1,603 matches
-
când În când, ochii ei verzi ca jadul, de obicei larg deschiși și debordând de o inteligență sclipitoare, se micșorau, preschimbându-se În două linii Înguste ce dădeau la iveală o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii fără speranță. Nefăcând parte din niciuna, această indiferență era greu de Înțeles, chiar dacă era una atât de trecătoare. O clipă era acolo, Învăluindu-i sufletul Într-o insensibilitate narcotizantă, În clipa următoare dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acel adevăr strict și impasibil de la care nici o minoritate nu ar trebui să se abată prea mult, ca să nu fie prinsă cu garda jos când vântul se schimba și soseau timpuri potrivnice. Nu ajuta la nimic să fii atât de naiv Încât să te gândești că lucrurile nu se vor Înrăutăți, pentru că asta se Întâmpla Întotdeauna. Imaginația era o magie fascinantă și periculoasă pentru cei care erau obligați să fie realiști În viață, iar cuvintele puteau fi otrăvitoare pentru cei sortiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Marta îi spuse tatălui, Să începem cu începutul, și părea că amândoi se vor așeza pe banca de lucru să modeleze păpuși cu degetele deodată agile și exacte, cu vechea iscusință recuperată după o lungă letargie. Simplă greșeală a unor naivi neștiutori, începutul n-a fost niciodată clar și precis, începutul e un proces foarte lent, zăbavnic, care cere timp și răbdare pentru a înțelege care este direcția bună, pentru a pipăi drumul ca un orb, începutul e doar un început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era atât de încrezător încât să-și închipuie că dispune, și pentru câtă vreme, dragă domnule, de forțele necesare pentru a se ocupa singur de olărie când fiica lui și ginerele se vor muta în Centru, dacă era atât de naiv încât să creadă că poate face față cu satisfăcătoare regularitate comenzilor următoare, în providențialul caz că vor veni, și, în sfârșit, dacă era suficient de prost ca să-și imagineze că, pe viitor, relațiile lui cu Centrul și cu șeful departamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care, aparent, nu exprimă decât constatarea unei stări de fapt, și totuși, în șase litere, în două silabe, a reușit să traducă toată iubirea care, la un moment dat, poate să încapă într-o inimă omenească. Trebuie spus, pentru instruirea naivilor, că, în materie de sentimente, cu cât e mai multă grandilocvență, cu atât mai puțin va fi adevărul. A patra zi s-a nimerit să fie cea în care trebuia să meargă să-l ia pe Marçal de la Centru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
practic meseria de sculptor. Lumea n-o duce prea strălucit cu gustul și, din moment ce trecusem pe la Belle Arte, mulți puteau să-și închipuie că mă și pricep. Pe deasupra, puteam oricând să pretind că nu eram înțeles. S-ar fi găsit naivi care să mă creadă, care să și cumpere câteva din porcăriile mele, în speranța că odată și odată, cine știe, se va descoperi că am fost genial și atunci vor da lovitura cea mare. Dar spre deosebire de cei care se feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: „În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența. Nu discuți cu vidul. Nu acuzi nimicul. Punându-l în cauză, crezi în el.” Făcea greșeala de a lua în serios diversele enormități pe care le debitam numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu batjocoritor, știi tu care este răspunsul final ce se ascunde În spatele Sublimei Anagrame? — Nu, conte, răspunde imprudentul, și aștept să mi-o spui cu cuvintele tale. Un râs infernal izbucnește de pe buzele-mi palide și răsună pe sub vechile bolți. — Naivule! Numai adevăratul inițiat știe că nu știe asta! Da, stăpâne, răspunde prostit curierul cel ciung, cum doriți, eu sunt gata. Ne aflăm Într-o magherniță murdară din Clignancourt. Astă-seară trebuie să te pedepsesc pe tine, Înaintea tuturor, pe tine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spionam conciliabulele tale cu d’Holbach și Condorcet... — Rodin! exclam eu, ca lovit de un trăsnet. — Da, Rodin, generalul secret al iezuiților! Rodin, pe care nu-l vei Înșela făcându-l să cadă În groapă, cum ai făcut cu ceilalți naivi. Află tu, Saint-Germain, că nu există crimă, artificiu nefast, capcană criminală pe care noi să nu le fi inventat Înaintea voastră, pentru cea mai mare glorie a Dumnezeului nostru care Îndreptățește mijloacele! Câte capete Încoronate nu am făcut noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acum că eu sunt acela, iar acela e condamnatul, cineva tot o să-mi vină În ajutor - complicii mei, cel puțin -, nu se poate substitui un prizonier fără ca nimeni să-și dea seama, nu mai suntem pe timpurile Măștii de Fier... Naiv! Într-o sclipire Înțeleg, În timp ce călăul Îmi Împinge capul deasupra unui vas de aramă din care se ridică aburi verzui... Vitriolul! Mi se aplică o pânză peste ochi, iar fața e Împinsă În contact cu lichidul vorace, o durere insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe mine, păi cum? Îmi pândesc orice greșeală. Nu, nu, o să fie greu. Ce-ai mai adus? A părut realmente surprins că nu aveam alt text. Îmi părea rău că-l dezamăgesc, mi-ar fi plăcut să fiu băiețelul lui naiv, să mă ducă la dans, să mă trateze cu whisky la Pont-Royal. Când am plecat, pe stradă, am avut un moment de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era caldă și am Înțeles că n-am să devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pâinea de la gură... ARTUR: Bine, gata... Am să fac tot ce spuneți voi. GARDIANUL: De ce să faceți tot ce spunem noi? De unde știți că tot ce spunem noi e bine? De unde știți că nu mă prefac? De ce sunteți atât de naiv? De ce credeți că plânsul meu e adevărat? ARTUR (Stupefiat.): Păi, nu e? GARDIANUL: Păi, nu! Dumneavoastră trebuie să vă plângeți. Dumneavoastră sunteți osândit, aveți conștiință. Noi suntem niște viermi. Așteptăm și noi să roadem firimiturile care vor cădea de pe gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
găsească o sută de ani! (Îl ciupește de gușă.) Știi că începi să faci gușă? PARASCHIV: Și dac-o să vină? Dacă n-o să putem lua apă? MACABEUS (Îi masează umerii.): Lasă că mă duc eu de-acuma după apă... PARASCHIV (Naiv.): Te duci tu? MACABEUS: Mă duc eu... Eu... De-acu’ le fac eu... pe toate... (Pauză; PARASCHIV respiră încet; MACABEUS continuă să-l caute de purici și să-l exploreze încet pe tot corpul; expresia lui MACABEUS începe să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scape de cei doi.) Poate că nu trebuia... să vin aici... să mă opresc aici... Nu? Am fost, cum să vă spun, am fost târât, da, da, am fost târât de această ploaie... Eu n-am vrut să vin aici... (Naiv, încercând să se apere.) Să nu credeți că eu am vrut să vin aici! Și de altfel... domnilor... eu am să plec chiar acum... Se ridică de pe bancă.) (Personajele sunt speriate la gândul că într-adevăr CĂLĂTORUL ar putea pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE: Nu mint. Îmi place să stau cu tine. IOANA: Ba minți! Aici toată lumea minte. Și eu mint. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! IOANA: Ba da. Te mint tot timpul, dar tu nu-ți dai seama. Ești atât de naiv... Mi-e milă de tine. (Pauză; călătorul privește în gol; fata așteaptă un răspuns.) IOANA: Nu fi supărat... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu sunt. IOANA: Ba da. Ești supărat. Nu trebuia să-ți spun adevărul. Ei m-au rugat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Adler și era intermediarul dintre Führer și un bijutier din Rio de Janeiro. I-am turnat o romanță cu mistere și pauze, cu un „se pare” bine plasat și cu „bijuteriile doamnei Braun pentru renașterea Reichului”. A fost suficient de naiv încât să creadă tot. L-a sunat imediat pe Dietmar, arheologul de care îmi vorbise, și a stabilit o întâlnire la Berlin pentru luna viitoare. Am făcut cunoștință cu el într-o cafenea de pe Ingmarstrasse. Dietmar a fost circumspect și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asupra consecințelor. Trebuie împiedicat și moș Costache, observă Stănică. Aglae făcu un gest de dispreț. - Costache se uită numai în ochii ei. E în stare, Doamneiartă-mă, de toate năzbâtiile. Felix ar fi râs în altă împrejurare de plânsul așa de naiv invidios al Aurichii. Îl împietrise însă știrea logodnei Otiliei, pe care o credea adevărată. Comunicând Otiliei scena din casa Aglaei, aceasta zâmbi dând din umeri. - Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adevărat. Dar poți să-ți faci o idee
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o intenție obscură și urmărind toate gesturile acesteia, încît Otilia se agasa și se ridica să plece în odaia ei. Titi o urmărea docil și acolo și se posta în pragul ușii. - Titi, tu n-ai nici o ocupație? - Nu! răspundea naiv Titi, urmărindu-și gândul neexprimat. Un instinct de fată însă făcea pe Otilia ca față de Titi să-și supravegheze gesturile ei, așa libere și de nepăsătoare, de obicei. Titi începuse să fie congestionat la față, distrat, și Aglae, bănuind pricina
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fundată este convingerea despre un substrat metafizic al demoniei vieții. Dacă moartea este imanentă în viață, pentru ce conștiința morții face imposibilă viețuirea? La omul normal viețuirea nu e tulburată, deoarece procesul de intrare în moarte se întîmplă cu totul naiv, prin scăderea intensității vitale. Pentru el nu există decât agonia din urmă, nu o agonie durabilă, legată de premisele vitalului. Într-o perspectivă adâncă, fiecare pas în viață este un pas în moarte, iar amintirea nu este decât un semn
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-o cu o iuțeală frenetică, risipindu-mă în spațiu ca pe o eternă mustrare pentru această lume. Dezintegrarea din viaȚĂ Nu toți oamenii au pierdut naivitatea; de aceea, nu toți oamenii sânt nefericiți. Aceia care au trăit și trăiesc asimilați, naivi, în existență, nu din prostie sau imbecilitate - căci naivitatea exclude astfel de deficiențe, ea fiind o stare mult mai pură -, ci dintr-o iubire instinctivă și organică pentru un farmec natural al lumii, pe care naivitatea îl descoperă întotdeauna, aceia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici Napoleon poet. Sau își poate închipui cineva un filozof dictator? Un filozof nu poate fi decât... președinte. Ceea ce înseamnă că instinctul politic al omului scade pe măsura micșorării ethosului agresiv. Nu poți fi dotat politicește, dacă nu ești asimilat naiv timpului. Conștiința filozofică se naște din dezintegrarea temporală. Omul politic trăiește în timp ca într-o substanță. De aceea, momentul este cadrul lui temporal. Precum nu se poate gândi fără o anumită independență față de timp, așa nu se poate acționa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Atunci preferă cea mai sinistră tiranie, pentru a scăpa de teroarea libertății. Regimurile de autoritate au la bază o concepție pesimistă a omului. Fără o viziune antropologică nemiloasă este imposibil să înțelegi alternanța dintre democrație și dictatură în cursul istoriei. Naivii nu vor pricepe niciodată că mulțimea îl cere pe cezar, că oamenii au iubit de când e lumea nu numai libertatea, ci și jugul. Când se obiectează că acest lucru este adevărat pentru trecutul umanității, pentru un stadiu înapoiat, atunci acestei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atunci conflictele internaționale s-ar diminua într-o măsură neașteptată. Lupta pentru hegemonie s-ar termina în favoarea aceleia care a avut prioritatea sistemului. În speță, Rusia. Comunismul continuă visul rusesc al dominației universale. Mesianismul slav are aspecte multiforme, pe care naivii nu vor să le recunoască, dar care se descoperă, implacabile,acelor ce înțeleg lupta exasperată pentru hegemonie. Orice idee mesianică exprimă direct sau camuflat o pornire spre putere, așa încît nu există mesianism fără implicații politice. Elanurile mesianice sânt expresii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Național-Țărănesc, Partidul Liberal, Partidul Social-Democrat. Partidele istorice, existente înainte de instaurarea regimului comunist și desființate de acesta, s-au reînființat imediat în ianuarie 1990. La partidele istorice s-au adăugat o mulțime de „partide de buzunar” produse de aventurieri sau de naivi entuziaști care s-au aruncat în câmpul politic animați de iluziile generate de explozia oportunităților politice. Aceste partide aveau însă șanse mici de reușită în raport cu partidele istorice. Explozia rapidă a unui număr mare de partide, dar mai ales a partidelor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
chiar revoluționari) sau unor membri ai MApN sau MI împușcați tot din erori tactice ori confuzii (sau, dimpotrivă, intenționat - aceștia au fost aproape toți declarați mai târziu ca fiind „eroi ai revoluției”). La revoluția română au participat și pasionali, și naivi, și oameni de un curaj nebun, și oameni care nu mai aveau nimic de pierdut, și oameni care aveau destule de pierdut, și diversioniști, și intriganți, și oportuniști, și curioși. Evenimentele au fost adeseori într-atât de învălmășite, încât radiografia
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]