883 matches
-
-lea s-a arătat dispus să sprijine Regatul Unit și să se opună Rusiei în cazul Chestiunii Orientale. Amestecul rușilor în afacerile Imperiului Otoman nu amenințase însă în niciun moment interesele Franței în regiune. De aceea, Franța a abandonat poziția napoleoniană față de Rusia după stabilirea republicii. Bucurându-se de sprijinul lui Otto von Bismarck și încurajată de modificarea de politică a Franței, Rusia a denunțat clauzele care priveau Marea Neagră în tratatul din 1856. Imperiul Rus și-a reînființat o flotă în
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
(în ) este un film istoric american din 1957, regizat de Stanley Kramer și în care rolurile principale au fost interpretate de Cary Grant, Frank Sinatra și Sophia Loren. Petrecut în epoca napoleoniană, aceasta este povestea unui ofițer britanic (Grant) care are ordinul de a prelua un tun uriaș din Spania și a-l duce pe o navă la forțele britanice. Dar liderul trupelor spaniole de gherilă (Sinatra) vrea mai întâi să transporte
Mândrie și pasiune () [Corola-website/Science/325232_a_326561]
-
și Lucca. Începând din secolul al XIV-lea, Florența a obținut întâietate față de Pistoia (din 1306, dar anexată oficial abia din 1530), Arezzo (1384), Pisa (1406) și Siena (1559). În ceea ce privește Lucca, aceasta s-a menținut ca republică independentă până în perioada napoleoniană. Pentru istoria ulterioară a Florenței, vezi Republica Florența. Pentru istoria Florenței începând cu secolul al XV-lea, vezi familia Medici. "Toscana a fost anexată de Franța, 1807-1814. Sora lui Napoleon, Elisa Bonaparte, a primit titlul onorific de "Mare Ducesă de
Lista margrafilor de Toscana () [Corola-website/Science/324748_a_326077]
-
același timp, tot ei apreciază importanța deosebită a rebeliunii ca precusror al Războiului de Independență. Istoricul englez Douglas Dakin apreciază că Rusia a fost singura putere europeană care a sprijinit lupta pentru independență a grecilor până la Revoluția Franceză și războaiele napoleoniene. Agenții ruși din Grecia au dus o amplă mișcare de propagandă, punând accent pe renașterea Imperiului Bizantin. Printre agenții agitatori s-a numărat Papazolis, un ofițer de artilerie originar din Macedonia. El este cel care împreună cu frații Orlov a conceput
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
dezastruoasă de la Jena (1806). Pentru a preveni confiscarea teritoriilor sale, Karl August a fost nevoit să se alăture Confederației Rinului. Din acest moment până după campania din Moscova din 1812 contingentului său a luptat sub steagul francez în toate războaiele napoleoniene. Totuși, în 1813 el s-a alăturat Marii Alianțe și la începutul anului 1814 a preluat comanda unui corp de 30.000 de oameni și și-a desfășurat activitatea în Țările de Jos. Karl August a murit la Graditz, în
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
model pentru noul cod civil român. În fapt, chiar și în dreptul francez, autoritatea parentală este o noțiune relativ nouă, ea fiind introdusă în anul 1970, ocazie cu care a înlocuit "puterea maritală" (sau "autoritatea paternă") termen decurgând din Codul Civil Napoleonian. Introducerea autorității parentale în Franța constituie dovada egalizării îndatoririlor soțului și soției. De la Codul Civil instituit în 1804, sub egida lui Jean-Jacques Régis de Cambacérès, soția avea în familie un rang abia mai de invidiat decât copiii. Într-adevăr, femeia
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
și Jupiter. O altă sarcină a Societății Astronomice era promovarea și difuzarea de cunoștințe și informații privitoare la descoperirile astronomice efecuate. Primul președinte al Societății Astronomice a fost . În 1813, Johann Hieronymus Schröter a fost victima distrugerilor din timpul Războaielor Napoleoniene, ofițerul francez Dominique Vandamme distrugându-i toate cărțile, scrierile și observatorul. A fost o catastrofă după care Schröter nu a mai reușit să-și reia munca. Desenele sale despre Marte au fost redescoperite abia în 1873, datorită lui François J.
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
o dispută care va conduce la război în 1812 și în cele din urmă la căderea lui Napoleon. Din 1811 în 1816 el a fost Guvernator de Estonia unde a condus pregătirea abolirii iobăgiei din Rusia. A participat la Războaiele Napoleoniene din 1812 până în 1814. La sfârșitul războaielor napoleoniene el s-a întors în Rusia pentru a-și termina munca din funcția de guvernator de Estonia. S-a întors în Oldenburg în 1816. La 24 iulie 1817, la vârsta de 34
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
1812 și în cele din urmă la căderea lui Napoleon. Din 1811 în 1816 el a fost Guvernator de Estonia unde a condus pregătirea abolirii iobăgiei din Rusia. A participat la Războaiele Napoleoniene din 1812 până în 1814. La sfârșitul războaielor napoleoniene el s-a întors în Rusia pentru a-și termina munca din funcția de guvernator de Estonia. S-a întors în Oldenburg în 1816. La 24 iulie 1817, la vârsta de 34 de ani, Augustus s-a căsătorit cu Prințesa
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
față de toți seniorii, cu excepția celei față de împărat), ea a avut o influență decisivă ca un centru al vieții economice și culturale și al credinței în Füssen și în întreaga regiune. La 11 decembrie 1802, în timpul secularizării ce a urmat Războaielor Napoleoniene și Păcii de la Lunéville, prinții de Oettingen-Wallerstein au intrat în posesia Mănăstirii Sf. Mang. La 15 ianuarie 1803 Prințesa Wilhelmine i-a comandat abatelui Aemilian Hafner să desființeze abația și să părăsească clădirile până la data de 1 martie a anului
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
orașului, inclusiv Hohensalzburg. El a adăugat diverse anexe la cetate, cum ar fi depozitele de praf de pușcă și casele de poartă suplimentare. Fortul s-a predat fără luptă trupelor franceze de sub comanda generalului Jean Victor Marie Moreau în timpul Războiului napoleonian al celei de-a doua coaliții din 1800, iar ultimul principe-arhiepiscop, contele Hieronymus von Colloredo a fugit la Viena. În secolul al XIX-lea, el a fost folosit drept cazarmă, depozit și temniță înainte de a fi abandonat ca avanpost militar
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
Maler), Franz Michael Vierthaler (Schulreformer, Schriftsteller) und Lorenz Hübner (1785-1799: Herausgeber der ’’Oberdeutschen Staatszeitung’’). Colloredo a stăpânit, pe lângă germană și latină, franceza, italiana și ceha. A fost de asemenea un bun violoncelist. A murit în exil la Viena, după ce trupele napoleoniene au ocupat Principatul de Salzburg.
Hieronymus von Colloredo () [Corola-website/Science/328308_a_329637]
-
în ) este un film de aventuri franco-român din 1967, regizat de Bernard Borderie și Petre „Pitt” Popescu. El a fost realizat de Studioul Cinematografic București în colaborare cu Franco-London Film (Franța). Acțiunea filmului se petrece în Italia, în timpul primelor campanii napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea. Rătăciți de restul regimentului, șapte soldați francezi ajutați de o fermecătoare fiică de nobil italian reușesc să saboteze planurile armatei austriece. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Jean Marais, Sidney Chaplin, Marilù Tolo, Florin
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, care considera acest film drept o comedie ușoară, mai mult sau mai puțin muzicală. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Aventurile unor grenadieri napoleonieni încartiruiți în coasta unui sat italienesc plin de fete istețe. Dintre ele, Carlotta («ștrengărița Tolo!») e gata-gata să le vină de hac la patru-cinci, mă rog, câți «băieți» i se împleticesc în fuste, iar când aceștia aleargă după ea s-
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
de ansamblu a Rusiei), conținând o serie de remarci negative față de Rusia. Acest document a devenit cunoscut mai târziu sub numele de "Testament al lui Petru cel Mare" și a fost publicat pentru prima dată în octombrie 1812, în timpul războaielor napoleoniene. În recitita lucrare a lui Charles Louis-Lesur, " Des progrès de la puissance russe" (Progresul puterii Ruse), tema rusofobiei a fost ridicată la cererea lui Napoleon Bonaparte, care a și ordonat publicarea acesteia într-o serie de articole, ce urmau să fie
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
ridicată la cererea lui Napoleon Bonaparte, care a și ordonat publicarea acesteia într-o serie de articole, ce urmau să fie publicate și arătat că "Europa este inevitabil în procesul de a deveni pradă pentru Rusia". Ca urmare a războaielor napoleoniene, propagandă împotriva Rusiei, a fost continuată de către fostul duhovnic a lui Napoleon, Dominique Georges-Frederic de Pradt, care într-o serie de cărți a portretizat Rusia ca un stat "despotic", "asiatic" și "flămând". Apărută în Franța, după căderea lui Napoleon în
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
Wimpssen, Reding, Betschart, Traxer și Preux). De asemenea unul dintre regimentele Gărzii Regale a fost format din valoni. Ultimul regiment de mercenari din armata spaniolă a fost demobilizat în 1815 ca urmare a dificultăților de recrutare apărute după izbucnirea Războaielor napoleoniene. Un eveniment notabil al conflictelor din această ultimă perioadă a apărut în timpul bătăliei de la Bailén, când „elvețienii roșii” (numiți astfel după culoarea uniformelor lor) din cadrul armatei franceze au fost obligați să lupte împotriva „elvețienilor albaștri” din armata spaniolă. „Atholl Highlanders
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Sienkiewicz în trilogia Prin foc și sabie, Potopul și Pan Wołodyjowski. Urmărirea invadatorului suedez prin Pomerania și Danemarca (1658-1659) și debarcarea polonezilor conduși de Czarniecki pe insula Als au fost menționate în cântecul legionilor poloneze care au luptat în armata napoleoniană, cântec care avea să devină mai târziu Imnul național al Poloniei. În timpul celei de-a doua Republici Poloneze au apărut lucrări istorice care au analizat viața și realizările lui Czarniecki cu instrumente științifice, fără exaltările patriotice romantice. Władysław Czapliński avea
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
Încercările lui Napoleon Bonaparte de creare și consolidare a unui imperiu european au adus statul francez în conflict cu puterile care participaseră la împărțirile Polonei cu doar un deceniu mai înainte. Voluntarii polonezi s-au alăturat în număr mare armatei napoleoniene, sperând că prin participarea lor la lupte alături de francezi vor facilita recucerirea independenței statului lor . Ducatul Varșoviei a fost un stat fondat de Napoleon în 1807 din teritoriile cedate de Regatul Prusiei prin tratatul de la Tilsit. Ducatul a fost păstrat
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
până în 1815, Ducatul Varșoviei a fost ocupat de Rusia și Prusia după semnarea acordurilor de la Viena. Polonia Congresului a fost creată prin hotărârea Congresului de la Viena dintr-o parte a teritoriului Ducatului Varșoviei, după reorganizarea statelor europene la încheierea războaielor napoleoniene . Marele Ducat de Posen a fost o regiune a Regatului Prusiei care a fost formată în perioada 1815 - 1848 în teritoriile ceea ce era cunoscute și ca Wielkopolska (Polonia Mare). Congresul de la Viena prevedea ca acest ducat să se bucure de
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
în căutarea unor locuri sublime. Călătoriile în regiune ale aristocrației din Marea Britanie și din Irlanda au sporit semnificativ, iar Powerscourt și cascada sa au fost incluse în circuitul turistic european „"Grand Tour of Europe"”, dar proiectul a eșuat datorită Războaielor napoleoniene. În anul 1781 Edward Lloyd, în lucrarea sa "Month’s Tour" - Turul Lunii - scria: „Când ne-am apropiat de cascadă, am fost loviți de uimire, ce auzisem despre acest fenomen, mințile noastre nu puteau înțelege ...” În luna august 1821, în timpul
Cascada Powerscourt () [Corola-website/Science/327729_a_329058]
-
1811-1823 a fost unul din Războaiele de independență din America de Sud la începutul secolului al XIX-lea, când mișcările de independență purtate împotriva Imperiului Spaniol s-au intensificat datorită oportunității create de problemele Spaniei în Războaiele Napoleoniene. În data de 5 iulie 1811 șapte din "Capitaneriile" din Venezuela și-au declarat independența prin "Declarația de Independență Venezueleană", mai târziu adoptând și o constituție. Prin aceasta Venezuela a fost prima colonie spaniolă, care și-a declarat independența și
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
conducerea lui Simón Bolívar țara și-a câștigat în 1821 independența de Spania, alături de Columbia, Panama și Ecuador, care până în anul 1830 erau parte a Columbiei Mari. Câteva evenimente din Europa au pregătit terenul pentru "Declarația de Independență Venezueleană". Războaiele Napoleoniene nu numai că au slăbit puterea Imperiului Spaniol, dar au pus neoficial Marea Britanie de partea mișcării de independență. În mai 1808 a cerut abdicarea lui Ferdinand al VII-lea al Spaniei și peste câteva luni al tatălui său, Carol al
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
producția pe scară mare și vânzarea pe bani pe o piață lărgită. Costurile transporturilor au fost diminuate odată cu îmbunătățirea stării drumurilor și a căilor navigabile. Urbanizarea Austriei, Boemiei și Moraviei, ca și nevoia de provizii pentru armata implicată în războaiele napoleoniene au dus la o creștere spectaculoasă a cererii de alimente și îmbrăcăminte. Regatul Ungariei a devenit în aceste condiții grânarul și principalul furnizor de lână al imperiului. Au fost desțelenite noi terenuri, iar metodele de exploatare a pământului s-au
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
-lea Dunkl (1773-1784), care a fost ultimul abate de Mondsee. În 1791, abația a fost dizolvată de către împăratul Leopold al II-lea. Începând din 1625 și până la desființarea sa, abația a fost membră a Confederației benedictine din Austria. În timpul perioadei napoleoniene regiunea "Mondseeland" a revenit Bavariei pentru câțiva ani. În acest timp, în 1810, feldmareșalul bavarez Prince Karl Philipp von Wrede a dobândit abația abandonată de la Mondsee (împreună cu abațiile din apropiere de la Suben și Gleink) și a folosit-o ca un
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]