10,211 matches
-
au vrut împietrit sub chipul „criticului” încruntat al „burghezomoș ierimii”. Fără să facă o psihanaliză a operei epistolare - e un critic prea fin pentru o asemenea grosolănie -, Dan C. Mihăilescu scoate la iveală geologia sufletului caragialian și, subsecvent, tectonica unei narațiuni confesive de o năucitoare versatilitate. Consecințele acestei desfolieri a travestiurilor textuale depășesc cu mult simpla reevaluare a corespondenței. Caligrafia plăcerii este un concept ce redesenează, de fapt, portretul spiritual al lui I. L. Caragiale. Însă nu toți cititorii lui „nenea Iancu
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
ci și spiritul. Autorul încearcă să descrie o lume dispărută, dar cu cât ne scufundăm mai mult în adâncul acestei lumi, simțim că fotografiem suflete, descoperim un univers sub un alt univers. În carte nu există întâi și apoi, iar narațiunea nu este o linie dreaptă. În afara romanului pe care îl citim, există lumea pe care acesta o reflectă. Acolo se află Cartea Șoaptelor, în acea lume făcută din poveste în poveste, amintire în amintire, personaj care se intersectează cu alt
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
Apoi, nu e mai puțin adevărat că discursul aduce cu un scenariu sau cu un spectacol prin grăbita trecere în revistă a episoadelor relevante pentru realitățile despicate și, în final, odată cu intersectarea realităților, printr-o cortină alegorică. Ideea e că narațiunea preia aluviunile teatrale și concretizează un scenariu fantast, ce poate fi omologat oricând de realitățile experimentate de cititor. Pactul propus de Dumitru Radu Popa are în vedere cititorul pregătit să accepte faliile realității și imersiunea fenomenelor cristalizate oniric. De aceea
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
constat că nu prea am ce povesti despre viața mea «de la suprafață»”. Cine așteaptă, de aceea, detalii picante cu privire la viața eseistului, va fi dezamăgit. O pudoare destul de comună la scriitorii șaizeciști îl face pe Octavian Paler să opteze, în locul unei narațiuni coerente a propriei vieți, pentru selectarea unor topoi, reluați din diferite unghiuri. Aspirațiile romantice din tinerețe (intenția de a reface drumul lui Don Quijote, de a scrie o istorie a sinuciderilor sau plăcerea de a reface în minte celebre episoade antice
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
ce se apără de agresiunea unei lumi amenințătoare, pe care nu o acceptă... Tatiana Niculescu Bran se dovedește nu doar o observatoare eficientă a unor medii sociale dintre cele mai diverse, ci și o autoare capabilă să-și proiecteze, discret, narațiunile pe un fundal social-politic (ba chiar geopolitico- religios) neliniștitor și complex: o Românie a orfanilor, migranților și neintegraților, care nu-și pot găsi în spitale vindecarea și în mănăstiri refugiul, sfîșiată între deruta pierderii reperelor și nevrozele globalizării. Departe de
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
secrete franceze cu autoritățile corupte din Tahiti, Meckert nu mai ține minte nimic din ce i s-a întâmplat recent, nu știe nici măcar cine e, dar își aduce aminte destul de multe lucruri dintr-o copilărie care nu pare a lui. Narațiunea e de altfel la persoana a treia. Își petrece ultimii ani de viață, îngrijit de o soră, ca Eminescu al nostru, străduindu-se din toate puterile să smulgă, bucată cu bucată, din ghearele uitării acest trecut pe trei sferturi pierdut
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
nu știu cum o voi scoate la capăt... Ce fac copiii mei? Au și ei problemele lor, am vorbit la telefon, acum două luni.” „Ai observat? X n-a mai scos o carte bună... de multă vreme. A ajuns un ilustru necunoscut!” Narațiunea are două acte, primul cu epicul sfâșiat în/prin scrisori, al doilea prin „scene” semi-independente. Primul act conține o formidabilă pendulare, între persoane și personaje, narațiunea fiind când homodiegetică (la persoana I - Maria), când epistolară (postmodernă - la persoana a II
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a mai scos o carte bună... de multă vreme. A ajuns un ilustru necunoscut!” Narațiunea are două acte, primul cu epicul sfâșiat în/prin scrisori, al doilea prin „scene” semi-independente. Primul act conține o formidabilă pendulare, între persoane și personaje, narațiunea fiind când homodiegetică (la persoana I - Maria), când epistolară (postmodernă - la persoana a II-a - Mihu), când heterodiegetică (la persoana a III-a - Ana); al doilea act, deși conține o aceeași pendulare (și ezitare) nu mai acordă importanță personajelor, acestea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ani... FLASH 27 (A fost odată...) Părinților mei A fost odată... Ei bine, nu. Nu: A fost odată ca niciodată... așa cum încep toate basmele. Această formulă mi se pare mult prea mult exploatată, când vine vorba de o astfel de narațiune. Și cum, de când mă știu, sunt împotriva regulilor rigide și a modelelor de la care nu trebuie să te abați, ei bine, voi spune doar atât: A fost odată cum nu va mai fi... A fost odată o livadă de meri
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică, repetiția, prețiozitatea expresiei, atitudinea meditativă, reveria, sentimentalitatea, nostalgia, uimirea, admirația, dramatismul trucat, într-un cuvânt artificiul sau poza. În aceste proze de început, divagația și comentariul liric dublează coordonatele narațiunii, amestecându-se cu analiza, spre deosebire de romane unde ele se diminuează pentru a dispărea cu desavârșire, structurând deplin examenul psihologic pe implicațiile interioare ale relațiilor și acțiunilor umane.” ¹ Lovinescu are dreptate să aducă în discuție mai departe cazul bine cunoscut al
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
menționează că beneficiază de procedee didactice cum sunt: explicația, descrierea, povestirea, demonstrația. Toate aceste variante și procedee sunt integrate de Maria Eliza Dulamă în strategii, metode și procedee expozitive. O prezentare pe scurt a variantelor expunerii ar arată, astfel: povestirea (narațiune simplă, într-un limbaj expresiv prin care se obține o participare afectivă a elevilor, se stimulează imaginația, se antrenează noi motivații și disponibilități de învățare), explicația (dezvăluire a adevărului pe baza unei argumentații deductive ce pune în mișcare operații logice
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
topește în eter... Maniheismul cărții, pentru care existența poate fi înțeleasă mai ușor dacă e privită ca un câmp de bătălie între bine și rău, conferă o autoritate de nezdruncinat edificiului scriitoricesc. Inversarea raportului estetic/etic într-o astfel de narațiune e compensată prin frumoasa limbă românească în care autorul scrie și prin reducerea redundanței stilistice, ceea ce îi conferă o remarcabilă fluență. Deși poet, Constantin Clisu este, în proză, imun la tentația lirismului, și bine face. Eventualei necesități lirice el îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
memorii, în curs de editare. După ce am întâlnit oameni de talia acestor basarabeni (exceptându-l pe Buzdugan: bucovinean) interesul meu pentru P.H.Lippa se înscrie într-o ordine firească. Numai că există și o atracție în plus: enigma ce învăluie narațiunea din caiet, posibilitatea de a descoperi secretul unei vieți, plăcerea decodării unei povești de dragoste. 30 aprilie Revin la caietul cu scoarțe negre. Sentimentul comiterii unei indiscreții nu m-a părăsit cu totul. Mă scuz gândind că autorul va fi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu poate fi trăită decât o singură dată în viață. Bărbatul se află la final de „a doua tinerețe”; observă cu atenție detaliile
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ceea ce parcurge cu ochii și cu mintea. Se întâmplă în această situație să am momente în care uit cu totul că este vorba de pură ficțiune sau de umbre rămase în ceața rece a unui timp revolut (ca în cazul narațiunii lui P.H.L.). Devin „personaj” alături de personajele din carte, încât m-aș îndrăgosti eu însumi de Teodora, aș iubi la fel de mult ca Domnul R. și m-aș emoționa până la lacrimi ținând copilul în brațe. Nu exagerez deloc! Știind că atât P.H.L.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu?"), întîrzierea narațiunii, cu stoparea fluxului evenimentelor, ca la Creangă ("Dar să terminăm cu chestiile astea, că mie nu mi-au plăcut niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră"), folosirea titlurilor ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Pandele, îl arestase în 1952 pe colegul său de clasă (Gh. Cahu), care înțelegea să uzeze deă libertatea cuvântului, dar nu de aceea mult clamată de ideologii noului „regim de democrație populară”: spui numai ce este permis de „dictatura proletariatului”! Narațiunile excluse din sumarul cărții Ioana din primăvară de cenzorul plătit de Consiliul Culturii (Mihai Ungheanu) „văd lumina tiparului” abia acum, odată cu reeditarea ultimelor trei titluri mai sus menționate. Prima (și unica) încer care de a plasa unei reviste astfel de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
exprimă viu atât în desenele copiilor și activităților de joc ale acestora.” Prezența imaginației este evidentă însă și în astfel de situații cum sunt acelea de ascultare și savurare a poveștilor, povestirilor, basmelor, etc. Copilul reconstruiește în imagini pregnante momentele narațiunii, manifestă trăiri emotive intense față de personajele fantastice imaginate. Uneori este în stare să plângă sau să-i fie teamă în momentele dramatice ale povestirilor. Este perioada în care, datorită dezvoltării capacității de a integra posibilul în real, copiii capătă teamă
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
plângă. Dar poate ceea ce atrage cel mai mult în textele Mihaelei Alexa este ambiguitatea, mai exact ambiguizarea. Nu știm cine vorbește, cu cine vorbește, cine este naratorul, dacă naratorul e subiectiv sau obiectiv, în ce măsură este implicat direct sau indirect în narațiune. Un text realist? Pagini fantastice? Descrierea fenomenologică a unui traseu oniric? Fără îndoială că întâlnim în nuvelă toate aceste aspecte și încă multe altele. Nu știu câte cititoare se vor identifica cu trăirile Karinei, câte ar dori să-i repete destinul, dacă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin nedeterminare), predilecția pentru alb-negru, această predilecție coincizând în imaginar cu perioada filmului mut, în care gesturile sunt mult amplificate, absența aproape totală a narațiunii, ceea ce presează logic și necesar asupra dialogului și a descrierii. Faptul că Mihaela Alexa scrie și poezie e foarte bine, pentru că o face să fie mai atentă la structurile strânse (proza propriu-zisă e mult mai laxă). Cred că într-un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu mai contează. Făcusem inițial o observație pe text subliniind că din mașină nu coboară silueta bărbatului ci chiar bărbatul. Se pare că nu am avut dreptate: din mașină coboară doar o siluetă. Mai greu atunci când se luptă cu lungimile narațiunii și pasajelor descriptive, Mihaela Alexa dovedește în schimb abilitate în manevrarea dialogului, spontan, dinamic, natural. Desigur că nu vorbim despre o carte capabilă să dea piept cu critica de specialitate, matură și convingătoare in integrum. Este în schimb o carte
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
insinuează în filosofie conceptul de postmodern, prezent în mediul cultural francez fie ca deconstructivism sau neostructuralism, fie ca postheideggerianism. Termenul, caracterizează o stare aflată sub semnul multiplicității, diferenței, eterogenității, deconstrucției acelor viziuni explicative unificatoare, cu pretenție de universalitate. Criza marilor narațiuni întemeietoare (metanarațiunile) a provocat o criză de identitate și de identificare. Metapo-vestirile sunt substituite cu pluralități de sisteme menite să construiască identități și identificări contextuale (micronarațiuni). "De la filme, știri (branduri n.n.) și reclame publicitare toate acestea reprezintă astfel de forme
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
se spunea că ar conferi posesorului său puteri imperiale. Lucru plauzibil, din moment ce îi aparținuse, cândva, lui Charlemagne.) În fața unei astfel de utopii scientiste, îi revine unui jurnalist oarecare meritul de a readuce lucrurile pe pământ. Vorba vine, pentru că, deși adecvată narațiunii, soluția lansată de el n-are nimic terestru: Însă mai neobișnuită decât toate a fost întrebarea pusă de un tânăr reporter de la revista Journal des Voyages et des aventures de terre et de mer, care de curând începuse să publice
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
estetice. Dacă păstrăm însă convenția impusă de Bayard, dintre factorii ce aparțin exclusiv operei, putem identifica patru tipuri: 1) alegerea neinspirată a unor teme care, prin ele însele, pot duce la iscarea unei catastrofe literare, 2) folosirea unui ritm al narațiunii ce compromite efectul estetic, 3) folosirea unor figuri de stil care îneacă opera sub o pletoră de zorzoane indigerabile și, în fine, 4) introducerea unor personaje care nu numai că nu-și găsesc locul în intriga operei, dar chiar ajung
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
devoratorii de enigme polițiste. O spune Mircea Mihăieș oferind din capul locului, o altă greutate întregii opere: "Aventura există din plin - în Somnul de veci se trage cu pistolul la fel de mult ca în orice proză polițistă -, suspansul e parte a narațiunii, iar adevărul iese la lumină așa cum cer regulile jocului. Și totuși, centrul de greutate al povestirii se află în altă parte: în țesătura fină de senzații și cuvinte ce însoțesc deplasările aparent haotice ale lui Marlowe. Pornit în căutarea aventurii
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]