9,821 matches
-
îndrăgise de la prima vedere și pe care, cu timpul, îl îndrăgise și ea. Satul îi devenea din ce în ce mai aproape, oamenii mai dragi și, după ce se căsătorise, trăind aici mai mulți ani, satul soțului deveni pentru ea mai aproape decât satul ei natal, pe care îl lăsase cu mulți ani în urmă. Iurie era un soț bun și iubitor. Muncea ca agronom în colhoz și totul le mergea bine. Aveau trei copii și casa lor- pe care o construiseră cu ajutorul părinților și a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înțelegi Adevărul! îi dorisem eu. Nu mai vorbirăm nimic până la aterizarea avionului. La despărțire, ne-am urat sănătate și drum bun mai departe, plecând fiecare din noi cu gândurile noastre. Incendiul De multe ori, gândul mă duce la satul meu natal. Nu vreau să spun că era cel mai frumos sat din lume. Vreau să spun, doar, că era satul sufletului meu, pe care nu-l voi putea uita niciodată, așa cum nu voi putea uita casa părintească, unde m-am născut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a dus la sapă, la adunat fân, lucra cu spor și cu tragere de inimă tot ce era de făcut pe lângă casă, își lăsase cumva identitatea urbană acolo, în casa unde se simțea mereu prizonieră, și trăia în satul ei natal ca într-un lichid amniotic. Lumina, umbrele, aromele fructelor de pădure, mirosul ierbii proaspăt cosite, explozia florilor de câmp ca un dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era istovită, îi venea să plângă zile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă ocupam să aranjez curvăsăria comuniștilor la nivel înalt, dar mie atunci mi se părea o misiune de invidiat, și era una de invidiat, Silvia din Prundul Bârgăului era șefa taberei internaționale de la Varna, în loc să frământe noroaiele din sătucul ei natal. Aveam tot ce-mi doream, haine ca o actriță de la Holywood, mâncare pe alese când atâția oameni crăpau de foame. Să nu crezi că eu nu mergeam la cozi în timpul anului școlar, dar așa, de formă, fiindcă elevii veneau și-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
schiurile, dar nu voiau să se facă mari fără să trăiască și o astfel de experiență, se făcea că era la poalele acelui deal din grădina vecinului, pajiștea verde strălucea ca o mătase, era atât de frumos în satul lui natal, îi venea să plângă și în vis, o parte din creierul lui era treaz, se uita la el cum visează, se amuza de prostiile care îi treceau prin cap, stătea la poalele dealului și se uita în sus, aștepta să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
construcții gigantice de tip american. În rest, Australia este un mare sat, cu case fără etaj, împrejmuite de vegetație, risipite pe sute și mii de kilometri pătrați. De aceea mă simt bine aici. Australia păstrează atmosfera domoală a satului meu natal, încetineala vieții, spațiile largi, liniștea. Ne rostogolim pe o "uliță" a Sydney-ului, cu arșița în cap și cu bombănelile Silviei în urechi. Mă închipui în viitor, deși prin creier mi se perindă fragmente din viață, mă uit la ele ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
purtând pe umeri responsabilitățile întreținerii familiei și ale moștenirii numelui Kotlarkzuk. Raportând prezentul la trecut, amintirile mă copleșesc, provocându-mi eforturi de memorie, de altfel plăcute, care scot la iveală imagini în ritm de sarabandă ale trăirilor bucolice din leagănul natal bucovinean. Nostalgic incurabil, tânjesc la anii de sacrificiu întru neuitare și revin neîntrerupt, săptămânal, la origine, păstrând neștirbită vechea deviză a familiei: ”Drept în suferință și bucurie”. Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi arăta recunoștința din inimă celei de-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai Eminescu - La Bucovina, „Dulce Bucovină Veselă grădină Ah! Cine te vede Chiar în rai se crede”. Vasile Alecsandri - Bucovina. N-am pregetat să închin și eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală: Ținutu-n care m-am născut, E-un loc mirific, de poveste, Cu brazii ce creează scut, Veghind spre-ndepărtate creste. Din dor de munte sunt creat, Zburdalnic, iubitor de viață, De tril, de susur încântat, Și-alerg prin raiul de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
muncii pentru, școală și biserică și medalia Serviciul credincios. Prin moartea-i prematură cel ce a fost Constantin Cotlarciuc lasă în urma sa, pe lângă îndurerata sa soție, 4 copii, fiind ei parte la liceu, parte la universitate, iar în comuna sa natală și în largul cerc al numeroșilor săi prieteni și cunoscuți de pretutindeni, regrete unanime. Dumnezeu să-1odihnească în pace”. Averea lăsată de bunicul ca moștenire familiei îndurerate cuprindea: casa țărănească cu 4 camere înconjurată cu un cerdac generos de larg, unde
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
numeroase filme cu titluri atractive, spectacole de teatru, de operă, grădina Copoului neîntrecută în frumusețe și parfum..., fetele alungau voit toate aceste ispitiri, chiar și strada cu multitudinea ei de atracții. Nimic nu era în stare să înlocuiască orașul lor natal unde își aveau toate amintirile copilăriei și adolescenței. Străine într-un oraș străin, fetele au parcurs cei doi ani de școală mereu cu dorul de casă. Dacă n-ar fi fost programa încărcată a școlii sanitare, practica în clinici și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
O zi întreagă au colindat pe străzi cunoscute și necunoscute, savurând frumusețile orașului. Spre seară s-au urcat în primul tren spre casă. Repartiția reprezenta cel mai greu obiect din bagajul lor. Aveau să lucreze amândouă la spitalul din orașul natal. După o săptămână de repaos, Ina și Olga se prezentară la conducerea spitalului. Surpriză. Olga fu repartizată la secția de chirurgie, iar Ina la ginecologie. Nu se putea ști dacă aceasta avea să fie singura lor nemulțumire, dar oricum erau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-i ură să aibă parte numai de zile însorite, viața să-i fie plină, îmbelșugată și fericită. O mâhnea faptul că buna ei prietenă, se hotărâse să lase în urmă tot ce-i fusese drag cândva, mama, prietenii, serviciul, orașul natal... Ina avea certitudinea că o altă prietenie adevărată, îi va fi greu să o realizeze, dacă nu chiar imposibil. * Olga părăsi orașul pentru totdeauna. Nunta se desfășură conform pretențiilor rafinate ale soțului, la cel mai luxos restaurant din Pitești. Cei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
expoziția anuală, devenită tradițională: Sărbătoarea lalelelor. Evenimentul era interesant și cei doi ar fi dorit să-l guste în toată amplitudinea, dar altele erau preocupările lor, mai ales că în după amiaza aceleași zile trebuiau să se întoarcă în orașul natal unde Alex avea urgente obligații de serviciu. Ajungând la spital, Ina se interesă la oficiul de primire unde poate fi găsită o pacientă cu numele de Olga Stamate. La fișier, o fetișcană, probabil o practicantă, după ce consultă un registru masiv
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
case bătrânești, se apucase de stricat câte ceva, de adăugat câte altceva, și, tot așa, fațada casei lui celei mari căpăta o înfățișare cu totul nouă. Fără contribuția altcuiva, ci, numai și numai, cu eforturi și forțe proprii. Prin comuna sa natală, Pomârla, și prin satele din împrejurimi, apăruseră numeroși draci, care-i jefuiau, și mai și băgau frica-n oameni. Sătenii se trezeau, în plină noapte, cu dracii prin case, draci, care, după ce luau cam tot ce puteau lua cu ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
însuși este patronul acestui bar. De, mândria omului! Doar, că, în seara sâmbetei trecute, aici a avut loc ceva care a ridicat întreaga țară în picioare. Câțiva tineri, veniți de câtva timp din Germania, să-și petreacă vacanța pe locurile natale, au fost luați la întrebări, de către unul din feciorii primarului. Bă, li s-a adresat el, voi ați achitat taxa de protecție? Care taxă și pentru care protecție? În loc să pui întrebări, mai bine ai căuta prin buzunare, și mi-ai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tîrÎndu-se ca un animal Înfometat. Era ca o pasăre de pradă rănită, dar gata de atac”(p.280). Despre victoriile & eșecurile din România, nu are rost să vorbesc : pentru că, după terminarea cărții, autorul ei s-a Întors În țara natală. Și lucrează destul de mult aici. Deci, vor fi comentate, pesemne, și În volumul doi al Biografiei... Citeam, nu de mult, un foileton al lui Tudor Octavian, În care talentatul “scriitor la ziar” punea problema geniului. “N-am scris și n-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care pe viitor vor mai filma acolo, musai să joace prost, ca să scape cu viață... Discutînd cu amicul Liviu Antonesei, aflu un amănunt greu de imaginat, din viața marelui dramaturg polonez Mrozek : reîntors din America Latină, a trebuit să...reînvețe limba natală. Din cauza unei boli curioase, acolo o uitase. Mă-ntreb cît de ușor s-a readaptat scriitorul, cînd a creat primul text În polonă, după tăcerea ne voită...Și măntreb dacă mai poți stăpîni toate chichițele și subtilitățile unui grai, după ce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nici când ajunge acasă... Ehe!", oftează el. Apoi se ridică și, cu ochii pe geam, privind în zare, deși la nici cinci metri în față se înalță un ditamai calcanul cenușiu, începe să fredoneze tărăgănat o melodie de pe plaiurile-i natale: "Păăăi, cân' eraaam tiiineer feeeciorîîî...". N-am mai stat să ascult urmarea. * * * Aveam două priorități. Prima și cea mai arzătoare era problema cu tata. Trebuia neapărat să trec pe la el și să-i dau într-un fel de veste. Adică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
i se va deschide calea spre slujirea puterii, devenind mai întâi emisar secret al cancelariilor puternice, apoi sfetnic și ambasador al unor principi mai mărunți. În fine, după ani și ani, iată-l pe Mihai de Giulești foarte aproape de locurile natale, comite de Doboca, castelan de Hust, păstrându-și și titlul de cancelar al coroanei. Frumos personaj de teatru va ieși, d le Gerard. Va depinde însă și de d-ta. Bineînțeles, numai și numai trecut prin dansul lui Dionysos, zeul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
chiar și pentru autorul ei. Astfel aș defini, în foarte puține cuvinte, recentul volum publicat de Editura Vinea sub semnătura lui Andrei Codrescu: Femeia neagră a unui culcuș de hoți. Cum s-a ajuns aici ? În drumul său dinspre Sibiul natal către America promisă, adolescentul Codrescu (numit în acte Perlmutter și-n revistele autohtone în care a publicat, Steiu) trece, știți bine, prin Italia. Scrie asiduu poeme românești pe tot ce-i iese în cale. Pe caiete definitiv rătăcite, pe carnete
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
cititorilor - o editare în regie proprie. Cartea exista, obiectul era întreg, rămânea de modificat doar conținutul. Și titlul. Și, bineînțeles, autorul. E o metodă cel puțin ingenioasă de a păcăli cenzurile de orice fel: aceea politică și ideologică din România natală, aceea a anonimatului specific unui proaspăt emigrant, aceea a editurilor italiene. Mai mult decât atât, am bănuiala că, având în mâini manuscrisul Renatei Pescante Botti - iar nu opul gata închegat - tânărul Andrei Codrescu n-ar mai fi dat curs acestei
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
prea plin de sine, uită să își aprecieze valorile, și-a urmat soția în celălalt capăt de țară, în Banat, stabilindu-se în localitatea Dumbrăvița, jud. Timișoara. S-a stins de o boală necruțătoare. A fost înhumat departe de locurile natale cât și de cele unde și-a desfășurat mare parte din viață și cariera militară. Ca o crudă ironie a sorții, a fost înmormântat fără onoruri militare. Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]
-
Dumitru Harnagea s-a născut la 10 iulie 1911 în Huși, fiind fiul negustorului Petru I. Harnagea și al soției acestuia Zoe, casnică, născută Damaschin, originară din Târgu-Bujor, județul Covurlui. Urmează cursurile Școlii nr. 3 din orașul natal, apoi pe cele secundare ale Liceului de băieți „Cuza Vodă”din Huși, absolvit în 1929, cu examenul de bacalaureat susținut la Chișinău. Se înscrie la Academia de științe economice din București, unde audiază pe Virgil Madgearu, Victor Slăvescu, D.R. Ioanițescu
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
avea de gînd să mai scrie. La urmă, i-a cerut un autograf. Despre romanul Pentru cine bat clopotele, Naggie scrisese cîndva un foarte reușit eseu, Înainte de a se mărita, mai precis, pe vremea cînd frecventa cursurile colegiului din orașul natal. — Naggie, am să-ți spun ceva, dar să nu te superi. Eu nu cred În spiritism, mărturisi Christina un pic stînjenită. — Dacă ai participa și tu măcar o dată, ți-ai da seama cît e de interesant. O adevărată hrană sufletească
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
scrisul, practică meseria de depanator-montator de echipamente uzate, adică e doctor de cărți. Firma unde le repune în circuit poartă denumirea de Anticariat. în fișa postului scrie simplu: administrator, calificare obținută la Facultatea de profil a Universității „Babeș-Bolyai“ din urbea natală. Pentru a-și menține silueta, aleargă după o minge, pe o parcelă limitată, împreună cu alți cunoscători ai acestui sport intitulat minifotbal. Aceleași abilități tehnice le dovedește și în calitate de percuționist, având o slăbiciune pentru toba mică, toba mare, falțul din os
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]