2,749 matches
-
mea, am și apreciat discreția, dar... Nici un „dar”; până la urmă, am Înțeles. Cam greu, cam târziu și fără pic de voie bună. - Să ascunzi un pistol În saltea și să crezi că se află În siguranță, e mai mult decât naivitate, e gândire de academician, iartă-mă că trebuie să ți-o spun. Nu-mi plăcea ceea ce auzeam; Înclinam totuși să cred că era plauzibil. Dar nu Întru totul. - Să admitem că menajera a găsit Întâmplător pistolul. Cum a ajuns el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răspunse înțelept Metodiu. E și-n cele ce, cum ar veni, sunt acum, da’ și-n cele ce, cum s-ar zice, mâine vor râde la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să găsească formula magică de consolare; nici azi nu știu dacă bravase atunci sau dacă, cine știe prin ce intuiție, reușise În chipul cel mai firesc să rămînă În detașarea și veselia lui obișnuită. Nu, nu era nici indiferență, nici naivitate, ghicisem În ochii lui acea complicitate orgolioasă - simțea și el că victimele au un ascendent moral asupra Învingătorilor, deci trebuia să arătăm că sîntem puternici, că avem o calitate care ne deosebește de ceilalți și care nu ne poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dor de ducă era perfecțiunea întruchipată, roșeai dacă te uitai la el. Da, așa trebuia să-ți dorești plecarea. Ca de pe băncile școlii, de la cafenea sau a mia oară din locuința vreunei femei, și cu un amestec de agerime și naivitate pe față, ca accesorii ale primei împărtășanii repetate de mii de ori. Racheta era gata, construită de niște străini care nu înțelegeau limba celorlalți, cu acest prilej a trebuit inventată o nouă limbă, plină de cuvinte cu treizeci și trei de silabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să se miște armonios. Satan însuși va fi scos din hăul adânc eliberat de lanțuri, numai ca să se poată închina creației și Creatorului universal. Cred că toate astea sunt extrem de exagerate, dar Zaharel a crezut în acest sfârșit frumos în naivitatea lui bine cunoscută și asta a fost cauza „morții“ și „învierii“ lui crepusculare. Și eu? Mă simt pur și simplu păcălit, rătăcit și fără speranță pentru a intra „curat murdar“ în Împărăția umbrelor. Dar într-un fel curios, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
postura unui băiat visător și, de ce nu, naiv. Cred că Sonia stăpânea știința de a chema la viață sentimente care demult nu mai palpitau în inima mea, sentimente care, tocmai de aceea, erau mai pure decât mine. Tinerețea, puritatea și naivitatea acestor sentimente nu se acordau deloc cu experiența mea murdară de viață. Așa eram eu cu Sonia. Peste câteva zile, am avut certitudinea că sunt chiar așa, că nu pot fi nimic altceva și nimeni altcineva. La vreo două-trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cel puțin, stiloul unui Împărat. Eu, În taină, eram Încredințat că, cu o asemenea minune, se putea scrie orice, de la romane la enciclopedii, și chiar scrisori a căror putere trebuia să se afle mai presus de orice limitare poștală. În naivitatea mea, credeam că ceea ce aș fi putut scrie eu cu stiloul acela ar fi ajuns pretutindeni, inclusiv În acel loc de neînțeles unde tatăl meu spunea că se dusese mama și de unde ea nu se mai Întorcea. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trebui să-ți căutăm o femeie, am zis eu. O femeie Îți va Înveseli viața, ai să vezi. Fermín Romero de Torres oftă, mintea lui Încă rebobina deliciile legii gravitației. — Dumneata Îmi vorbești din proprie experiență, Daniel? Întrebă el cu naivitate. M-am mărginit să zîmbesc, știind că tata mă pîndea cu coada ochiului. Din ziua aceea, lui Fermín Romero de Torres Îi căzu cu tronc să meargă la cinematograf În fiecare duminică. Tata prefera să rămînă acasă și să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-l cunosc? am întrebat-o. — Ai vrea să-l cunoști? Mi-a zâmbit și zâmbetul ei era cu adevărat foarte dulce, apoi a roșit puțin. Era neobișnuit ca o femeie de vârsta ei să roșească atât de ușor. Poate că naivitatea era farmecul ei suprem. — Vezi dumneata, nu e deloc legat de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu cu dispreț, ci mai degrabă cu afecțiune, ca și cum recunoscând defectul lui cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și simplu un motiv de batjocură. Colegii lui de breaslă nu-și ascundeau disprețul pentru lucrările lui, dar el câștiga destui bani și nu șovăia să-și deschidă larg punga. Era mărinimos, iar cei nevoiași, râzând de el pentru că avea naivitatea să creadă poveștile referitoare la necazurile lor, împrumutau cu nerușinare bani de la el. Era foarte emotiv și totuși simțămintele lui atât de ușor de stârnit aveau în ele ceva absurd, așa că-i acceptai bunătatea fără să simți nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe care Destinat le smulgea din calendarul său. Tristețe este un nume pe care îl pomenea adesea. Cred că ajunsese să țină la omul acela rece și solitar care o găzduia. Vorbea despre el cu o ironie tandră, notând fără naivități eforturile lui de a-i intra în grații, glumind fără prea mare răutate pe seama chipului său care se îmbujora uneori, bâlbâielilor lui, hainelor lui ciudate și plimbărilor în cerc în jurul căsuței, privirilor aruncate spre fereastra camerei sale. Tristețe o amuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vorbim. Crezi că-i pasă cu adevărat cuiva despre ce se întâmplă cu un pervers amărât? Morga e plină de ei. M-am auzit replicându-i pe un ton care chiar și mie mi s-a părut că sună a naivitate lipsită de speranță: — Cuiva trebuie să-i pese, altfel nici noi înșine nu suntem cu nimic mai buni decât criminalii. Nu-i pot împiedica pe alți oameni să poarte pantofi murdari, dar pot să mi-i lustruiesc pe-ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de unde ridicăm această hartă a poeziei argheziene se așează sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri, unde sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate poți ridica orice proză la măsura de aur a lirei. Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vocabular just și pur, nu înțeleg în schimb deloc concesiunile făcute pitorescului indigen, când geniul său liric îl înclină să enunțe raporturile universale. Procedeul din versurile: "Cocoși apocaliptici tot strigă/ Tot strigă din sate romînești", e inutil, sau de o naivitate prea voită în orice caz: fără ecou și demn de alți poeți ai Ardealului. Mi-e teamă - atât de multe sânt motivele de folclor ro-mînesc la d-l Blaga - că, râvnind la o chimie complectă a poeziei, i-a alterat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
criză. CU PRIVIRE LA SPIRITUL MATEMATIC SUB CONSTELAȚIILE NUMERELOR Când, mici câmpulungeni ambițioși, Velculescu, Mișu Vlădescu și cu mine am venit la București să cucerim cununile liceului Lazăr, așteptând să cucerim ceva mai târziu chiar orașul, ne-am dat curând seama de naivitatea noastră. Fuseserăm cei dintâi, cu diferențe de ordinul sutimilor, la gimnaziul Dinicu Golescu. La matematice avusesem chiar un bun dascăl, pe Ion Antonescu. Da, dar acolo ne detașam pe un fel de neant; aici la Lazăr aveam de luptat cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fragilității. Presimțea el că în această direcție va fi concurat de Arghezi? Cert e că în 1927 Barbu se delimitează de poezia lui Arghezi, după el cultivând genul hibrid al romanului în versuri "unde, sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate, poți ridica orice poză la măsura de aur a lirei". Poezia sa se îndreaptă către altceva: "Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai ogindi decât figura spiritului nostru. Act clar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al doilea. (Halviță se clatină). HALVIȚĂ: Lasă-mă domnule să plec. Habar nu ai dumneata câte vizite mai am eu de făcut până diseară. Ce crezi că munca mea e chiar așa floare la ureche? Ia uită-te domnule câtă naivitate la oamenii ăștia, care zic că sunt în toată firea! COR STÂNGA: Lu' ăsta-i luăm pălăria. COR DREAPTA: Și noi medalionul. (În tot acest timp, Cucu s-a mișcat deznădăjduit prin cameră frângându-și mâinile). CUCU: Nu sări domnule
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
formele nouă exact în măsura în care a luptat pentru ele și la nevoie le apără exact cu aceiași furie cu care a luptat pentru ele! Iar când trezit din somn de Efimița (va remarca cu malițiozitate dar și cu o doză de naivitate Ibrăileanu), conu Leonida declară că zarva din stradă nu poate să fie revoluție pentru că nu e voie de la poliție să se tragă noaptea focuri de armă, nu-i așa că acesta, cel puțin pare o pură glumă ba încă prea exagerată
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
acestei polarități fertil-nefertil. Referindu-se la baba lui, care nu-i făcuse copii, moș Nichifor spune clar, cu cinism: „pomul care nu face roadă se taie și în foc se aruncă”. Așa se zice și la biserică, afirmă el cu naivitate prefăcută. Dar moș Nichifor este și mai radical, de o radicalitate frizînd imoralitatea, ba și părăsirea credinței strămoșești: În privința asta - îi spune el jupîneșicăi Malca - îi mai bună legea dumneavoastră de-o mie de ori. Nu-ți face una copii
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
imediat și am fugit afară din sală. - De ce? - Cum de ce? Ce căuta el cu mâna sub fusta mea? Ce dacă mi-a plătit biletul? Pentru un leu cincizeci poate face ce vrea? - Nu știi ce căuta? se distra Eleonora cu naivitatea prâslei familiei. Să vadă dacă este privighetoarea în cuibar, că doar așa fac toți băieții cu fetele când se întâlnesc. Se pupă, se mai pipăie, asta este. Nu trebuia să fugi. Te-ai speriat degeaba. Mai târziu ai să vezi
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
Eram singur la părinți! Grea decizie. Până la urmă, după mai bine de șapte luni, m-am decis să plec. Nu renunțasem insă la cetățenia romană. Posedăm un pașaport albastru. Adică de cetățean roman stabilit în străinătate. Mi-a zis, în naivitatea mea că dacă se va face bine în România mă voi reîntoarce... Iată că au trecut 33 de ani și tot în exil sunt. Printre străini! Am făcut o escală de mai bine de un an la New York. Cu o
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
controlul analogiei, al asociației lirice. Amestecul de patetism și ironie fină, de elegie și sarcasm, de descripție și enumerare prozaică, de simboluri prețioase și detalii anodine denotă, în ciuda percepției proaspete, multă ușurință a versificării, în care descoperim un soi de naivitate: “ Au mărunțit zarzării neaua/ Și-au readus-o în coronae?/ Ori s-a jucat printre “bidoane“/ Aprilie cu bidineaua ?“( Aprilie). Observația nu e lipsită nici de aerul reflexive și, chiar când tema lirică are “glas de romanță “, o anumită tandrețe
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
ori ce - soarta mea deja s-a scris - chiar de la-nceput - pe fruntea norilor trădătorilor ...hai să cădem la pace - tu de-acolo - oricum te-o chema - ori te-o striga cineva: vino jos - de-acolo unde te-au cocoțat naivitatea și dementă - setea mea de mereu altceva - de mai bun și de ce nu - mai frumos... - vino jos stai aici - lângă mine - rană în rană să tăcem - sub cerul gol și trist - de fals ametist - stai aici jos - cu mine - drept
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
ce trece catastrofală. Și să trecem acum la exemple concrete: 1. Guvernarea trecuta si prezenta Electoratul naiv a văzut în această aglomerație USL-istă salvarea de ultim moment. Salvarea nu va fi niciodată, atât timp cât interesele de clan și mafiote transcend naivitatea electoratului amăgit. De un amuzament grotesc este și declarația lui Varujan Vosganian că dorește o remodernizare a industriei românești. Probabil că el se referea la noile mall-uri, care au luat locul vechilor fabrici, pentru că din vechea industrie s-a
DECLARATIA LUI GEORGE FRIEDMAN PRIVIND ROMANIA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362924_a_364253]
-
el, dar nu întotdeauna descoperite la o primă privire... -Călătorie frumoasă pe Val-urile lecturii!" - de Maria Burlacu http://confluente.ro/Maria Burlacu.html Prefața la - ‘’SOLOMIA’’ Comparativ cu Salomeea, fica reginei israelite ce părea și ea inocentă, dar de o naivitate ce s-a asociat cu ’’întunericul... Solomia, apare întocmai ca s-o contrazică, dacă printr-o luptă absurdă a contrastelor ajung într-o opoziție directă. Deoarece, numai printr-un dans al cuvintelor ea nu cere jertfă și nici măcar nu caută
PREZENTARE DE CARTE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363004_a_364333]