1,013 matches
-
Apostol tăcea. În trei luni de zile, cât fusese oprit de medici să vorbească, fiindcă avea plămânul drept sfârtecat de o schijă de obuz, îndrăgise tăcerea. În acel răstimp gândurile lui s-au obișnuit a se rândui frumos, fără pripiri năvalnice și mai ales fără dureri. De altfel, la început mintea i-a fost senină, parcă o mână meșteră nevăzută i-ar fi șters din creieri toate amintirile. Când și-a venit în fire întîia oară, la ambulanța diviziei, a văzut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
până să plece... 2 Trenul gâfâia și asuda suind printre munții cu piscurile cărunte încă de zăpadă. Soarele începutului de primăvară presăra pulbere de argint în văzduh. Pădurile și poienele tresăreau sub mângâierea razelor fierbinți. Viața nouă, tânără, vijelioasă înviora năvalnic înfățișarea pământului. Numai trenul, încărcat de oameni și materiale de război, lung, scârțâind și pufăind, părea un monstru din altă lume, pornit să înfrunte tinerețea firii. Locomotiva se târa încet, așteptîndu-se parcă să-i iasă în cale vreun dușman, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iar pe buzele scăldate în zâmbet simțea neîncetat sărutarea fericirii. Cartea îi alunecase de pe genunchi și zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț. Ploaia drămăluia mereu țiglele cerdacului cu sunete moi, apătoase. Sus, în spatele crucii pălmuite de stropi năvalnici, între nourii suri, râdea o geană albastră-luminoasă, vestitoare de soare nou. Apostol rămase un răstimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri îi răsăreau în creieri și se stingeau repede, netrebuincioase. Pieptul îi era greu de un simțământ nou și de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să vă aprind lampa când o veni băiatul să ia farfuriile, că încă nu s-a întunecat de tot. Glasul plutonierului rămase în sufletul lui Apostol ^i după ce se închise ușa, ca un izvor de speranțe luminoase. Ii bătea inima năvalnic, voioasă. Îi părea rău că n-a trimis o vorbă bună pentru Ilona, dar se mângâia că poate în curând îi va spune el însuși mai multe. " Cine știe? îngînă cu bucurie. Numai Dumnezeu știe ce poate aduce ceasul..." Se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mă ascund aici ca o leproasă, torturată luni de zile de sarcina aceasta, el a făcut o greșeală, iar eu trebuie să plătesc prețul, este atât de nedrept. Ce greșeală, întreb eu cu voce joasă, încercând să-mi ascund curiozitatea năvalnică pentru fiecare detaliu, iar ea îmi aruncă printre dinți, știi foarte bine ce greșeală, mi-a promis că va fi bine, mi-a spus că mă pot baza pe el, iar acum se poartă ca și când i-aș fi făcut totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat... Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Abia pe munți atuncea mai fâlfâie lumina, Ca pasărea rănită zburând din stâncă-n stâncă... Pe urma ei, din hăuri urcând năvalnic clina Cu-o falcă-n cer s-o prindă, aleargă Noaptea încă... Ca în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor: În slăvi lumină lină cu stingeri potolite, Pe lacul fără valuri odihna s-a lăsat... Mijind
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
situate în munți, cam la 40 km de Roma, a primit premiul Comisiei Europene "Stele de Aur". Mai menționez că prin CPLR am forțat Guvernul României să renunțe la suspendarea primarului Brașovului, domnul Adrian Moruzi. Prin Consiliul Europei am stăvilit năvalnica furie a domnului Cozmâncă, revărsată asupra primarilor CDR. Guvernele FSN-iste au început un proces de suspendare a primarilor CDR și prin CE am reușit să stopăm acest abuz incalificabil. Aveam speranța și convingerea că, odată cu înlăturarea FSN-ului și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
continuității statului și al națiunii române. Ei Îi acuză pe istoricii români de șovinism - pe Andrei Oțetea, Ion Popescu-Puțuri, A. Deac, și afirmă că situația creată În istoriografia română ”a afectat sentimentele de mândrie națională ale poporului moldovean”. Povestirea decurge năvalnic, greu de urmărit cu stiloul. Ochii interlocutorului se aprind de un fior lăuntric, și continuă cu mărturisirea unei tainice viziuni: - Va veni o zi când În istoriografia românească va fi mai multă lumină. Atunci multe ipoteze privind etnogeneza și formarea
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar pe cea mai mică, cea care zăcea somnoroasă În frugale documente, fiului rezultat dintr-un război just, Eliseo Requena; și totul fără lipsa de măsură de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să primească un alt avans - să se priceapă bine lucrul acesta - decât al purei și simplei probități. Nu e mai puțin impardonabilă ușurătatea cu care autorul tratează conceptul de breslism, studiind o bagatelă oarecare În șase copleșitoare tomuri izvorâte din năvalnica tastatură a doctorului Baralt. Întârzie, jucărie a sirenelor acestui avocat, În simple utopii combinatorii și neglijează autenticul breslism, pilon robust al ordinii prezente și al celui mai sigur viitor. În rezumat, o creație deloc nedemnă de aprobarea noastră cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pamfletarul, de al cărui nume nu vreau să Îmi aduc aminte, și-a Înțeles greșeala pe loc și s-a condamnat la tăcere perpetuă. Frapanta-i orbire critică este acum evidentă! Perioada 1911-1919 corespunde deja fecundității aproape supraumane: Într-o năvalnică succesiune, apar: Cartea stranie, romanul pedagogic Émile, Egmont, Thebusienele (seria a doua), Dulăul din Baskerville, De la Apenini la Anzi, Coliba Unchiului Tom, Provincia Buenos Aires până la definirea chestiunii Capitale a Republicii, Fabiola, Georgicele (traducere de Ochoa) și De divinatione ( În latină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Africa, inspiră acum mireasma iasomiei sau citesc, mai harnici, un bilet de microbuz. Alte societăți Îngăduie ramificarea În subgenuri care interesează de la sine; verbi gratia, cei loviți de tuse măgărească pot să Încalțe, chiar acum, papuci, sau să o ia năvalnic la goană, urcați pe bicicletele lor, sau să facă o transbordare la Temperley. O altă ramură o formează cei care rămân străini de aceste trei trăsături atât de omenești, inclusiv tusea. Doctrina breslismului nu e petrificată, circulă ca seva schimbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar fi băgat brațul drept În mâneca stângă a pardesiului cu căptușeală ecosez pe care baronul Engelhart se chinuia să și-l Încheie pe scara Hotelului Gibbon; dar nimeni n-a negat faptul că l-a pus pe fugă pe năvalnicul aristocrat, amenințându-l groaznic cu un uriaș Smith Wesson din ciocolată cu migdale. E verificat faptul că Bluntschli obișnuia să se aventureze, În barca lui cu vâsle de lemn, prin singurătățile pitorescului lac Lehmann, unde, la adăpostul apusului de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mine cu această expresie cîntărindu-mă parcă. Deodată chipul îi înflori, privirea i se aprinse de o viață extraordinară, și începu să cânte cu o voce nebănuită, veselă și patetică în același timp, ca și când ceva s-ar fi descătușat din dorința năvalnică de a spune tot dar și de a ascunde tot... Ce era mai ciudat, cânta așa cum auzisem fetele la țară, pierdută în melodie, contopită impersonal în ea, cu doruri parcă cosmice, și fatale, într-un potop de cuvinte pe care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ție, ținu să precizeze Fran. Reporterul tău era atât de dornic să obțină povestea înaintea noastră, că a fost cât pe-aci să o ratăm amândoi din cauza lui. Jack zâmbi. — E greu să-i ții în frâu pe tinerii ăștia năvalnici. Ar face orice pentru o poveste. Cum obișnuiai să faci și tu, dacă-mi amintesc bine. Ridică șmecherește din sprânceană. — Îți mai amintești fustița de piele pe care-o purtai când ieșeai la un pahar cu polițaii? Ți-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea să ducă probabil la o deteriorare accentuată a standardelor morale. Wild Rover țâșni deodată din tufișuri și se năpusti spre noul lui stăpân atât de năvalnic și plin de entuziasm, încât Ben fu obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă mâinile. Or fi fost rolele permise în parc, dar câinii nu erau. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
M-au farmat niște români... Și mi-a murit un copil, și n-aveam cu ce-l îngropa... ș-am vrut să duc la târg un car de lemne. Începu să tușească... Își șterse domol cu mânica, de pe buze, sângele năvalnic. Și deodată avu o privire stranie, fixă spre boier. Acu ce să fac? zise el cu glas schimbat, jos, adânc. Acu eu zic așa: mă-nsor... Tăcu, privind stăruitor spre boier. Începu iar, aiurit: —Acu zic: Hai, măi nevastă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
damă între două vârste, cu o față smeadă. A încercat o dată, s-a concentrat mai mult a doua oară, a făcut și o a treia tentativă, dar degeaba! Publicul, la început calm și stăpânit, a izbucnit, deodată, într-un râs năvalnic. Dama s-a sculat de pe scaun, l-a privit cu ochi de foc și l-a întrebat: “Ei? Ce este?” Cred că nu sunteți un mediu tocmai potrivit pentru mine” “Cum așa?” A început să-i explice mecanismul psihic, biologic
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
va întîmpla în vremurile ce vor veni. 2. Strîngeți-vă și ascultați, fii ai lui Iacov! Ascultați pe tatăl vostru Israel! 3. Ruben, tu, întîiul meu născut, puterea mea și pîrga tăriei mele, întîiul în vrednicie, și întîiul în putere, 4. Năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întîietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău. Mi-ai spurcat patul, suindu-te în el. 5. Simeon și Levi sunt frați; săbiile lor sunt niște unelte de silnicie. 6. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
chintesență a acestei îndelungate tradiții familiale și a superstițiilor oamenilor din partea locului, care cred că morții se pot întoarce printre cei vii, așa cum afirmă Rebekka: „Pe aici se spune că, atunci când morții se întorc, se văd niște cai albi galopând năvalnic. Recunosc imaginea asta în tine”. Încă din primul act, fostul pastor insistă asupra prezenței permanente a Beatei, deși trecuse mai bine de un an de când femeia își pusese capăt zilelor: „Vorbim despre ea în fiecare zi. Parcă nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rece a grotei, lumina caldă și blîndă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și Amory s-au Împurpurat la față. A fost ultima lor duminică Împreună, fiindcă seara Amory a stricat totul. Nu s-a putut abține. Se plimbau prin amurgul de martie, printr-un aer la fel de călduț ca În iunie, iar bucuria năvalnică a tinereții Îi umplea pieptului Amory, așa că a simțit nevoia să vorbească. — Cred, a declarat el cu un tremur În voce, că dacă mi-aș pierde Încrederea În tine, aș pierde credința În Dumnezeu. Ea l-a privit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întuneric beznă. - Acum nu mai suntem decât voci, a murmurat Eleanor. Voci slabe, singuratice. Mai aprinde unul. - A fost ultimul meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul de lună s-a strecurat Înăuntru printre vrejurile de viță, ca să-i asculte... Licuricii li se atârnau de șoapte, ca pentru a reflecta glorioasa lumină din ochii lor... SFÂRȘITUL VERII - Nici un pic de vânt nu ia În răspăr iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ci au rămas deoparte de data asta.” Astfel încerca samuraiul să se convingă în adâncul inimii sale mâhnite, dar cuvintele lui Matsuki i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se întoarcă în cabina solilor. Mirosul de lac era nespus de pătrunzător în cală, unde grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina cea mare în care dormeau negustorii. Știa că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]