111,428 matches
-
ofițer trei de pe Adventurer știa din experiență că secundul Stanley Garret nu era nici el prea dornic să se trezească devreme, pricină pentru care Îl lăsă să doarmă Încă o jumătate de oră, timp În care prora rapidă a frumoasei nave tăie cu eleganță apa, Îndreptîndu-se spre stînca sălbatică ce Începea să se contureze clar, pe măsură ce ziua punea stăpînire pe lume. Se simțea fericit și Împlinit. Era prima lui călătorie ca ofițer și avusese norocul de a o face la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Pe stînca dinspre capul nord... Uriașul căpitan Lazemby, unul dintre bărbații cei mai Înalți, puternici, roșcovani, eficienți și autoritari din Armata Regală, Își Înfipse bine picioarele pe podea și cercetă punctul pe care i-l indicau, balansîndu-se expert În ritmul navei. — E-adevărat! admise el. După cum se agită, s-ar părea că e vorba despre un nenorocit de naufragiat... Se uită În jur. Unde e domnul Garret...? — O să urce Îndată, domnule, veni răspunsul timid. M-am gîndit că l-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai rămase nici o urmă, Însă nu fu chip ca „acel șobolan Împuțit”, după cuvintele prim-ofițerului Stanley Garret, să iasă din ascunzătoarea lui. Umbla zvonul că tărășenia cu pricina mirosea a piraterie; cei doi bărbați trebuiau să fie supraviețuitorii vreunei nave care transporta o comoară, iar echipajul se arăta prin urmare nerăbdător să-l găsească pe fugar și să-l oblige să-și trădeze ascunzătoarea, după care toți aveau să fie putred de bogați pentru totdeauna. Cu toate acestea, căpitanul Lazemby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să fie ridicată ancora, hotărît să aducă la cunoștința superiorilor lui, cît mai grabnic cu putință, cele Întîmplate. Poate că Ministerul britanic al Marinei avea să socotească necesar să comunice autorităților spaniole faptul, iar acestea aveau să trimită una dintre navele lor să investigheze cazul, deși căpitanul Lazemby știa din experiență că, chiar dacă te bizuiai pe bunăvoința tuturor, urma să treacă multă vreme Înainte de a se putea interveni. - Nu mi-am imaginat niciodată, comentă el În acea seară la cina ofițerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
falezei pentru a-l Împiedica să urce, aruncînd cu pietre În el, atunci cînd ar fi Încercat s-o facă. Îi blestemă pe englezi, dar și mai mult se blestemă pe sine că se lăsase surprins de neașteptata sosire a navei. Știa dintotdeauna că prima lui obligație era să se asigure, În fiecare dimineață, că nu se zărește nici o pînză la orizont și greșise Într-o privință atît de fundamentală și de simplă. Cu o noapte În urmă, citise pînă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cele din urmă, ea acceptase, iar asta păru să-i trezească dorința și-i ceruse tot mai mult, după care adormiseră amîndoi, vlăguiți, spre zori; zori În care acea soartă blestemată care părea să-l urmărească mereu, cea mai rapidă navă a flotei britanice, naviga, Împinsă de un vînt prilenic și de un curent favorabil, În direcția Insulei Hood. Pentru a nu știu cîta oară, se Întrebă ce naiba Îi făcuse el cerului de se Întorcea Împotriva lui. Destinul, fatalitatea, zeii - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să-l prindă, existența lui, mereu Închis În peșteră, avea să se transforme Într-un iad; că, odată sfîrșite rezervele de carne de broască-țestoasă, fără apă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar de data asta cu zece bărbați Înarmați la bord. Ordinele ei erau să-l captureze pe asasin și să-l aducă la Guayaquil spre a fi supus unui interogatoriu și să caute pe stînca solitară vreo urmă a pierdutei nave. Madeleine și Río Branco, din care se descoperiseră urme, naufragiaseră, la fel de misterios, cam la aceleași date și În aceeași zonă, la fel ca María Alejandra, o balenieră despre care iarăși nu aveau vești. Nu era prin urmare cu totul ilogic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintând spre Novi Sad. Tata și‑a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și suma acelor trăiri, cu un total de optsprezece mii de zile și nopți (patru sute treizeci și opt de mii de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se afilieze sectei Arioi sau vreunei alte societăți secrete de acest fel. Tapú avea să fie un om liber și independent, al cărui antebraț avea să demonstreze, într-o zi, ca atinsese râvnitul rang de Căpetenie a Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
exista de valoare în Bora Bora. Dimineață se ivi peste o insulă mohorâtă, ai cărei locuitori își plângeau ființele dragi, iar când soarele le permise străjilor să scruteze orizontul, deja nu se mai distingea pe oglindă apelor nici o urmă a navelor inamice. Sosiseră că un taifun într-o perioadă de calm și dispăruseră ca niște fantasme, fără să lase vreo urma, si, cu toate ca Tapú Tetuanúi se mai liniști descoperind că nici casă și nici familia lui nu suferiseră de pe urma atacului, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a mai recupera ce ni s-a furat. Îi privi pătrunzător pe cei din jur, ca și cum ar fi căutat un raspuns sau o reacție. Cea de-a doua, că din acest moment să ne concentrăm toate eforturile către construirea unei nave mari, cu care cei mai destoinici navigatori și cei mai viteji războinici să plece pe mare, si sa nu se intoarca fără să fi recuperat ce-i al nostru și fără să fi spălat cu sânge jignirile aduse. Se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
imens și pe el există mii de insule, răspunse acesta, cu glasul sau apăsat, de om obișnuit să vorbească puțin. Însă e clar că, dacă ei au putut ajunge până la noi, si noi putem ajunge până la ascunzișul lor. —Ai comandă navă? —Bine-nțeles. Însă nu vă pot garanta victoria. Nici macar întoarcerea. —De victorie avem grijă noi, războinicii, răspunse Roonuí-Roonuí. Condu-ne până la vizuina piraților ălora și-ți jur că ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să reconstruim satul, ca și cum ar fi fost distrus de un ciclon de vară. Nimeni n-o făcu. — Acum să ridice mâna cei care doresc ca, din zorii zilei de mâine, să începem construirea celei mai bune și celei mai rapide nave care a existat vreodată pe acest ocean. Tapú Tetuanúi era prea tânăr ca să aibă drept de vot, însă, instinctiv, brațul sau se alătură pădurii de brațe care se îndreptau către cer. Tevé Salmón, un omuleț îndesat, cu ochi micuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Maestru Constuctor, care cunoștea încă de când se află în pântecele mamei lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o moștenire genetică, ce formă, ce mărime, ce densitate și ce greutate trebuia să aibă fiecare dintre nenumăratele elemente care alcătuiau o navă polineziana. Și probabil că acesta era singurul mod în care un grup atât de izolat și de omogen putea fi autosuficient, fiecare individ având de îndeplinit un rol foarte bine definit în cadrul societății și fiecare trebuind, din acest motiv, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să treacă pe dedesubt. Dacă eu îmi conduc piroga printre valuri uriașe, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. O, zeule Tané! O, zeule Tané! Fără îndoială că Tané avea să ocrotească această navă, în care un intreg popor își pusese speranțele, însă, pentru a reuși, fiecare dintre membrii săi trebuia să-și pună tot sufletul în munca pe care o făcea, ajutându-l, astfel, pe zeu să realizeze acest lucru. Așezați la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cele din cânepă. La rândul lor, bătrânele strângeau frunze de arbore de pâine, cu care să țeasă coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula care să nu contribuie cu ceva la construcția mării nave, care urma să suporte luni întregi bătaia vanturilor și a valurilor. Fetele cele mai frumoase se îngrijeau să le ducă apa proaspata și mâncare celor care munceau, să le șteargă sudoarea atunci când era nevoie, să le ofere un zâmbet sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Drumul de Stele sau Avei’á, care trecea pe deasupra ei în fiecare perioadă a anului. În jurul insulei se contura apoi un Prim Cerc, în care se aflau insulele, insulițele și obstacolele de orice fel pe care le-ar putea întâlni navele lor în două săptămâni de navigație. În același fel, în acest cerc se stabilea cum se putea călători către anumite insule în funcție de vânturi și de curenți, precum și cel mai bun mijloc de a se întoarce, în funcție de perioada anului. Al Doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajungi navigator, inseamna c-ai s-ajungi, spuse el, după ce-l asculta. Și eu cred c-ai s-ajungi, căci eu te-am învățat aproape tot ce știi și te-am văzut la timona vasului, desi câteodată calculezi greșit derivă navei. Dar asta nu se poate învăța decât din experiența. Îi mângâie afectuos antebrațul, aproape de locul în care se puteau vedea liniile primului său tatuaj, inca neterminat. În ziua când o să văd aici o stea de mare, o să pot muri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pace. —Ai s-o vezi dacă reușesc să conving Consiliul să-mi permită să iau parte la expediție. Încă nu ești inițiat și nu ai vârstă necesară ca să ceri acest lucru. O voi avea la momentul când se va întoarce navă. Dacă se va mai întoarce vreodată... Amó Tetuanúi clatină din cap, neîncrezător. O să fie o traversare foarte dificilă, pentru care Consiliul va trebui să-i aleagă doar pe cei mai buni. Cel mult treizeci, si mă-ndoiesc că vor primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
riscantă. S-ar putea să găsim sau nu insula aceea, spunea el. Și s-ar putea să recuperăm sau nu ce-i al nostru, dar ce știu sigur este că drumul de întoarcere va cere mult efort și numai o navă rapidă și manevrabila ne va putea aduce înapoi acasă. Tapú Tetuanúi, care nu renunțase la hotărârea de a lua parte la expediție, se prezenta la casa fostului său maestru, venerabilul Hiro Tavaeárii, să îi ceară sprijinul, insă bătrânul îi arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ceremonia de lansare a unei mari ambarcațiuni - și aceasta era cea mai mare și cea mai frumoasă care se construise vreodată în Bora Bora - cerea un ritual foarte strict, căci cel mai important lucru era că zeul mării să protejeze navă de miile de pericole pe care avea să le înfrunte în dificilă călătorie care o aștepta. Cele mai vechi tradiții cereau să i se ofere lui Tané un sacrificiu uman, care să-i amintească zeului că viețile tuturor celor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care trebuise s-o ia vreodată venerabilul maestru al lui Tapú Tetuanúi, căci n-ar fi vrut pentru nimic în lume să condamne la moarte un nevinovat, dar nici să pună în pericol viața a treizeci de oameni lansând navă la apă fără să le asigure protecția atotputernicului și răzbunătorului zeu Tané. Am să mă gândesc, spuse în cele din urmă. Mâine am să anunț decizia mea. Petrecu o noapte de veghe, așezat în pridvorul colibei lui, privind laguna, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timp o putea trăi un om jupuit? Habar n-am, recunoscu ea, cu un glas în care se putea citi repulsia. Dar oricât ar fi, va suferi cât n-a suferit nimeni până acuma. Ofta adânc. Mă-ndoiesc că o navă care se naște sub auspiciul groazei ar putea avea un destin fericit. Îl mângâie cu tandrețe. Mă tem pentru tine. —Doar pentru mine? — Mă tem pentru toți, răspunse cu sinceritate. Pe vasul ăla vor călători trei oameni pe care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tot ce putea fi mai rău. Dar de fapt „tot ce putea fi mai rău“ era mai rău decât și-ar fi putut el imagina. Îl duseră, cu mâinile strâns legate, până la golful Farepíti și, când se văzu în fața imensei nave deja terminate și observa șirul de bușteni care coborau până în apă și, la mijlocul distanței, placa mare de lemn, prevăzută cu găuri în care să-i prindă legăturile, îi deveni clar că urma să moară strivit de chila stânga a uriașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]