesalici, când, din zarea cea senină, Iese steaua dimineții vestitoare de lumină: Munții-ncep pare c-a arde și e semn cumcă i-a nins. O, nălucă luminoasă ce-ai pierit când te-am atins, De pe stânca cea înaltă unde tu m-ai tot chemat Nu e chip de mântuire, nici cărare de-nturnat, Ci căderea-n adâncime, deci m-arunc și te blestem. LAIS O durere niciodată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bradule,/ frumosule,/ voinicule,/ cin’ te-a tăiat,/ te-a despicat,/ te-a desciotit,/ cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p. 175). Ridicarea unei coloane a cerului, bătutul cu nuiaua de alun („nașul șarpelui”) sau de paltin, bătutul în toaca din lemn de paltin etc. sunt toate gesturi rituale apotropaice ; demonii sunt exilați sub pământ sau în „pustie”, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-l răzbune. Și asta va fi șansa mea. - Îți spun pentru ultima oară să înapoiezi ceea ce ai furat, tunăXtyn. În loc să îl asculte, Essen se întoarse și începu să alerge din toate puterile. Xtyn se mișcă la rândul lui ca o nălucă și, fără ca Lonis sau Insa să-l poată vedea, îl apucă pe străin de mantie și-l trânti la pământ. De sub veșmântul lui Essen căzu un corp strălucitor, asemănător cu un ou de metal. Într-o încercare disperată de a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
puternice decât ereditatea unei case imperiale. - De exemplu... se rățoi Bella. N'Gai Loon își întoarse privirile spre cei doi quinți care asistau impasibili la cearta celor doi. Bella încercă să alunge iluminarea bruscă din mintea sa ca pe o nălucă. Și totuși, în pofida a ceea ce dinastia Boszt crezuse dintotdeauna, quinții nu îi erau devotați întru totul. Mulți dintre înaintașii săi nici nu se întrebaseră până unde merge loialitatea quinților. Nu fusese necesar atâta vreme cât însăși existența quintaratului nu fusese în pericol
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în adevărata lui desfășurare. - Ai înnebunit? Vorbești fără sens, moșule. - Vezi, iarăși îi dai dreptate lui Korona. Nu înțelegi ce ți se întîmplă, deși ai mai trăit o dată asemenea clipe. - Ce clipe? îl întrebă mirat Carrin. În momentul acela, două năluci trecură pe lângă cei doi pușcași, care rămaseră fără cap înainte de a vedea ce îi atacă. Jetul imens de sânge care țâșni din gâturile lor atrase preț de o fracțiune de secundă privirile celorlați, facîndu-i să ezite. Cei patru soldați care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să modifice totuși mintea câtorva tineri, folosindu-se și de tehnici chirurgicale. Doi dintre aceștia muriseră în chinuri groaznice, în timp ce numai unul dintre ei reușise să se transforme într-un soldat formidabil. Legenda spunea că se putea mișca precum o nălucă, dar că vorbea în dodii și că era cuprins de accese de furie. În toiul unei asemenea crize, ucisese trei femei care se întîmplaseră să îi stea în cale și fusese nevoie de forța reunită a unui sfert din tribul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Andreev, de exemplu, au dat o însemnată contribuție în această direcție (care reprezintă la urma urmei un succedaneu al turismului). Ei au dat iz rusesc reacției antinaturaliste de la începutul secolului nostru, care prin Maeterlinck și alții au umplut literatura cu năluci vaporoase. Cehov, în Pescărușul, și-a bătut joc de asemenea artă poetică în sălcia alegorie teatrală a tânărului Treplev. Trebuie totuși amintit (și destul de apăsat) că Dostoievski a fost un scriitor naturalist, ca toți marii scriitori ai acelei epoci. Naturalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
detalii de ordin lexical, folcloric și etnografic. SCRIERI: Corabia autohtonă, București, 1969; Măști de zăpadă, Timișoara, 1973; Vacanța perpetuă, București, 1975; Tărâmul de flacără, Timișoara, 1976; Paloșul strămoșesc, București, 1977; Privighetoarea albă, București, 1979; Voicu și craiul șerpilor, Timișoara, 1980; Nălucile de aur, București, 1980; Orarul păstrăvului și al mierlei, București, 1982; Albastra putere a lirei, Timișoara, 1984; Aur și scrum, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Timișoara, 1987. Repere bibliografice: Doinaș, Poezie, 130-140; Grigurcu, Teritoriu, 253-258; Alexiu, Ideografii, 178-180; Ruja, Valori, 77-78
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
din..., București, [1903] (în colaborare cu D. Anghel); Henric Ibsen, Poezii, București, 1906 (în colaboare cu D. Anghel); Goethe, Dragoste cu toane, Brașov, 1907; Richard Wagner, Tannhäuser sau Lupta cântăreților de la Wartburg, București, 1908, Lohengrin, București, [1910], Olandezul zburător (Corabia nălucă), București, 1911, Rienzi. Cel din urmă tribun, București, 1914; Al. Dumas-tatăl, Strigoiu Carpaților, București, 1909 (în colaborare cu D. Anghel); Fr. Halm, Camoens, București, 1909 (în colaborare cu D. Anghel); [Carmen Sylva, Lucien Bazin, Bürger, Goethe, Schiller, Carducci, Heine, Lenau
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
au accente meditative care par să vină din elegiile lui Lamartine. A debutat în proză cu un eseu intitulat Moarte („Albina românească”, 1841), poate o traducere, în care dispoziția cogitativă e străbătută de reflexe romantice (despre nestatornicia soartei, despre oameni - „năluci trecătoare”). Într-un alt eseu, în forma unei povestiri cu tâlc, Nici o faptă fără plată sau Filosofia unui nefilosof, idealismul mistic (credința în providența care repară orice strâmbătate) se asociază cu intuiția legăturii inextricabile între fenomene. Între apostrofa vehementă la adresa
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
ascensiuni, de pildă, în munții Elveției (Impresiuni de călătorie). O penetrație a fantasticului se produce în câteva nuvele (Cânele Balan, Sfântul Andrei, Andrei Florea Curcanul). Efecte insolite se percep în Hatmanul Baltag, „imitațiune după Dickens”, în colocviul eroului cu sinistra nălucă a disperării și a sinuciderii. Textul a fost prelucrat, într-un libret, de I.L. Caragiale și Iacob Negruzzi. Scriitorul încearcă și o literatură de fiziologii în Agatocle Leuștean, Chip din lume și în Două zile la Slănic, unde înrâurirea lui
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
cronicari, piesa (montată și la Cluj) i-a scandalizat pe alții. O altă satiră - Codrul Vlăsiei, refuzată cam în același timp de Teatrul Național din București - a fost pusă în scenă la Galați abia în 1966. Ioana d’Arc (1937), Năluca (1940, o dramatizare a subiectului din Scrisoarea de dragoste) au fost numai publicate, iar piesele din volumul Trei comedii (1940) au fost difuzate la Radio. La hotarul dintre beletristică și literatura de popularizare stă, ca și multe alte prelucrări ale
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
Părere, București, 1930; ed. (Cazul Magheru), București, 1942; ed., București, 1971; Invitația la vals, București, 1936; ed. pref. Florea Firan, Craiova, 1986; Ioana d’Arc, Vălenii de Munte, 1937; Scrisoarea de dragoste, București, 1938; ed. pref. Florea Firan, Craiova, 1982; Năluca, București, 1940; Trei comedii, București, 1940; O crimă pasională, pref. Teodor Scarlat, București, 1941; Teatru, București, 1942; Vrăjitorul, București, 1942; ed. (Edison), București, 1972; Elevul Dima dintr-a șaptea, I-II, București, 1945; ed. pref. Ion Dodu Bălan, București, 1968
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
semn al unei transsubstanțieri eșuate („Încerc mereu un athanor verbal din care / să prinzi ființă; o formulă mai precis / de aurum potabile sonor, în stare / să dea realitate unui vis:/ un exorcism capabil să-mi aducă în brațe vaporoasa ta nălucă.// Cuvintele - ce sunt și cui slujesc:/ urechii surde, ochilor sau minții?// Cumplit și tandru, magic lămurit / se târâie sub bolta suferindă / destinul meu - acest poem înmărmurit / de haruri, incapabil să surprindă / prezența Ta imaginară din oglindă” - Poemul exorcist, text final
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
gravuri pe motive antichizante evocă un timp legendar, al omului semizeu, pretext de abandonare în ficțiune a convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în Naiada, Avatar, Stepa, în același spirit al regăsirii energiilor primare, natura declanșează o violentă furie
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
pe intransigența emirului (hotărârea de a ține drumul drept, înfruntând „jarul pustiei”) se întemeiază noblețea eroică a căutării înseși, chiar ducând la eșec: „Dar visu-i nu este un vis omenesc - / Și poamele de-aur lucesc - strălucesc -/ Iar alba cetate rămâne nălucă”. Sublimării în simbol a ecourilor propriilor ciocniri cu adversitățile, sugestiei de complexă dialectică, în care sacrificiul și fascinația sunt fețele aceluiași destin, poetul le adaugă un mare rafinament descriptiv, infuzat de oniric, și o ritmare de o muzicalitate obsesivă, dând
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
o versiune a tragediei shakespeariene Romeo și Julieta cu mari libertăți față de original, s-a oprit la scena de magie din Faust de Goethe, la versurile lui Byron, geniul său tutelar, la Théophile Gautier și Maurice Rollinat, Putrezirea (1884) și Năluca crimei (1887) fiind între primele tălmăciri în românește din Rollinat. Rămânând înainte de toate un mare poet, la confluența romantismului său fundamental cu parnasianismul și, mai ales, cu simbolismul, creator al unui mit interior al „excelsiorului” și al „periheliei”, precum și al
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Timișoara, 1997; Cartea de aur, București, 1902; Le Calvaire de feu, Paris, 1906; Flori sacre, București, 1912; Cartea nestematelor, pref. Gala Galaction, București, 1923; Poema rondelurilor. 1916-1920, București, 1927; Poezii, îngr. Ion Pillat, București, 1939; Albine de aur, București, f.a.; Năluci din vechime, București, f.a.; Opere, I-IV, îngr. și introd. Tudor Vianu, București, 1939-1946; Poezii, îngr. și pref. Mihu Dragomir, București, 1958; Poezie și proză, îngr. și pref. Mircea Zaciu, București, 1965; Opere, vol. I-V, îngr. și introd. Adrian
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
București, 1976; Prințul de hârtie, București, 1977; Moara lui Elisei, Iași, 1979; Prietena mea Cateluța, București, 1979; În norii ce vin și se duc..., București, 1980; La „Valsul dimineții”, București, 1981; Poiana de argint, București, 1982; Pânzele mamei, București, 1984; Nălucile nopții, București, 1985; Pădurea Mărgăritei, București, 1987; Călătorii, București, 1988. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1971), 280-281; Grigore Mureșan, „Moara lui Elisei”, CNT, 1980, 22; Radu G. Țeposu, „În norii ce vin și se duc...”, RL, 1981, 16; Haralambie Țugui
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
un marfar) care trec zilnic prin stație. Într-un asemenea calm plat, cu orizontul obturat din toate direcțiile, unica notă de culoare o procură amintirea trenului misterios care - la ora trei și șapte minute în fiecare noapte - trecea ca o nălucă prin gara (cu o oarecare importanță) de unde șeful a fost cândva exilat. Tot eșafodajul de normalitate cotidiană a personajelor se sfărâmă în țăndări în momentul în care trenul-fantomă își face intempestiv apariția la acest capăt de lume, ademenind pe unul
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un cântec plecării în noapte”), personificat uneori într-o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu „frumoase știme” și blesteme, năluci și pești de aur, iazuri cu taine și ființe cu „gheare lungi”, „pulberi de nuferi” etc. („Frumoase știme când se-mbată luna / și sângele și-l culcă la picioare/ când cântă iarba - palidă, stăpâna /caleștilor de fum și de ninsoare
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
fi însă trecute cu vederea contribuțiile din anii ’50-’60 la evoluția literaturii românești de anticipație: Inimă de ciută (1955) și Uraniu (1956), ambele scrise în colaborare cu Christian Ghenea. Planeta Mrina în alarmă (1959), dar mai ales Omul și Năluca (1965), romane pe tema aspirației spre stele, atrag atenția prin aceeași combinație, proprie autorului, între valențele literare ale jocurilor infinite ale posibilelor logice. În special cel de-al doilea combină plăcerea gândirii ordonatoare din prima parte (preparativele zborului cosmic) cu
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]