1,521 matches
-
nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier - nălucă". (Epigraf) Macedonski este autorul performanței puțin obișnuite în literatura noastră - aceea de autor bilingv. Deși mulți pașoptiști au mînuit cu aceeași naturalețe româna și franceza (între ei se detașează Russo și Alecsandri), deși Eminescu scria și vorbea germana la fel de bine ca româna, nici unul dintre ei nu s-a gîndit să compună în altă limbă o operă paralelă. Macedonski a avut această ambiție
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
atît de nepregătită / să mai înghită uneori / poezia mea post- / stănesciană... / ană... ană ... // în care chiar și eu / stau nemișcat / în palma unui înger / nu prea vorbăreț" (Asta-i aproape tot). De la această manieră de amendări de sine trece cu naturalețe la consemnarea unor momente de beatitudine: "Am început să descifrez mesajul celest / de foarte mult timp aproape uitat: unirea / cerului cu pomul înflorit se poate înfăptui / doar prin fereastra sufletului meu ..." (O fereastră mică spre cerul înflorit la Breaza). Pe
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
complex care este Alexandru Lungu, totodată poet, artist plastic, medic, cercetător, editor al revistei Argo. Nu e, în cazul de față risipă, ci însumare. Căci Alexandru Lungu se arată autentic în toate ipostazele manifestărilor d-sale, capabil a trece cu naturalețe de la una la alta, sub semnul unei disponibilități cumpănite, deloc aventuroase, preocupat de-a capta răsfrîngerile interioare ale fiecărui demers. O poezie molcomă, generoasă, sapiențială, bizuită pe-o emoție atent filtrată străbate toate capitolele activității scriitorului a cărui formație de
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Caulfield și Cuore. Evident că notele sunt adeseori întunecate, deși umorul grada sensul tragic. Se întâmplă astfel în textele lui Costel Baboș, Florin Lăzărescu și Lucian Dan Teodorovici. Liliana Corobca are însă un avantaj. Naratoarea din Kinderland imprimă discursului o naturalețe pe care nu trebuie s-o explice. De pildă, secvențele cu fetele din sat ce purced la rituri magice nu provoacă cititorului sentimentul fisurii în realitate, cum se întîmplă în REM-ul cărtărescian, reconfigurat aici. De bună seamă că Liliana
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
care i-au fost povestite, Sion le izolează, dîndu-le un aer fictiv. Procedînd cu un superior instinct de extragere a memorabilului din cotidian, George Sion devine scriitor. Autorul și-a perfecționat într-atît maniera de consemnare, încît relatarea se desfășoară cu naturalețe, sub forma unei cronici conștient redactate. Pînă la urmă, nici nu mai distingem între viziunea din Frații Cuciuc (bucată a cărei acțiune se petrece în seolul al XVIII-lea și pe care autorul nu avea cum s-o fi cunoscut
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
despre condiția femeii în țara ayatollahilor), cît abordarea ei care evită capcanele unei lamentări puțin interesante estetic sau ideatic. în plus, femeile din Offside, cărora, din motive moraliste, li se refuză accesul pe stadionul unde joacă echipa națională, afișează cu naturalețe un protest prefect funcțional atît în plan politic imediat, cît și într-un plan social mai larg. Este un film angajat, care are toate șansele să ridice probleme ce depășesc granițele Iranului și subminează într-o manieră destul de directă o
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
II, pe care am mai urmărit-o în acest recital cu o arie din opera Nunta Jeannettei de Victor Masse, cu o coloratură bine stăpînită, cu o anume grație a intonației. Tînărul bariton a mai interpretat, în acest recital, cu naturalețe și sigur pe o voce robustă, frumoasa arie a lul Belcore din opera Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. Stăpînă pe arta cîntului, distinctă și agilă în registrul acut dar realizată și în registrul mediu, soprana Virginia Stamate-Simulescu (studentă în anul
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
deosebita prezență în recital a contratenorului Bogdan Chenciu, student în anul II. Tînărul artist cîntă cu o strălucitoare voce de mezzosoprană (bănuiesc că, pe parcurs, va putea cînta și cu voce de soprană. Am putut anticipa aceasta observînd cu cîtă naturalețe a interpretat finalul ariei din opera Orfeu și Euridice de Cristoph Willibald Gluck, final pe care îl evită destui contratenori). Rafinamentul vocal bine condus, folosirea cu acuratețe a registrului natural, timbrul luminos, subtilitatea interpretării, prezența scenică - toate acestea și încă
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
prestat munci care nu aveau nimic de a face cu pregătirea lor, au fost umiliți, loviți de prieteni, au cunoscut ipocrizia, ingratitudinea și ticăloșia unor oameni, presupus prieteni. Loviturile vieții nu i-au îndoit însă, și-au urmat calea cu naturalețe, firesc, fără resentimente și dorință de revanșă, iar mai devreme sau mai târziu victoria (în primul rând, morală) a fost de partea lor. Cum spuneam, toate interviurile merită citite (din fiecare, orice om cu mintea și cu sufletul deschise are
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
se forma durerea și se chema ea. oricum nu înțelegi că durerea cheamă mai mult dorința". Eugčne Ionesco descria, în La quęte intermitente, faptul că folosește un supozitor o dată la două zile pentru a se putea defeca. Cu o similară naturalețe, poeta ne împărtășește senzațiile vag poetizate, întineritoare (e o poezie a trupului ce se urmărește cu atenție pe sine) ale micțiunii: ,întrerup aici. mă duc să fac pipi. știu că mă auzi. tu ai vrut-o, acum suportă-mă. iar
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
fastă, care să îngăduie elaborarea unei cărți oneste." (pag. 23) Zece ani trec între intenție și posibilitatea de punere în practică a acesteia. Exact acei zece ani pe care, în virtutea unei mantici filologice, Z. Ornea îi invocă. Puțin mecanicistă în raport cu naturalețea sfidătoare a istoriei, intuiția lui nu e, totuși, greșită. Și aș spune că funcționează mai exact în trecutul imediat decât în acela documentar, dacă n-aș citi, în capitolul final, Ideologiile totalitare și literatura, câteva remarcabile apropieri tranșante între comandamentele
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
care atrăsese cu ani în urmă interesul criticilor. Dintr-un om ca toți oamenii, el devine o instanță. E bine, e rău? Și una, și alta. Că într-adevăr o transformare trebuia să se producă, e lucru cert. Deja rețeta naturaleții începuse să-și piardă din eficacitate. Atât cât a fost, succesul Mirilor nemuririi (2006) a fost unul căznit. Dincolo de subtilitate, aceeași atmosferă, același tip de personaje, extrase dintre lumpeni, aceleași obsesii și aceleași, previzibile și ele, ratări. Se uită însă
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
același motiv, unele poeme sunt ele însele „scene“ de work in progress (v. om cu fața întoarsă din bufniță în zi cu soare și ziua de lucru). Având o conștiință artistică hipertrofiată, Marian Drăghici tematizează și „facerea“ poemului, dar cu naturalețe, fără metatextualizări pedante. De altfel, tocmai această discursivizare a viziunii despre poezie și despre scrierea ei i-a indus în eroare pe unii comentatori. Marian Drăghici are, într-adevăr, o concepție mistico-romantică despre poezie, dar poezia sa este prea puțin
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
fără a fi ,buchisit pe îndelete" cărțile filosofiei antice, și-a însușit ceva din duhul lor. Informîndu-se după toate probabilitățile rapid, consultînd excerpte, enciclopedii (era un familiar al Larousse-ului), Caragiale se prezenta ,înzestrat cu harul rarisim de a inspira cu naturalețe și fără efort, însuși aerul esențelor". Dar, dincolo de datele instrucției, greu de reconstituit, chiar conformația mentală a lui nenea Iancu ar corespunde, potrivit exegetului său, unei tipologii statuate în gîndirea elină: ,Caragiale este o fire profund socratică, lucru dovedit de
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
povestiri scurte al căror erou și narator este Tinuț, un adolescent pasionat de muzică și fete, desprins parcă din De veghe în lanul de secară al lui J.D. Salinger. Tinuț este un narator genuin (și nu prea) care relatează cu naturalețe, (auto)ironie, cinism, dar și sensibilitate întîmplări de la bloc, de la școală, din tabără sau de pe străzile din perimetrul (specific bucureștean) Eroilor Panduri Academia Militară. Senzația este de înregistrare pe bandă de magnetofon de pe care vocea naratorului răzbate natural, fără o
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
și ticurile verbale ale personajelor care nu ating numai miza autenticității ci o depășesc uneori, blocînd motoarele textului și obosindu-l. Bruschețea apariției finalului este justificată de aspectul fragmentat al textului, în concordanță cu începutul spontan. Relatarea colocvială plină de naturalețe, acuitatea observațiilor, inteligența cu care autorul desenează personaje complexe din numai cîteva linii fac din Muzici și faze un debut promițător. Ovidiu Verdeș - Muzici și faze, Editura Univers, Colecția "Prima Verba", București, 2000, 312 p., f. p.
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
apocaliptice. în loc de-a se înspăimînta de final, de-a se tăvăli în terifiantele-i aproximații devenite o vogă industrioasă, bardul nostru inspiră aerul stenic al începuturilor, se desfată într-o învălmășire primară a regnurilor. Instinctul îl îndrumă către o naturalețe avîntată, către o zonă în care încă n-au apărut defalcările morale, în care încă nu s-au ivit angoasele: ,porni-voi prinț născut din propria gambă numai de o singură/ clipă pui cu dinții de lapte al neamului timp
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
spus în ce măsură convingerile sale sunt identice cu cele ale autorului Nicolae Popa. Dincolo de acțiunea propriu-zisă și de strategiile narative ale autorului, romanul lui Nicolae Popa impresionează prin calitatea componentelor texturii epice. Ironic și autoironic, inteligent și cultivat, autorul utilizează cu naturalețe procedeele specifice postmodernismului (intertextualitatea, aluziile culturale, contextualizarea prin introducerea în ficțiune a unor întâmplări și personaje identificabile în viața reală), dar are și capacitatea de a realiza o analiză aproape cinică a situației politice, economice, sociale și culturale din Republica Moldova
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
sau la modă la vremea lor) în construcția unor simfonii, concerte, opere. Este exact ceea ce face George Coșbuc în "Pe lângă boi". El nu vine cu mâna goală, poemul său se dezvoltă în mod personal. Iar măiestria în versificare nu împiedică naturalețea precipitatei exprimări a unei tinere țărănci: Pocnind din bici pe lângă boi, În zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. și de pe bici l-am cunoscut, și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
având papion la gât, cuminte/ și lingușitoare, încât cititorii, la vederea ei, să aibă drept primă reacție/ dorința de a o trage de coadă.” (Cealaltă pisică) Ideile bursuce ale lui Iulian Băicuș propun o poezie lipsită de artificialitate, curgând cu naturalețe și umor, așa încât până și cele mai izbitoare imagini par de un adevăr firesc, liniștit. Combinația anamorfotică dintre ludic și ironic precum și inepuizabila vervă poetică dau volumului o savoare deosebită. Iulian Băicuș, Ideile bursuce, Editura Paralela 45, Colecția Debut, Poezie
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
o perioadă (anii ^70) la fel de «tumultuoasă», de contradictorie și tristă pentru literatura noastră, despre care a avut, cu siguranță, notații zilnice?". Ca și, mai cu seamă: "Citit «O zi din viața lui Ivan Denisovici» ( gulagul în variantă sovietică, originală). Frapează naturalețea ( simplitatea) cu care e narată tragedia deținuților politici. Dar marea artă e absentă". Probă că "libertatea" e menționată în titlul volumului nu numai cu nuanță peiorativă, ci și ca o dimensiune reală a exercitării spiritului. Constantin Mateescu - Jurnal în libertate
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
cât mai repede acasă și să revăd câteva dintre piesele sale înregistrate pe peliculă, pentru a mă reîntâlni cu adevărată artistă Sylvie Guillem, mai ales cea din cele două admirabile coregrafii ale lui Mats Ek, Smoke și Wet Woman. Câtă naturalețe a fiecărei mișcări și cât de multe nuanțe împrimate fiecărui gest! Or, mișcările ei, rafinate desigur - căci așa este construit întregul ei corp, atât în chip natural cât și prin exercițiu îndelungat - au fost de astă dată liniare, seci, lipsite
Sylvie Guillem la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5923_a_7248]
-
e și cel mai greu [...] Pentru a juca acest rol, actorul trebuie să aibă un talent foarte multilateral, să nu exprime permanent unele și aceleași trăsături, ci o diversitate de trăsături. Dan Puric ilustrează perfect toate aceste stări cu maximă naturalețe. O mențiune specială ar trebui făcută în legătură cu dirigintele poștei, partitură pe care Marius Rizea o execută admirabil. Bobcinski și Dobcinski, în schimb, sunt - în această montare - cele mai modificate personaje, în sensul depărtării lor de original, în construirea cărora regizorul
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
sale "versuri, deci, despre-un ins în oraș." Cel mai emoționant, cu atît mai mult cu cît aceia amintiți au devenit de-o fire cu pietrele pavimentului, se alege Clujul din oameni. Clujul lui Mircea Zaciu, despre care vorbește, cu naturalețe și camaraderie, în etern, Nicolae Manolescu. Clujul teatrelor și al regizorilor, Clujul marilor montări și-al marilor pierderi, evocat de Ion Vartic. Clujul în care Breban îl cunoaște pe Hațieganu, și unde nu-i nimeni, în anii răi-buni, să nu
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
unui ziar craiovean, se dovedește a fi una salutară. Este foarte probabil că multe din aceste mărturii vor rămâne de referință, prin pregnanța unor puncte de vedere exprimate. Este, desigur, și meritul lui Nicolae Coande că intervievații săi răspund cu naturalețe și sinceritate. Singurul păcat al gazetarului-poet este (concesie făcută publicării la un ziar) o tendință ușor vulgarizatoare (limbajul este uneori prea apăsat, politizarea excesivă, iar viziunea tinde să fixeze rolul capodoperei într-un perimetru al reușitei sociale, mai mult decât
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]