2,024 matches
-
guvern pro-aliat format din comuniști și Frontul Plugarilor. S-a estimat că actul de la 23 august 1944 a scurtat al doilea război mondial cu circa șase luni. România a declarat război Germaniei naziste, prima și a patra armată luptând împotriva naziștilor. După eliminarea ultimelor resturi ale forțelor terestre germane din România, armata română a luat parte la Bătălia de la Budapesta și la Ofensiva Praga din mai 1945. Ocupația sovietică a României a dus la o reorganizare a Armatei române sub supravegherea
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
folosit înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar alții îl folosesc pentru a descrie Genocidul armean din Primul Război Mondial. Din anii 1950, utilizarea sa a fost restrânsă și este folosită astăzi doar cu referire la masacrarea evreilor de către naziști în ajunul și în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Cuvântul biblic "șoa" (שואה), cu sensul de „calamitate” a devenit termenul standard în ebraică pentru holocaust încă din anii 1940, în Ierusalim într-o carte numită "Sho'at Yehudei Polin
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
și/sau psihic, cetățeni polonezi și ai altor popoare slave, opozanți religioși (martori ai lui Iehova, prelați romano-catolici) și opozanți politici. Însă majoritatea istoricilor nu includ aceste grupuri în definiția "holocaustului", restrângând semantica acestui termen la genocidul evreilor. sau ceea ce naziștii au numit Soluția finală a problemei evreiești. Ținând cont de toate victimele persecuțiilor naziștilor, numărul morților crește considerabil: estimările plasează numărul total de victime, în general, între 9 și 11 milioane. Persecuția și genocidul s-au desfășurat în etape. Legislația
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
lui Iehova, prelați romano-catolici) și opozanți politici. Însă majoritatea istoricilor nu includ aceste grupuri în definiția "holocaustului", restrângând semantica acestui termen la genocidul evreilor. sau ceea ce naziștii au numit Soluția finală a problemei evreiești. Ținând cont de toate victimele persecuțiilor naziștilor, numărul morților crește considerabil: estimările plasează numărul total de victime, în general, între 9 și 11 milioane. Persecuția și genocidul s-au desfășurat în etape. Legislația privind eliminarea evreilor din societatea civilă a fost promovată cu mai câțiva ani înainte de
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
holocaustul evreilor a fost o crimă de o asemenea anvergură și atât de specifică, ca punct culminant al unei lungi istorii a antisemitismului european, încât nu ar trebui să fie subsumată într-o categorie generală cu alte crime comise de naziști. Și mai aprins disputată este extensia termenului pentru a descrie evenimente care nu au legătură cu Al Doilea Război Mondial. Un astfel de exemplu este folosirea sintagmei “holocaustul spaniol”, în lucrarea “Holocaustul Spaniol, Inchiziție și Exterminare în secolul XX” , de către
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
grupuri de presiune și grupuri de interese. În alte genociduri, considerațiile pragmatice cum ar fi controlul teritoriului și resurselor erau centrale în politica de genocid. Yehuda Bauer argumentează că: Uciderea a fost efectuată sistematic în aproape toate teritoriile ocupate de naziști în ceea ce acum sunt 35 de state europene diferite. A fost concentrată mai ales în Europa centrală și de est, unde, în 1939, se aflau peste șapte milioane de evrei. Aproximativ cinci milioane de evrei au fost uciși acolo, inclusiv
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
cinci milioane de evrei au fost uciși acolo, inclusiv trei milioane în Polonia ocupată și peste un milion în Uniunea Sovietică. Sute de mii au murit și în Olanda, Franța, Belgia, Iugoslavia și Grecia. Protocolul de la Wannsee clarifică faptul că naziștii intenționau să aplice "soluția finală a problemei evreiești", de asemenea, în Anglia și Irlanda. Oricine avea trei sau patru bunici evrei era sortit exterminării, fără excepție. În alte genociduri, oamenii puteau evita moartea, convertindu-se la o altă religie sau
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
3 și 6,2 milioane de victime în "Dimension des Volksmords", iar Yisrael Gutman și Robert Rozett estimează, în "Encyclopedia Holocaustului" (1990), numărul victimelor ca fiind între 5,59 și 5,86 milioane. În teritoriile controlate direct sau indirect de naziști au trăit între 8 și 10 milioane de evrei. Incertitudinea apare din lipsa de informații privind numărul de evrei domiciliați în Uniunea Sovietică. Cele 6 milioane de victime ale Holocaustului reprezintă, astfel, între 60% și 75% dintre evreii europeni. Au
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
de evrei au murit în alte lagăre, inclusiv în marile lagăre de concentrare din Germania. Acestea nu erau lagăre de exterminare propriu-zise, însă au avut în diverse momente un număr mare de prizonieri, îndeosebi în ultimul an al războiului, când naziștii s-au retras din Polonia. Aproximativ un milion de oameni au murit în aceste lagăre și, deși proporția de evrei nu este cunoscută cu certitudine, a fost estimată la 50%. Alți între 800 000 și 1 milion de evrei au
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
să rămână în fosta Polonie, și aceștia doar pentru a servi ca sclavi pentru coloniștii germani. Urma să li se interzică să se căsătorească, să se extindă interzicerea asistenței medicale acordate polonezilor și, în cele din urmă, polonezii (considerați de naziști "Untermenschen", "sub-oameni") să înceteze să mai existe. Aproximativ trei milioane de cetățeni polonezi neevrei au murit în timpul războiului, din care două milioane erau etnici polonezi, restul de un milion fiind membri ai minorităților etnice, ucraineni, bieloruși ș.a., marea majoritate a celor
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
urmare, mulți nu au spus nimic, ceea ce a amplificat efectele marii traume suferite." Donald Niewyk și Frances Nicosia scriu că numărul morților a fost de cel puțin 130 000 din cei aproape un milion de romi din Europa controlată de naziști. Michael Berenbaum scrie că estimările cercetătorilor se află între 90 000 și 220 000. Un studiu detaliat al lui Sybil Milton, fost istoric senior la USHMM, a calculat un număr al morților de aproximativ 220 000, poate chiar aproape de 500
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
au fost câteva sute de mii de oameni în Ghetoul Varșovia. Mai spre est, echipele Einsatzgruppen căutau taberele de romi și ucideau locuitorii acestora pe loc, nelăsând nicio urmă a victimelor. Romii erau și ținta regimurilor-marionetă care au colaborat cu naziștii, de exemplu regimul Ustaše din Croația, unde un număr mare de romi au fost uciși în lagărul de concentrare Jasenovac. În mai 1942, romii au fost puși sub incidența acelorași legi ca și evreii. Pe 16 decembrie 1942, Heinrich Himmler
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
homosexuali au ieșit greu la iveală după război. Multe victime nu și-au spus povestea, deoarece homosexualitatea a rămas incriminată în Germania de după război. Totuși, doar un procent mic (în jur de 2%) din homosexualii germani au fost persecutați de naziști. În "Mein Kampf", Hitler scria că Masoneria "sucombase" evreilor: "Paralizia pacifistă generală a instinctului național de autoconservare începută de masonerie se transmite mai departe maselor societății prin intermediul presei evreiești." Masonii au fost trimiși în lagărele de concentrare ca deținuți politici
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
de 85 de ani și imobilizată la pat, ea s-a sinucis cu o supradoză de barbiturice, pentru a nu fi luată. În anii 1930, drepturile legale, economice și sociale ale evreilor au fost continuu restrânse. Friedländer scrie că, pentru naziști, Germania își trăgea puterea din "puritatea sângelui" său și din "înrădăcinarea în sfântul pământ german." În 1933, au fost promovate o serie de legi care au exclus evreii din multe ramuri cheie ale societății: Legea serviciului civil; legea medicilor; legea
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
internațională financiară din și din afara Europei mai reușește o dată să împingă națiunile într-un alt război, consecința nu va fi bolșevizarea pământului și deci victoria evreimii, ci anihilarea ("vernichtung") rasei evreiești din Europa." Chestiunea tratamentului evreilor devenise una urgentă pentru naziști după septembrie 1939, când au ocupat jumătatea vestică a Poloniei, unde trăiau două milioane de evrei. Mâna dreaptă a lui Heinrich Himmler, Reinhard Heydrich, a recomandat concentrarea tuturor evreilor polonezi în ghetouri din marile orașe, unde aveau să fie puși la
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
sinagogile din Germania) au fost avariate sau distruse. Evenimente similare au avut loc și în Austria (în special, la Viena). Mai multe pogromuri comise de populații locale au avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, unele încurajate de naziști, altele spontane. Printre acestea s-au numărat pogromul de la Iași din România din data de 30 iunie 1941, în care 14.000 de evrei au fost uciși de localnicii români, de poliția locală și de militari români și germani, și
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
condus de Fritz Saukel. Aici, multe mii de oameni au fost uciși în diverse feluri, și mai mulți au murit de boli, înfometare, și epuizare, dar nu exista încă un proces de ucideri sistematice. Nu e nicio îndoială, însă, că naziștii vedeau munca forțată ca pe o formă de exterminare. Expresia "Vernichtung durch Arbeit" ("distrugere prin muncă") era folosită frecvent. Când Germania a ocupat, în 1940, Norvegia, Olanda, Luxemburg, Belgia și Franța, iar, apoi, în 1941, Iugoslavia și Grecia, au fost
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
SS asupra politicii din Polonia. În cele din urmă, nici Göring și nici conducerea armatei nu erau dispuși sau capabili să submineze autoritatea lui Himmler, mai ales fiindcă Himmler își asigurase susținerea lui Hitler. În perioada premergătoare alegerilor din 1933, naziștii au început să-și intensifice actele de violență pentru a face ravagii în rândurile opoziției. Prin cooperarea autorităților locale, au înființat lagăre pe post de centre de concentrare în Germania. Unul din primele astfel de lagăre a fost Dachau, deschis
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
social-democrații. Aceste prime închisori (de regulă, depozite sau subsoluri de clădiri) au fost, ulterior, consolidate și transformate în lagăre complete, administrate central și aflate în afara orașelor. Până în 1942, șase mari lagăre de exterminare au fost înființate în Polonia ocupată de naziști. După 1939, lagărele au devenit din ce în ce mai mult locuri unde evreii și prizonierii de război erau fie uciși, fie forțați să trăiască o viață de sclav, malnutriți și torturați. Se estimează că germanii au înființat 15.000 de lagăre în țările
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
buni de muncă erau organizați în schimburi de 12 până la 14 ore. Înainte și după schimb, se făceau apeluri de prezență care puteau dura ore în șir, timp în care prizonierii mureau din cauza expunerii prelungite la soare. După invadarea Poloniei, naziștii au înființat ghetouri (în anii 1941 și 1942) în care erau obligați să trăiască evreii și unii romi, până când erau în cele din urmă trimiși în lagărele de exterminare sau uciși. Ghetoul Varșovia era cel mai mare, cu 380.000
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
mii care fugiseră din Polonia în 1939. În ciuda haosului retragerii sovietice, s-au făcut unele eforturi de a evacua evreii, și în jur de un milion au reușit să fugă spre est. Restul de trei milioane a rămas la dispoziția naziștilor germani. În aceste teritorii, existau mai puține constrângeri care să blocheze exterminarea în masă a evreilor, decât erau în țări cum ar fi Franța sau Olanda, unde exista o lungă tradiție de toleranță și domnie a legii, sau chiar decât
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
erau în țări cum ar fi Franța sau Olanda, unde exista o lungă tradiție de toleranță și domnie a legii, sau chiar decât în Polonia unde, în ciuda unei tradiții antisemite puternice, exista o rezistență considerabilă împotriva persecuției evreilor polonezi de către naziști. În statele baltice, Belarus și Ucraina, antisemitismul localnicilor era întărit de ura față de dominația comunistă, pe care mulți o asociau cu evreii. Mii de oameni din aceste țări au colaborat activ cu naziștii și, astfel, mulți ucraineni și letoni s-
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
rezistență considerabilă împotriva persecuției evreilor polonezi de către naziști. În statele baltice, Belarus și Ucraina, antisemitismul localnicilor era întărit de ura față de dominația comunistă, pe care mulți o asociau cu evreii. Mii de oameni din aceste țări au colaborat activ cu naziștii și, astfel, mulți ucraineni și letoni s-au înrolat în forțele auxiliare SS și au făcut mare parte din munca de jos în lagărele de exterminare naziste. Raul Hilberg scrie că aceștia erau cetățeni obișnuiți, nu huligani sau bătăuși; marea
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
Crematoriul IV a fost parțial distrus de o explozie. Apoi prizonierii au încercat o evadare în masă, dar toți 250 au fost uciși curând după aceea. Se estimează că 20.000 până la 30.000 partizani evrei au luptat activ contra naziștilor și colaboratorilor acestora în Europa de Est. Brigada Evreiască, o unitate de 5.000 de voluntari din Mandatul Britanic al Palestinei au luptat în armata britanică. Voluntarii vorbitori de germană din Grupul Special de Interogare a efectuat operațiuni de comando și sabotaj
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
colaboratorilor acestora în Europa de Est. Brigada Evreiască, o unitate de 5.000 de voluntari din Mandatul Britanic al Palestinei au luptat în armata britanică. Voluntarii vorbitori de germană din Grupul Special de Interogare a efectuat operațiuni de comando și sabotaj împotriva naziștilor în spate liniilor frontului în Campania din Deșertul de Vest. În Polonia și în teritoriile sovietice ocupate, mii de evrei au fugit în mlaștini și păduri și s-au alăturat partizanilor, deși mișcările de partizani nu i-au primit întotdeauna
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]