1,287 matches
-
Eugen Suciu Arta Intonații subtile ale fricii și entuziasmul abstract al unui nod în gît două ipoteci pe o singură respirație Frica Înconjurate de nimic și de spaimă unele cuvinte îmi par lipsite de vitejie frica naște halucinații năluci care mai apoi se încarnează în ființa tăcută a menhirilor cînd simte asta ghionoaia iese din bojdeuca ei și pleacă cu tot satul la subsuoară rămîne o apă care se bea singură Leziuni incompatibile cu viața Totul atîrnă de un
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
lor Ard în aur gutuile Sub o dungă de nor Crengile, cerului du-i-le Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nălucile. Sălcii, pe râturi pustii Le mai scutură ploile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nevoile. Plopul, pe frunze-arginții Tot mai tremură zările. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu mirările. Prapor Cum va fi când voi fi
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
Și-ncep să scriu pe ape, Pe aripi și pe dune, Iar semnul nu se șterge Căci valurile, plaja, Și stolurile albe Sunt umbre pe hârtie. Corabia ce trece Acum pe fața mării Și-mi sfâșie privirea De doruri, e nălucă, Așa cum e prezentul O undă de fantasme. Ajung pe foaia-ntinsă La strada care suie Spre casa cu grădină, Unde foșnesc castanii, Și intru ca o rază Pe poarta dispărută. Aceleași crengi fac valuri Pe mările de aer, Și văd
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
s-o poarte în spinare. Încerci să-i întîlnești și te întîmpină statuia. Și e prea bine știut că nu poți sta de vorbă cu statuile decît în fumul de tămîie. Alții sînt obsedați de opera lor ca de o nălucă profilată în zare, spre care aleargă zoriți, fără să-și îngăduie popasuri, ca nu cumva să-i ajungă moartea la vreo răscruce. Victime ale suficienței sau ale insuficienței, ei își pierd treptat libertatea, se dezumanizează, găsind o consolare amăgitoare în
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
de vișin face mâțanii pe toțI ne clătește în dansa sufletul ni-l afânează și ne deschide ușa la peșteri Floarea de vișin veni și trecu în zigzag prin copaci norocoși ingenua florentină-i grăbita ghicește în palmă Ca o năluca pierii ca amăgirea unei noi pubertăți După ea flacăra șI umbră după ea aceleași chei pentru alte uși După mine din nou `naintea mea după mine să nu mai deschizi la miezul nopții nimănui. O sosie Ea trebuie să vină
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat în zale Ce-a fost a fost Iubirea e o țară de-ntâmplare Spre care n-am știut să mă îndrept; Când te-am
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
care n-am știut să mă îndrept; Când te-am găsit n-a fost un ceas oricare, Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să fie; În niciun cer nu se cădea s-ajung; Nu orice bob
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
noaptea le-aș vedea umblînd triste pe poduri cu părul în ploaie desculțe și albe clătinîndu-se lîngă niște ziduri închipuite Femeile triste cu ochii mari alergînd pe cîmp implorînd în cămăși lungi de noapte obosite, albe în întuneric ca niște năluci oarbe căzînd în umbra cailor nechezînd Apoi spre ziuă dacă n-ar fi ploaia le-aș vedea triste pe pod zgribulite întorcîndu-se acasă pe furiș să nu le vadă nimeni. Gurile Păsări cu trupuri lungi și un lup încremenit în
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
Toate aceste nume sunt sacre pentru laponi și unele din ele au pătruns și în limba suedeză care are și ea, ca toate limbile, denumiri speciale pentru zăpadă și starea ei mișcătoare, metamorfoze dansatoare, schimbându-se în fantome ale apei, năluci ale aerului din care s-a creat subtil. Am stat cu capul în mâini pe pervazul alb al ferestrei până când a bătut ora prânzului, în turnul bisericii Adolf Fredrik. Atunci mi-am dat seama că din nou m-am cufundat
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
zare, Dinspre acăți, cum nici n-ai bănui! Un nor cuprins de patimi și pierzare, Vârtelniță-n văzduhuri peste vii, Suveici și brâgle, ițe și urzare, Din ce s-a tors, de cum se nevedi, Foșniri de ploi, roire de frunzare, Nălucă în umbriri și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
blestemul IV. în țările de sus în țările de jos în mațele turbanelor: țepele purpurii în foalele lentilei: vătafi bulbucați în burta de cimpoi: viclenia și trădarea Domnul surprins de turban Eroul - coroană și sceptru - dragonul brodat pe cerul creștin năluca din imaginația fricii - diavolul din cazanul cu pilaf vine noaptea cu făcliile iadului taie scurt beregata și suge sângele țâșnind din pământ mănâncă orezul din burți asediatoare amestecat cu zâmbet de fecioară Domnul îngropat de vămile pofticioase cu obrajii lor
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
ispitire între tine și Dumnezeu ea dansează deasupra minții tale ca 10 leproși vindecați nimic din carnea mea nu e valabil privesc cu ochii de popă mișcarea damei fac o rugăciune vreau ca sora mea să trăiască așa ca o nălucă pe-un turn care zvâcnește mărgele de ce ar vrea viața asta să intre în mine mai mult decât i s-a dat cu toată dragostea ei cu lamă dublă dacă sora mea nu e o femeie simplă sângerie cineva mă
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri În loc de coarne îi privesc pe geamuri Și sufletul li-l umplu iar cu frunze Și fructe cu miez cald le storc pe buze Pînă ce fierbe-n ei îndemnul dulce De-a se lua după năluci și-a se tot duce...
Poveștile se coc pe neștiute… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7264_a_8589]
-
vizuale, golurile și plinurile din tușa crochiului. Un lucru îmi scapă: muzica. Așa cum treptat mi-a scăpat și entuziasmul la întâlnirea cu un parc - La Vilette - aflat, în afară de Cite de la Musique, într-o curioasă și imprevizibilă hibernare. Jeu des hombres. Năluca vechilor temple grecești, a armatelor napoleoniene cuceritoare; umbra stilului clasic, sobru, uneori chiar rece, degajată de interior, a gesturilor subtil megalomane, copleșitoare, totodată monumentale exhibate de exterior, în fine, fantoma lui Penderecki ce îmi însoțește de câteva zile traseele pariziene
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
fantoma lui Penderecki ce îmi însoțește de câteva zile traseele pariziene ca o reverență a muzicii nestatornice, lipsită de ancoră, dar nu și de busolă, reverență făcută creațiilor sonore acostate lângă țărmuri stilistice recognoscibile, demult lămurite. Și, era să uit, năluca Mariei Magdalena din tinerețe, sălășluită deasupra Catedralei Madeleine, acolo unde ochiul trecătorului creștin încearcă în zadar să zărească o cruce, dar și iluzia absolvirii de păcatele trupești prilejuite de reprezentarea sonoră a porților emblematice ce străjuiesc orașul sfânt. Les sept
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
și rosturi de viață ghemuite în unghere umile, n-ascultă de vreo searbădă suficiență. La Ilie Boca, întruchipările de el izbîndite resping ca un scandal segregațiile fricoase. În țărănia lui, neștiutoare de ipocrizii căznite, sînt instilate ispite cosmice. Înger sau nălucă de Ormuzd înaripat, desprinsă din straturi afunde ale imaginarului, cutare fantasmă străvezie întîmpinîndu- ne în repertoriul lui Ilie Boca se află acolo ca să braveze și ea, generos, opreliștile care urgisesc planarea slobodă a duhului. Dacă e contaminație, de la un tablou
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
bisericuța lui literară!" (Acre poftele). Visul ănsusi e demonic-senzual, ăn grotescul sau se oglindește o nostalgie a inocentei:"Visul/ stă spănzurată o tărfă de-oglindă și vămuie vămuie/ stoarce panza copilăriei uleioasa"(Exerciții ăntr-o jumătate de vis). Inocentă a cărei năluca băntuie an melancolica mărturie a autorului ce-a ămplinit o jumatate de secol de viață, ăntre mecanică elegiaca a fotografiei și (admirabila sugestie) "pianul plin de oboseli", sub steaua războinic-săngeroasă a solitudinii (ibidem). Asociată cu lirismul, fiziologia se poate asocia
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
coperta și 17 desene de Perahim. Cu dedicație, exemplarul pe care-l am, pentru Vili (Willy) Marcus, profesor de română la același liceu. Placheta are două părți, împărțite 10 la 7. Prima închipuie un fel de zbor prin noapte, după năluci și amintiri. A doua, o veghe, cu subtitlul Funeralia, pentru un prieten tînăr, trecut prea devreme dincolo. Nu întîmplător, speciile sînt cele ale poeziei latine, iar Melibeu, păstorul din Bucolice-le lui Virgiliu, se întoarce în paginile lui Ungher. Obosit
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
fiersesem vinul/ mirosea a lapte și asta mă scotea din minți./ Eram deci cu nervii la pămînt sau, dacă vrei,/ într-un stadiu avansat de melancolie, într-un stadiu/ avansat în general; era un ger cumplit afară, un viscol/ de năluci roșii și verzi, iar țăranii puneau/ (la televizor)/ cizme de cauciuc viselor năpăstuite,/ înotînd pînă la genunchi în noroi și gheață lichidă.// }ăranii puneau cizme de cauciuc vitelor năpăstuite./ Eram,/ eram într-un stadiu avansat de melancolie" (Stadiu avansat de
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
printr-un procedeu acumulativ al datelor ei amestecate în așa chip încît să li se șteargă prestanța, să iasă la iveală haosul ce se ascunde-n ele: Cartea obiect, omul-pisică, pasărea-jumătate-om,/ Cuhnia Palatului Mogoșoaia, aleile pietruite, hăul/ lacului împînzit de năluci./ Mai sînt însă aci și statuile Marelui Octombrie,/ Marelui Ianuarie, Marelui Aprilie,/ Marelui Decembrie, Marelui Cuptor et caetera, strivind, culcate,/ grădina cu mătrăgună și bucate, dar și osemintele/ vestitei mănăstiru sîngerînd prin iarbă, și mîndria națională și internaționalistă a artiștilor
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
ca și Iov, Mendel nu mai crede și nu mai așteaptă nimic de la Dumnezeu. Pentru el moartea e singura izbăvire. Apariția lui Menuhim nu e reală, ea nu e o minune, cum lesne ne putem înșela, ci e o ultimă nălucă a fericirii pe care o caută Singer. Așa cum cîrpaciul lui Malamud își trăiește execuția ca pe un fel de intrare triumfală în oraș, unde mulțimea îl întîmpină cu afecțiune și prețuire. Semnificativ, scena care încheie romanul este cea a adormirii
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
simbolizează acel trecut care le lipsește tutoror membrilor pensiunii, făcînd din toți mai mult sau mai putin niște infirmi, e important că ea să rămînă o proiecție. Nostalgia înseamnă durere după ceva ce și-a pierdut conturul inițial, după o năluca, iar nostalgicul nu încearcă (pentru că știe că nu poate) să iși limpezească privirile, ci preferă să le lase pierdute în ceață, să străvadă, cu alte cuvinte. Tocmai de aceea, din clipă în care a zărit portretul Masenkăi, viața lui Ganin
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
ură. singurătate.”; un poem deosebit, unul dintre cele mai bune ale culegerii, se numește chiar Frica, acesta asociind la descripția psihică și elemente de fantastic sau de absurd senzorial care ne plasează într-o irealitate de coșmar: „frica naște halucinații/ năluci care mai apoi/ se încarnează/ în ființa tăcută a menhirilor// cum simte asta/ ghionoaia/ iese din bojdeuca ei/ și pleacă/ cu tot satul la subsuoară// rămâne o apă/ care se bea singură”. Frica și congenerele acesteia, panica și spaima, pătrund
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
pe cioburile însângerate/ ale oglinzilor/ De ce/ e atâta durere între pietrele de pavaj/ a căzut cumva dumnezeu din cer?" (Alexandra Dolfi); ,...soarta unui cuvânt nu-i fundal fricii de a muri în/ solitudine și zădărnicie, ci sensul libertății, sus/ dincolo de năluca tristeții/ de gest - cuvântul nu dă rest, nici dâră/ nici umbră/ în el se tace" (Valeriu Dg Barbu); ,să ne iubim/ lance a singurătății/ care obturează admisiile de oțel -/ învârtind amorul pe unghia universului/ aprinzând turnesolul din inimi/ ca un
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
se destramă, toate se descompun. Ceea ce acum este un ideal, va fi peste cinci minute o deziluzie, iar peste un sfert de oră un păcat. Din eroare în eroare, din păcăleală în păcăleală, din exasperare în exasperare, fugărim mereu o nălucă ce ne scapă printre degete, cînd ne închipuim că am prins-o". Propoziții peste care cade umbra grea a istoriei anticipate... Așadar cum ne-am putea imagina că pe acest Sebastian al anilor '30, prevestitori de furtună, pe Sebastian cel
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]