1,466 matches
-
un prieten erau fascinați de nebunia PlayStation 2 (zombi cu Howitzers, minotaurul nărăvaș, extratereștrii letali, forțele iadului, jocurile care emiteau comanda „Dă-mi voie să te mănânc“) în timp ce Marta o supraveghea pe Sarah, care viziona a suta oară Chico, coiotul neînțeles. Cum copiii erau la locul lor pentru noaptea care va să vină, mai trebuia să facem ceva cu câinele. Am remarcat că Victor adulmeca dezinteresat zecile de pisici negre împăiate pe care decoratorii le risipiseră prin toată casa, așa că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Erau plăieșii 190, arcașii, pușcașii, vechii păzitori ai cetăței, care s-au deșteptat din somnul lor cel vecinic, pentru a lua parte la danțul stihiilor. Iar eu, care stam culcat și priveam la toate aceste fără ca lucrul să-mi pară neînțeles sau peste fire, m-am simțit deodată rădicat în sus și luat în neștire de vârtejul danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ea însuflețea întreaga fire încunjurotoare. Iar notele fluierului îmi răsunau în urechi dulci, melancolice, întocmai cum îmi răsunase odinioară aria plângătoare a Margaretei, arie neuitată ce de atâtea ori mi-a dezmierdat auzul prin voacea iubită a Mariei. Apoi, lucru neînțeles, cântecul cela de al o vreme nu mai semana nici cu doina din fluier a păstoriței, nici cu aria Margaretei din Faust, ci să schimbase într-un alt cântec care îmi venea de la munți, de al văi, de la păduri, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tinerii de azi, cu ce a mai rămas din noi, cei care visam cândva o democrație adevărată pentru România și o evoluție economică prin care poporul român să poată trăi mai bine. Tot neamul ei a fost unul de martiri, neînțeleși prea bine de români, care ar trebui să se mândrească cu E. Lovinescu, Monica Lovinescu sau Ecaterina Bălăcioiu, dar nicidecum să-i marginalizeze. Și pe Cezar Ivănescu aș dori să-l mai pot vedea. El a murit tot ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o flacăra ce încearcă să spulbere mormanele de gheață, ce încearcă să dezghețe lumea înghețată a nemernicilor ce poartă indolența și gheață în suflete. Orice ar fi, Poezia este ceva dramatic, este sfâșierea, arsură și sângele din arterele poetului. Ceva neînțeles care ne înțelege, ceva sfânt care ne sfințește și, fără a deveni dramatică, poezia este peste tot este aerul meu și, mai presus de toate, este bucuria tuturor zilelor, este TIMPUL. A.B.Ați debutat în anul 1970 în "Crișana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e de bonton să scuipi acolo unde, nu cu prea mult timp înainte, ai lins. Ca să nu lungim vorba, vom spune că așa-i românul, nu-i plac bucatele care se digeră greu, situație care poate fi înțeleasă, dar de neînțeles este că nu-i place nici capitalismul, că prea e exploatat, prost plătit, are la dispoziție bunuri și servicii, dar nu și le poate procura, trăiește în nesiguranță, corupție, șomaj, înconjurat de droguri, prostituție și pițipoance, multe, dezbrăcate și nerușinate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
slujba pe de rost. Înafara înțesării vocabularului românescă cu o sumedenie de termeni din limba slavonă, în principal cei legați de slujba religioasă, și a metaniei (făcutul semnului crucii), altceva românii n-au învățat din lunga întrebuințare a unei limbi neînțelese, dar considerată limbă sfântă, limba cărților religioase. Secole de-a rândul, am trăit o situație paradoxală: deși popor vorbitor al unei limbi romanice, n-am folosit limba latină în scriere și biserică, chiar dacă suntem singurul popor din familia popoarelor neolatine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
citire lecția „Libertatea”, din aritmetică „o problemă” și din agricultură „Pomicultura”. Rezultatele obținute sunt din cele mai bune. Elevii citescă cu multă ușurință, făcând unii din ei (cei din clasa a VII-a) chiar citire expresivă. Explică cuprinsul și expresiunile neînțelese, foarte bine. La celelalte obiecte, elevii din toate clasele cunoscă materia și dau răspunsuri precise. Din cele constatate se vede că dl învățător Ilie Pintilescu, care activează și la premilitari este un învățător conștiincios. Se notează cu „Foarte bine”. Subrevizor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
loc de doctor mulți ani în satul Lunca. Stomatologul satului era Catrina Boca, care estrăgea măselele făr anestezie; dezinfecția se făcea cu rachiu - arămeală (60-70%)... Exista credința că anumite boli se vindecau prin descântece de către babele doftoroaie, care bolboroseau cuvinte neînțelese, stingeau câțiva cărbuni, se spuneau și rugăciuni Î. Alți bolnavi erau duși la biserică ca să le citească preotul Moliftele Sfântului Vasile și să pășească peste ei în fața altarului. Funcția de moașe în sat o îndeplineau câteva bătrâne pricepute, care aisitau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
felul de agape. Studenți și profesori grăbiți...); Le Pantheon (am citit corect și expresiv, așa cum o făceam în clasa a 5-a de școală, inscripția: Aux grand hommes la Patrie reconnaissante, pentru care profesorul de franceză, dl Vizitiu, poet romantic neînțeles, adică ratat, bețiv și afemeiat, mă aprecia întotdeauna cu nota maximă. El a spus o dată în clasă, să audă colegii mei, că dacă voi continua să învăț la fel de bine, voi ajunge numaidecât la Paris. O viziune care, iată, i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
transferul întregului bagaj poetic în amorul pământean, pentru ca apoi să-și ia zborul, zborul atâta timp visat: când îmi imaginam că acea copilă dulce și blândă ce trecea alături cu mine putea să mă numească vrodată bărbatul ei, un farmec neînțeles, o căldură ca aceea a camerei încălzite în timp de iarnă, un aer îmbălsămat, apăsat, familiar trecea prin noaptea cea pustie și rece a sufletului meu262. Iubirea poetului este atât de cutremurătoare, încât ea se-ntruchipează întru dumnezeire, luând astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în povești, frumoasa prin cipesă, care își ridicase coada în pieptene și pusese rochie lungă, sosi. La plecarea din casa părintească plângea, închipuindu-și cât de singură și străină are să se simtă într-acea țară depărtată și necunoscută, cu limba neînțeleasă, cu nici un tovarăș din copilărie. Mamă-sa, teribila ducesă de Coburg, adevărata soră a autocratului Alexandru II, disprețuitoare a valahilor, îi zise lacomă: „Nu plânge, fiica mea, ai toalete frumoase, fii obraznică, vei reuși“. Din fericire, copila avu rochii splendide
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Să-mi fie clare niște lucruri înainte de-a le enunța. Este ora șaisprezece și douăzeci de minute, spun, uitîndu-mă la ceas. La ora douăzeci și două, separatorul va funcționa normal. Cîteva secunde, aproape un minut, vorbele mele au rămas neînțelese. Nimeni nu a reacționat în vreun un fel. Au continuat toți să se uite în agende ori aiurea. Un moment..., încearcă să se dumirească directorul general. Ce spuneați? La ora zece, la noapte, separatorul va funcționa, repet eu. Deci e-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu poate lipsi de la nicio paradă, toată lumea știe asta, fanfara este - pentru o paradă - ceea ce este dansatorul pe sârmă pentru un circ, să zicem), partituri mici împrăștiate pe jos, pictorul acela se dedicase pe de-a-ntregul tabloului, avusese puterea de neînțeles (pentru un om normal) de a nu face nicio mișcare, poate încruntase doar sprâncenele, tulburat de razele soarelui, cu o indiferență condamnabilă, iar lângă rigola din dreapta, în prim plan, mărit corespunzător, în așa fel încât să aibă un impact cât
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fața, gura, ochii cei de foc vânăt. Înecat de iubire pentru o ființă ce nu mai esista, ar fi dorit ca etern să ție astă noapte cu aerul răcoare limpezit de lumina lunei, vecinic ar fi dorit să ție dulcea, neînțeleasa, dar atât de fericita lui nebunie. Va să zică asupra acestui chip îți concentrase el amorul lui, atâta formă avea pustiita, sărmana lui viață - un portret!.., Da, era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum. Mumă - sa, o femeie palidă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să faci; când te vei muta tu în firea ei, atunci vei fi tu atotștiutor și în orice caz nu mai ai nevoie de mine. Dar vei fi băgat de samă o împrejurare: cartea mea, cetind-o în șir, rămâne neînțeleasă.... dar orideunde-i începe, răsfoind tot la a șeptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare șir. Aceasta e o taină pe care nici eu n-o pricep, și se zice că unui om încredințat despre ființa lui Dumnezeu nici nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ascunse fața în perini și boțea tot ce încăpea în mâni. Când Francesco intră în odaia ei, ea s-aruncă în gâtul lui, îl strânse spasmotic îl dezmierdă, îl sărută... - Ce-i, copila mea? - Nimic. - Îți place? Ea șopti ceva neînțeles, cu ochii plini de lacrimi și dorință. V Cezara către Ieronim Iartă dac-o femeie îți spune că te iubește. O femeie frumoasă și tânără, căci știu că sunt frumoasă. Dar știu eu... tu ești atât de mândru, știi a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei, s-aruncă pe pat și-și ascunse fața în perini. Când Francesco intră în odaia ei, ea s-aruncă de gâtul lui, îl strânse spasmotic, îl desmierdă, îl sărută... - Ce-i copila mea? - Nimic. - Îți place? Ea șopit ceva neînțeles, cu ochii pe jumătate închiși. V Cezara cătră Ieronim Iartă dac-o femeie îți spune că te iubește. O femeie frumoasă și tânără, căci știu că sunt frumoasă. Dar... tu ești atât de mândru, știi a privi atât de rece
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fața în perini, și boțea tot ce încăpea în mâni. Când Francesco intră în odaia ei, ea s-aruncă în [de] gâtul lui, îl strânse spasmotic, îl dezmierdă, îl sărută... Ce-i, copila mea? - Nimic. - Îți place? Ea șopti ceva neînțeles, cu ochii plini de lacrimi și dorință. [pe jumătate închiși]. V Cezara către Ieronim Iartă dac-o femeie îți spune că te iubește. O femeie frumoasă și tânără, căci știu că sunt frumoasă. Dar știu eu... tu ești atât de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu litere de foc! pe care ți le trântește în față cu un zâmbet candid. Primul e: "Cum vrei, e alegerea ta". Iar al doilea sună și mai enervant: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Întotdeauna venirea lor mă scoate din molcoma mea lâncezeală și mă aruncă într-un iureș al acțiunii după care nu mă omor deloc. Iar plecarea lor mă face să parcurg drumul invers, către starea mea naturală, la fel de stresant. Nu știu cum să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
greu de decelat. Așa! Cred că prin această demonstrație de virtuozitate stilistico-psihologică, poate întrucâtva nițeluș cam elitistă, am demontat zicerea aia atât de enervantă a cumnată-mii cum că: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Bun. Acum, că m-am răcorit nițeluș și pe tema asta, să ne întoarcem la firul narativ principal. Ne întoarcem, ne întoarcem, însă tot simt nevoia să mai adâncesc ceva înainte. Hanibal trecând Alpii, Cezar avântându-se peste Rubicon, Napoleon
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tocmai ei, complicii ticăloșiei vigilente, se întreabă azi la ce bun raportul Tismăneanu. Alții au întins coarda și mai nerușinat. La doi ani de la gestul simbolic din decembrie 2007, trustul familiei Voiculescu închina omagii marelui om de cultură, sensibilului și neînțelesului Nicu Ceaușescu. Tuturor celor ce alimentează confuzia pe o scară de valori cu false repere, fără trecut și fără memorie le răspunde, tot mai rar, un Gabriel Liiceanu, parcă mirat și el că mai stă cineva să-l asculte. Cei mai mulți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
făcută dintr-o baionetă, pe care fetița o luă ducând-o la piept într-un gest matern înduioșător pentru inimile lor de ostași prinși într-un război pe viață și pe moarte. Fetița acum turuia ceva întro limbă cu totul neînțeleasă, dar ce mai conta. De bucurie Nenea bătu din palme uitându-se la fetița care-i vorbea în continuare păpușii sale. Din direcția gorganului pe care de abia îl părăsise, cu un zbârnâit strident, cu aripile mari ca o imensă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
greoi, alții moi și elastici, alții târâți prelung cu oftaturi adânci, dar nici unul din pașii aceia nu se opriră în dreptul său pentru a se transforma în cuvinte. Adormi și visă numai picioare, care călcând scoteau sunete sonore, într-o cadență neînțeleasă, formând o melodie liniștitoare cu urcușuri limpezi și adânci sincope. S-a trezit în ziua albă, după o oră sau două, pentru el timpul zilei nu avea importanță, geanta de vinilin cu colțuri roase pe care o găsise într-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care-și scuturau spre firul sărac de apă a unui pârâu, mai mult imaginar, crengile subțiri ca o plângere continuă prin strigătul aspru al anotimpurilor. Cineva din autobuz îi arătase cu un gest temător, sau poate încărcat de o lehamite neînțeleasă dealul proptit undeva într-o latură, un deal ca oricare altul, întunecat și șters, măturat acum de ultimele raze ale soarelui care sta să scapete după creștetu-i colțuros. Odată coborât din autobuz căută cu privirea drumul care-l va duce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]