825 matches
-
Chiaro la Curtea Brâncoveanului. În sec. XVII, ecoul umanismului occidental ajunge și în țările Române, contopindu-se cu cel structural românesc. Mai precizăm că și unele concepții medicale ajung aici, cum este cea a lui Jean Baptiste Van Helmont, medic, naturalist și chimist belgian, despre care am vorbit, pe care voievodul moldovean D. Cantemir l-a apreciat, reținându-i spiritul novator și pasiunea dialogării. Cunoștințele medicale ale lui Cantemir nu sunt reductibile la cei 70 de termeni specifici din Istoria hieroglifică, deoarece
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de tip Ramsden a fost unul din instrumentele care au evoluat din experimentele lui Galvani privind mușchii și electricitatea. Filosoful Malebranche, intuiește vaso motricitatea de sorginte nervoasă, confirmată de Claude Bernard în secolul următor. R. A. Réaumur (1683 - 1757), fizician - chimist - naturalist, studiază experimental sucul gastric (1713). în 1715 apar: Livre sur le coeur de Raymond Vieussens; Traité de la digestion de Jean Astruc și, la Veneția, apare Tratatul asupra variolizării, scris de Jacob Pylarino, medicul lui șerban Cantacuzino și al lui Constantin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
recuperatorie ci și în cea preventivă. Teoriei evoluționiste i se opune în epocă, medicul suedez Carl von Linné cu doctrina creaționistă potrivit căreia „Speciile sunt tot atât de diverse cât de diferite sunt formele create de la început de Dumnezeu“. Acest medic și naturalist reușește pentru prima oară o clasificare sistematică a plantelor și animalelor, în Sistema naturae (1767) prin conceptele de gen și specie create de el și cu care biologia operează și azi. Linné face și o clasificare a bolilor în 11
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
oricât de pasionată de idei, clasificări și sisteme ar fi, experimentează droguri pe animale, făcând măsurători cantitative și evaluări calitative. Încă de la începutul sec. al XVIII-lea Francesco Torti scrie: Tratat asupra folosirii chimiei (1709). Abatele Felice Fontana (1720 - 1805), naturalist și psiholog florentin, experimentează stricnina, morfina, emetina, iodul, cianurile. Medicul și botanistul englez, William Withering (1785) descoperă proprietățile miraculoase ale digitalei (degețel), din ale cărei frunze se extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii și ca diuretic. Experimente asupra acțiunii digitalei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
eradica boala. Deși englezii sunt mai sceptici, francezii mai receptivi, vaccinarea se extinde în toate straturile sociale în ambele țări și de aici în lume. Medicina preventivă câștigă teren. Trebuie spus că acest medic „de țară“ are numeroase relații cu naturaliști, biologi, pasionat de medicină și iubit de cetățeni, el este îndrăgostit de botanică, zoologie, are talent muzical și poetic. Premisele descoperirii sale însă existau, dar Jenner atestă științific ceea ce în medicina populară pe toate continentele se practica în forma variolizării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
J. P. Turpin, Lejeune. Iată de ce medicii, chiar în sec. XIX, citesc analitic și critic Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență (Londra, 1859), ca și Variația animalelor și plantelor sub influența domesticirii ale naturalistului englez Charles Darwin. Trei celebrități ale sec. XIX grăbesc progresul medicinii: Claude Bernard, Louis Pasteur și Robert Koch. Claude Bernard (1813 - 1878) este elevul lui Magendie și succesorul său la Collège de France. A fost medic, fiziolog ți filosof. El
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
să înființeze reviste, societăți științifice. în această perioadă se scriu cărți, încep relații cu Societăți europene prin participarea la congrese de specialitate. în 1833 apare în capitala Moldovei, prima societate medicală științifică din spațiul românesc, intitulată Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, inițiată de doctorii Iacob Czihak și Mihai Zotta. În programul ei se prevăd conferințe, comunicări, răspândirea științelor în popor, valorificarea resurselor naturale, înființarea unui muzeu, a unei biblioteci, a unei grădini botanice, pe care o va realiza Anastasie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
domeniu se disting la Cluj, Titu Vasiliu și la Iași Petre Gălășescu. Aurel A. Babeș și E. Crăciun au adus contribuții valoroase în citologie și în oncologie. în parazitologia medicală se afirmă la Iași Nicolae Leon (1862 - 1931), elev al naturalistului Ernst Haeckel, ale cărui lucrări în domeniul helmintiazelor și malariei au fost recunoscute pe plan mondial, fiind citat în tratatele internaționale de specialitate. De numele său rămâne legată prima lucrare de cercetare a medicinei populare românești intitulată „Istoria medicală naturală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și în alte țări. La auzul ei mulți oameni de știință au început să vină la Middelburg ca să comande tubul măritor sau să privească puțin prin el. La doar doi ani, în 1592, unul dintre vizitatorii lui Janssen, gravorul și naturalistul Jacob Hoefnagel (1575-1640), a scris și a ilustrat o carte intitulată Despre insecte și diferite ființe minuscule în care descria ceea ce observase cu ajutorul tubului măritor. Cartea a fost publicată în 1630, fiind una dintre primele lucrări cu acest subiect. Planșele
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
deschis Zola în Romanul experimental (Le Roman expérimental, 1880). Dacă, în anii 1880, științele exacte focalizează înspre ele toate speranțele, lumea se pasionează și de științele umane, ca istoria, arheologia, etnografia, susceptibile să ofere o viziune globală a lumii sociale. Naturaliștii visează să dea literaturii un caracter științific, să facă din ea un câmp de observare cvasi clinic. Zola, în Romanul experimental unde expune metoda și scopurile sale, își compară demersul cu cel al medicului care studiază fenomenele pentru a le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mediu necesar operei, fără de care ea ar rămâne incompletă și nu ar mai putea fi înțeleasă." Zola găsește, în persoana lui Antoine (1858-1943), un auxiliar prețios 96. Creând Teatrul Liber în 1887, acesta din urmă se afirmă ca regizor al naturaliștilor 97. Câteva piese naturaliste au văzut lumina zilei, Henri Maréchal, a Fraților Goncourt, în 1865, Thérèse Raquin, de Zola, în 1873, Cârciuma (L'Assommoir), în adaptarea lui Busnach și Gastineau. Dar Antoine a fost primul care, răspunzând dorinței lui Zola
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cuvânt, interpreții nu trăiesc piesa; o declamă, încearcă să-și scoată din ea fiecare un succes personal, fără să se preocupe câtuși de puțin de ansamblu." Acest tip de joc, adaptat tragediei și dramei romantice, nu i se potrivește teatrului naturalist. Zola este convins că fiecare formă dramatică nouă trebuie să fie servită teatrului de interpreți diferiți, și dorește apariția unei generații de actori capabili să joace cu naturalețe. Există o lege, scrie el în Naturalismul în teatru: și anume că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a face satira burgheziei bogate, decât o urzeală de șabloane. Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface cu adevărat. Becque, care este un luptător singuratic, nu a fost niciodată recunoscut de naturaliști ca unul de-ai lor, fără îndoială fiindcă a avut îndrăzneala să nu le aprecieze teatrul și să le facă cunoscut acest lucru, chiar dacă, pe moment, după succesul obținut cu Corbii (Les Corbeaux, 1882), au considerat Parizianca (La Parisienne, 1883
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Meyerhold, Piscator și Brecht, ea cere și o angajare a întregii ființe. 1. Un teatru abstract Tentativa de a reproduce realul pe scenă s-a dovedit nelalocul ei, chiar plictisitoare. Dornici să reconstruiască locurile cu cea mai mare exactitate posibilă, naturaliștii nu au reușit decât să aglomereze scena. Când se generalizează folosirea electricității, între 1880 și 1890, nu mai este cu putință să se creadă în autenticitatea decorului care putea face iluzie câtă vreme domnea penumbra. Cât despre decorul în trompe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reprezintă acolo în mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire definește, în Prolog, o dramaturgie nouă, caracterizată prin abandonarea unității de acțiune, singura unitate păstrată în teatru până atunci, atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan al unei drame eterogene, după imaginea vieții care nu se desfășoară niciodată după o ordine logică, el refuză ca înlănțuirea diferitelor părți ale acțiunii să fie condusă de principiul cauzalității moștenit de la Aristotel. "Verosimilul", de acum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a instalat în provincia Latium, unde se află orașul Roma. La începuturile sale, Roma încă nu făcea parte din civilizația vinului. În acest sens, Plinius cel Bătrân menționează că Romulus făcea libații cu lapte și nu cu vin. Mai departe, naturalistul latin adaugă că "pentru mult timp romanii nu au folosit vinul decât cumpătat". Legea Postumia, atribuită regelui legendar Numa, spunea: "Nu stropiți cu vin rugurile" destinate defuncților. La începuturile Romei, tinerilor sub 30 de ani nu le era permis să
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
patruzeci până la șaizeci de ani, iar Plinius cel Bătrân vorbea de un vin vechi de două sute de ani, recoltat în timpul consulatului lui Lucius Opimius (vinum opimianum), așa cum este pentru francezi vinul din anul apariției Cometei 58, dar care, după ilustrul naturalist latin, își pierduse tot farmecul și se redusese la un fel de miere aspră. Precum grecii, romanii beau vinul îndoit cu apă, pe care îl amestecau cu absint, miere, mirt, nard sau rășină. Toate păturile sociale beau vin, dar cel
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de înțelegere este, în mod necesar, individual și chiar subiectiv. Un an mai târziu, Wilhelm Windelband, binecunoscutul specialist în istoria filozofiei, s-a ridicat și el împotriva părerii conform căreia științele istorice ar trebui să adopte metodele științelor naturii. *5 Naturaliștii tind să stabilească legi generale, în timp ce istoricii încearcă să surprindă faptul unic și nerepetabil. 40 Această părere a fost dezvoltată și oarecum modificată de Heinrich Rickert care a tras o linie de demarcație nu atât între metodele de generalizare și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Falstaff", de "adolescența eroinelor lui Shakespeare", de problema "câți copii a avut Lady Macbeth". *4 Timpul și spațiul dintr-un roman nu sunt cele din viața reală. Chiar și un roman aparent foarte realist, chiar și "felia de" viață" a naturalistului sunt construite conform anumitor convenții artistice. Constatăm mai ales dintr-o perspectivă istorică mai îndepărtată, cât de mult se aseamănă romanele naturaliste în ce privește alegerea temei, tipul caracterizării, evenimentele selectate sau admise, modul de a dirija dialogul. Observăm, de asemenea, convenționalismul
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
melancolic, o deschidere spre visare pe care-l degajă peisajul natural. Frumusețea sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin -, sau o sugestie alegorizantă. Mitologicul sau folcloricul constituie doar un pretext pentru a conferi peisajului acea notă nostalgică în care, pentru scurt timp, reveria recuperează lumi vrăjite și mistere închipuite. Pictorul sibian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă un nou conflict produce sciziunea definitivă. Doisprezece artiști (în frunte cu Klimt) demisionează, urmați în curând și de alții, printre care Otto Wagner, pe 11 noiembrie 1899. Mișcarea își asumă de la început eclectismul, în ea își au locul impresioniști, naturaliști, artiști Jugendstil, cât și cele mai diverse direcții artistice. În mod programatic, se decide eliminarea oricărei discriminări între diferitele forme de artă plastică, și în primul rând, diferența descalificantă a artelor aplicate, artele decorative participând la o ordine a secundarului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al Secession-ului vienez, precum Peter Vergo, este de părere că tocmai acest eclectism reprezintă punctul forte al mișcării. "Dar în realitate, puterea Secession-ului stă, mai precis, în absența oricărui astfel de program. De la început, aduce împreună "Impresioniști" și "Naturaliști", "Moderniști" și "Stiliști" precum și artiști lucrând în domenii foarte diferite: pictori și designeri, graficieni și tipografi, chiar și arhitecti precum Mayreder, toți aceștia s-au aliat de la început cu noua asociație"477. În același timp, criticul consideră că dominant rămâne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o seră care să reconstituie un colț exotic, ci prin intermediul transpunerii ei murale în culoare, devenind parte a locuinței. Séverine Jouve remarca acest iluzionism construit pe inversarea raportului dintre exterior și interior, în contextul sensibilității decadente. Prima căutare a acestor "naturaliști dezamăgiți" este ornamentală: este vorba de a da interiorului iluzia exteriorului. Instalarea și pietrificarea unei vegetații artificiale în inima locuinței va merge în sensul unei reabilitări a naturii, dar de această dată regândită într-un cadru ales"590. Reabilitarea naturii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În aceeași trăsură cu el. În acea noapte a Început războiul. În paginile următoare ale romanului, În cartea a doua, Camil Petrescu evocă un război autentic, fără nici o urmă de idealizare, fără nimic romantic În motive, dar și fără grotescul naturalist obișnuit, ci un război crud și inutil, blamat de cei ce Îl duc efectiv, obligați de cei care Îl provoacă. Scenele prezentate sunt de un profund realism; par a fi și sunt notate de la fața locului. Stările sufletești provocate de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
astfel la o oxigenare deficitară a țesutului din jurul zonei afectate și, mai apoi, la dezechilibrul întregului corp. Astfel, se produc disfuncții nu doar la nivelul țesutului din jur, dar și la organele vecine, dacă situația nu este remediată la timp. Naturaliștii au demonstrat că mediul ambiant și obiceiurile omului modern au o influență vitală asupra fluxului sanguin. Din pricina faptului că toxinele eliminate de celule se adună în sânge, din pricina mediului înconjurător și a proastelor obiceiuri, corpul este invadat, adus în stare
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]