1,115 matches
-
școli e! Stați puțin, nu este lepră în oraș! Ești născut într-o zi de 13. Ești superstițios? Credeam că sînt superstițios, dar de cînd l-am cunoscut pe Vlad Mugur nu cred că mi se mai potrivește cuvîntul. Toate neîmplinirile, ghinioanele, neșansele nu m-au condus spre un masochism artistic, departe de mine gîndul acesta, ci m-au făcut să mă apăr de trufie, lucru de care mă tem. Cred în ordinea lucrurilor, cred în energiile care îți vin dintr-
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
a memorat / umbrele" (Melancolie). Sau ca o confesiune de laborator : "am început să scriu poemul / cu instrumente de măsurat / un compas o linie cu care se face / cuadratura cercului" (Butelia lui Klein). Sau cu o alură de filozofie ultimă : "Abandonul neîmplinirea / sunt desăvîrșirea oricărui lucru" (Unde mi-e inima). Astfel efuziunile apar nu numai reconstituite sintetic, ci și potențate grație unei colaborări cu instanța autoscopică ce dispune de propriile-i latențe poetice, aidoma unei oglinzi ce se privește în altă oglindă
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
-l iubească din nou, să-l deteste. Krecinski rămîne doar un fante, nedublat de nebunie, de sevă "rusească" și de puterea de a simula și disimula rapid, pînă la tăierea respirației. Acest fapt nu este doar un minus, ci o neîmplinire importantă a spectacolului. Destul de schematic și liniar joacă Medeea Marinescu (Lidocika) și Mihai Călin (Feodor). O apariție intempestivă, făcută cu ironie fină este cea a lui Bogdan Mușatescu în păcălitul evreu Beck.
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
deveni mai vizibil din 1932. În polemica purtată la apariția romanului De două mii de ani, cei mai comprehensivi sunt Șerban Cioculescu și Eugen Ionescu, al doilea cu spirit critic mai net și bine distribuit. El, Eugen Ionescu, deslușește izbânzile și neîmplinirile controversatei cărți. Prima și ultima parte sunt "admirabile", celelalte patru capitole i se par "pur și simplu sarbede", deoarece însuși naratorul, confundat cu autorul, este "mediocru". Pe comentator îl interesează de fapt nivelul stilistic al romanului: "... nu mă interesează problema
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
tutelar. Revelatoare ni se înfățișează ipostaza de ucenic, în nota monahală de ascultare, a celui de-al doilea, avînd condiția de cleric, în raport cu cel dintîi, avînd condiția de călugăr. Punctul de pornire lăuntric pare a-l constitui un simțămînt de neîmplinire, de insuficientă vrednicie al discipolului la întîlnirea "rară, esențială" cu cel menit a-i fi mentor. Poziția smerită a novicelui e o condiție a inițierii : "Pe N. Steinhardt l-am întîlnit probabil prea devreme. Eram prea tînăr, nepregătit, prea neștiutor
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
pe numele lor prenatale/ tot omul are o porcărioară de ascuns de ceilalți și de sine de mai multe ori în viață a fost fericit că n-a avut cine să-l pedepsească..." (Antiteze). Copilăria deturnată, făptura omenească alterată prin neîmplinire constituie de asemenea pregnante referințe la contextul de opresiune în care s-a format autorul: "Ce năpraznic îi crește barba copilului bătrîn/ îi iese din obraji ca iarba dintr-un mormînt/ primăvara un mormînt proaspăt un obraz/ de lut în
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
aceste ilustrări literare, nu este însă vorba de o simplă reduplicare la nivel sensibil a ceea ce fusese spus la nivel pur conceptual. Modelul ontologic însuși va fi îmbogățit, o serie de situații noi ivindu-se. Luceafărul, de exemplu, va ilustra neîmplinirea modelului ontologic, prin eșecul generalului (Sentimentul românesc..., pp. 89-103). Va fi vorba de neputința generalului (adică Luceafărul) de a se fixa într-un individual (prea-frumoasa fată), prin non-corespondența determinațiilor lor. Noica spune foarte frumos: ,o natură generală ș...ț își
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
marea ei majoritate, clasa politică ignoră cu nonșalanță lectura 22-ului, iar astfel incultura ei își găsește o limpede explicație. Așa să fie oare? Nu cred! Ar fi prea comod: revista 22 ca participantă numai la împlinirile acestor ani! Pentru neîmpliniri, iluzii și promisiuni neîmplinite declinăm orice responsabilitate? Realitatea este că revista însăși ne prezintă un peisaj neomogen, că duhul discuției cuprinde parteneri de forță inegală și de orientări diferite; diferiți vectori, tendințe diferite se înfruntă, așa cum este și firesc să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
poetului, tăcerile, lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și încă multe altele pe care le-a angrenat cu el, le-a asumat neliniștitei sale existențe) au mișcat, iarăși, prin ființele noastre. Prin sala care îi poartă respirația, amprenta zbuciumului, împlinirilor, neîmplinirilor, a vuietului aplauzelor. Spectatorii care l-au adorat pe Toma Caragiu, care îi știu pe dinafară rolurile, replicile, intrările, costumele, locul unde stătea pe scenă își amestecau plînsul cu rîsul. În absență, Tomiță este atît de prezent. Imaginea lui din
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
echipe, care se numește România și nu trebuie să fim indiferenți. Atunci când am ales, decizia politică a fost luată pe baza sondajelor. Antonescu a obținut un scor atât de mic pentru că a fost paratrăsnetul PNL în relația cu PSD: toate neîmplinirile s-au revărsat asupra lui. Și noi nu am reușit să explicăm de ce am ieșit de la guvernare", a mai declarat Marian Petrache.
De ce PNL l-a eliminat pe Crin Antonescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21365_a_22690]
-
descoperire a acestei tinere a ceea ce înseamnă iubire și trădare chiar în familia ei. După părerea mea, spectacolul nu doar că începe cu adevărat o dată cu apariția Rodicăi Negrea (Midori-san), dar și recuperează din acest moment orice sentiment de dezamăgire sau neîmplinire. Din felul cum rostește Rodica Negrea primele cinci cuvinte, o lume întreagă se ființează pe scenă, în minte și suflete. Montarea capătă sens și greutate, dimensiunea existențială despre care vorbește Yasushi Inoue atît de nuanțat capătă expresie pe scenă, eleganță
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
de ratare. Și astfel, intervalul celor 10 ani cîți acoperă jurnalul Focul din tîmplă (2000-2009) îi dau prilejul de a-și nuanța una și aceeași obsesie: groaza de a-și vedea viața eșuată sub unghi cultural. Chinuit de frica de neîmplinire, Ciprian Măceșaru are aerul unui frămîntat care, canonindu-se din prea multe scrupule de elevație spirituală, ajunge să trăiască cu senzația apăsătoare că e un troglodit: un scăpătat cultural ros de amărăciunea irosirii înzestrărilor sale, de unde și desele notații în
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
copilărire poetică, după aceea imaginară. Tiparul popular, în metrică și vocabular, întărește impresia că avem aici o pauză de respirație, un interludiu necesar între cele două secvențe dramatice. Fiindcă dorința regresivă a personajului e de fapt îmbibată de suferință, suferința neîmplinirii ei. Exaltările poetului, ca și extravaganțele sale, acoperă o rană nevindecabilă: aceea a expulzării, a tăierii fiului din mamă. Cele două capete ale cordonului ombilical flutură trist în lume și timp, retezate odată pentru totdeauna: ,după ce a născut, tot avea
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
aminte/ că l-ai privit altădată, luîndu-l în mîini, gîndindu-i/ înțelesul, punîndu-l la loc” (încercare de a ajunge la ea chiar e un roman polițist), Sau dimpotrivă, o aparentă „îndepărtare” de sine a vieții, sortite prin însăși condiția sa amînărilor, neîmplinirilor, precum alcătuirea unui text ideal, căruia îi e dat a se răsfăța doar în virtualitatea sa: „și ea întorcîndu-ne spatele, așezată la masa de scris, prefăcîndu-se/ că ar așeza iar cuvintele la locul lor, și pe urmă spunînd/ că nu
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
dacă nu e însoțită de intenția de a le depăși, dă impresia unor lamentaț ii făcute în marginea neputințelor proprii. Mai mult, a-ți arăta cu minuție slăbiciunile e un gest teatral trădînd nevoia de compasiune. Pentru un spirit decent, neîmplinirile merită a fi trecute sub tăcere, ca o parte amară cuvenită sinelui discret, și a le scoate în față în virtutea unei ostentații de victimă lasă aceeași senzație stingheră ca cea a laudelor făcute sieși. În astfel de pagini persistă un
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
din el. Din acest motiv, privindu-se pe sine ca aflat în descalificare socială, autorul își caută reazem în cîmpul de forță al trăirii în duh, imperiul credinței compensînd ritmul anodin al vieții plate. „Am avut întotdeauna, poate și din cauza neîmplinirii în social, sentimentul precarității vieții pămîntești și conștiința că aparțin altei lumi.” (p. 19) Unui asemenea spirit vorba lui Noica că „trebuie să-ți dorești înfrîngerea ca să te împlinești“ îi vine nespus de bine la îndemînă, pliindu-se pe un
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
și-un „Joc alb” (1990), fugind cu spaima lumii în suflet, analizând și cugetând, fără a se tăia în „lama cuvintelor”. Poetul traversează apoi, „Poduri peste apele lumii” (1998), conștient că iubirea este singura care poate risipi toate spaimele, angoasele, neîmplinirile. Revenirea înspre „Pridvorul de lut” (1997), înseamnă reimplantarea vibrațiilor pure: „Eu sunt semănătorul venit din univers / aburul cald al lumii statornice mă îmbată / și-opresc în raza lunii planetele din mers / să vadă chipul secundei ce mă poartă...” Reavântarea în
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
om puternic, curios, dinamic. Am întîlnit-o demarînd și susținînd proiecte, turnee, experimente, fondînd Teatrul "Toaca", unde este o amfitrioană plăcută și relaxată, organizînd ateliere internaționale, plecînd, venind, plecînd, venind. Asumîndu-și, matur, fiecare experiență, fiecare etapă. Ca și împlinirile, ca și neîmplinirile. Cînd îi pronunț numele, mă gîndesc automat la spectacolul său de la Mic, primul de acolo, Dragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi. La gradul de inocență păstrat în formula de mizanscenă și în jocul actorilor, la inventivitatea spumoasă, la plăcerea
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
-și idealismele, transformîndu-le în propria-i substanță iremediabil dramatică. Jocul intelectual și sentimental pe trapezul civic cade în abisul deziluziilor, asupra cărora specificul liric poate referi cu acuitate. "Corabia cu poeți" e un simbol al împlinirii doar parțiale, adică al neîmplinirii: "Dar ce e nemurirea dacă nu/ Chiar această corabie de piatră,/ Așteptînd cu încăpățînare ceva/ Ce nu se va întîmpla niciodată?" (ibidem). Dizgrația istoriei nu e decît un simptom al dizgrației statutului omenesc. Realizarea idealului aduce un miraj cu efect
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie iubită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Senzualitatea toridă, orbitoare, nu izbutește nici ea a suprima torpoarea dezabuzării (Oaspeții unui arbore). Pe solul aspru al neîmplinirii, imaginea paradiziacă răsare ca un contrast frapant (Flori sălbatice). Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rătăcit într-o pădure întunecoasă, un copil care se agită și strigă spre a-și face curaj.
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
de mică întindere în care umorul și melancolia devin două fațete ale aceluiași sentiment: un soi de dor, de tânjire după ceea ce nu poate fi găsit nici în Lumea Nouă, nici în cea Veche pentru că viața este întotdeauna și superbă neîmplinire. Deși nu a apucat să scrie romane - genul care consacră un prozator - Sui Sin Far merită, totuși, atenția chiar și a unui cititor pretențios. Are darul detaliului semnificativ, ochiul ei atent surprinde incidente, siluete relevante din Cartierul Chinezesc. Amestecul de
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
eul tău fecundat de puterile scenei." Această confesiune de o admirabilă sinceritate, poate părea, la prima vedere, extrem de deconcertantă. Și asta din cel puțin două motive: mai întîi, pentru că acela care cunoaște bine scrierile lui Banu știe că dezamăgirea și neîmplinirea evocate de el se convertesc, în opera sa critică, în tot atîtea calități, ce conferă, de fiecare dată, o pecete inconfundabilă demersului analitic al autorului. Neputînd să mă situez altfel decît de partea cititorului lui Banu, această "sfîșiere" între biografic
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
asperități. Un moment aparte este monologul de la început al lui Gotz Schulte, Gabriel York, un actor subtil, cu multe mijloace la îndemînă. E foarte viu și puternic ce se petrece pe scenă două ore și ceva, așa încît chiar și neîmplinirile se estompează. Scene întregi se refac în amintirea mea. Cimitirul, vîntul, praful uitării, supa pe care bătrîna și bolnava Gabrielle o amestecă cu pulberea din urnă a iubitului ei, mișcarea ireală a obiectelor, trecerile de la un moment la altul, finalul
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
și/ Țărani cu mere, veniți/ Tocmai din satul meu de la Prut/ În piața Matache, din București./ Stau merele noastre/ Rușinoase și umilite,/ Printre banane" (Vremuri). În fine, Basarabia natală e proiectată într-o dialectică a libertății, nostalgic percepută în umbra neîmplinirii, a dramaticei incongruențe dintre verbul speculativ și fapta istorică: "Rău să nu înțelegi/ Că ești liber./ Dar groaznic/ Să nu pricepi că ești rob / Aceasta e Basarabia,/ Frate al meu,/ Tu, care înghețatele mîini/ Ale copiilor ei/ Le încălzești în
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
ca să-și desfășoare himerele, o istorie a calmului și voluptății cere, în chip necesar, o realitate care să poată s-o ducă. Realitate cu care nu sîntem obișnuiți, și-n care ne-am dezvățat să credem, punîndu-i în loc graba, suspiciunea, neîmplinirea. Dar, ca o consolare care vine dintr-o lungă tradiție (nu numai) literară, dacă există ceva care ne-o poate da înapoi, acei binefăcători sînt, de bună seamă, călătoriile. Locurile în care, ca o curiozitate a firii omenești, sensibilă, orice
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]