1,431 matches
-
când le citise pentru întîia oară, ca să poată controla această miraculoasă recuperare a memoriei), versuri în toate limbile pe care le învățase, exerciții de algebră, unele vise care i se păreau semnificative. Dar nu mărturisea anumite descoperiri recente. Simțea o neînțeleasă rezistență, de care vorbise o dată Profesorului. - E foarte important să aflăm semnificația acestei rezistențe, îi spuse. Încearcă cel puțin să faci aluzie, să știm dacă ceea ce nu vrei să spui ("nu pot să spun!" îl întrerupse în gînd) se referă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ales în somn înveți bine. Visuri didactice, cum spunea astă-seară Profesorul; o să ai încă o serie de visuri didactice. Nu în legătură cu limba chineză. Altceva, mai important altceva..." Îi plăcea să se asculte gândind, dar de data aceasta simți o neliniște neînțeleasă și-și șopti amenințător: Dacă nu adorm până număr la 20, cobor și mă duc să mă plimb în parc!" Dar nu apucă să numere decât până la 7. Câteva zile în urmă, Profesorul îl întrebă, fără să-și ridice ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ori... - Care filozof chinez, cucoane Dominic? întrebă Vaian. - Vi l-am spus adineaori, răspunse nervos. Îmi scapă acum numele. Povestea aceea cu fluturele... În sfârșit, e prea lungă ca să v-o mai repet încă o dată... Simțea în tot trupul o neînțeleasă oboseală, și o clipă îi fu teamă că are să leșine. Dar poate ar fi mai bine așa, își spuse. Dacă leșin, mă trezesc pe loc..." - Am cerut o sanie, să vă ducem acasă, domnu Matei, spuse cineva. Veta a aprins
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne neînțeleasă vulgului dinamicii cotidiene care nefiind capabilă să o anihileze încearcă integrarea de suprafață a prezenței sale enigmatice. Asistăm aici la aparența unei investiții ocrotitoare a mundanului social asupra paradigmei artei. În realitate, însă, muzeele, galeriile expozițiilor plastice, sălile pierderii spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
alt semen suferă dar oricât de solidari și-ar impune să fie cu el rămân pe lângă furtuna afectivă a acestuia, gravitează în jurul său atrași dar și respinși de nucleul dramei individuale. Astfel, suferindul se simte nu numai singur dar și neînțeles. El se percepe, într-adevăr, drept un exilat în existență deoarece simte profunda inadvertență ontică dintre persoana sa din acest moment și cromatismul lumii, incapacitatea de a-și mai ancora pulsația propriei ființe în cotidianitatea optimismului banal. De asemenea, el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ar crea în tine senzația că pentru ele niciodată nu ai suficientă vreme. De aceea te uiți cu compătimire la bietul Ialomițeanu care acceptă să se ocupe numai de treburi agasante, dintr-o iubire de semeni ce ție îți rămâne neînțeleasă și căreia nu îi poți răspunde decât cu o monedă măruntă : suportându-i mecanica întrebărilor puerile. — De fapt, jurnalele noastre trebuiesc citite două odată, Steagul progerman și filofrancezul l’Indépendance roumaine... — Nimeni nu are totdeauna dreptate, dragul meu, îi răspunde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la lecții. „Dar cum să nu mai cânt niciodată?“ se întreba Emma. Uită-te la George cum stă acolo și clocește. Mă întreb la ce s-o fi gândind? De ce a venit? Ca s-o facă pe singuraticul și pe neînțelesul. Uită-te ce poză și-a luat! Vreau să stau de vorbă cu George, spuse Emma. Aș vrea să port o discuție lungă cu el. Vrei să-l ajuți, fiecare vrea să-l ajute pe George. E un tip norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmare a confruntării cu un caz traumatic marcant. Instalarea impetuoasă a simptomatologiei STS determină o stare de neajutorare și confuzie specialistului surprins pe nepregătite, iar caracterul particular al patologiei face mai dificilă căutarea suportului social. Persoana afectată se simte izolată, neînțeleasă, determinismul real fiind adesea neidentificat, iar simptomele nefiind conectate cauzelor reale. Persoana afectată de burnout poate identifica mai ușor sursele stresului. Cu toate acestea Figley (1995) raportează o rată de recuperare mai buna pentru stresul traumatic secundar. Există și studii
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
urmărească cu degetul liniile din palmă, în timp ce îi spunea câte în lună și în stele... Am să-ți dau și în bobi, fiindcă ceva nu-i la locul lui... Îndată a început să împrăștie și să adune bobii, boscorodind cuvinte neînțelese... În cele din urmă, l-a privit lung și i-a spus: Dacă mai bei așa mult, te așteaptă o mare primejdie! Ca trezit din somn, Toaibă a deschis ochii a întrebare. Da, da. O primejdie de înec... într-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sondeze marile întrebări ale lumii prin observație și mirare, devenire și înviere, natura lucrând magic, omul doar martor, cade neputincios în prăpastia fără de sfârșit a întrebărilor fără răspuns. Omul - o gânganie minusculă, printre minunile naturii, zdrobit de măreția cosmosului și neînțeleasă vreodată. Și deprimanta devenire de pe ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
jar, motivând gestul meu ca o fatalitate de care în orice caz nu poți fi răspunzător. " La urma urmei cine e vinovat că mi-ai ieșit în cale și mi-ai tulburat sufletul de nu mă mai regăsesc? O putere neînțeleasă, pe care nu o vedem, dar o simțim cum plutește deasupra capetelor, ne reglementează viața dincolo de voința noastră conștientă. Această forță a firii poruncește ca tu să fii a mea și eu al tău, pentru a nu se tulbura cerul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea. Dacă voia să mă înlănțuiască astfel, nu era însăși Mihaela robită, în lanțurile mele? Când am făcut ochi, soarele era sus pe boltă, la înălțimea unui om. Am trezit-o degrabă: ― Leneșo, ai scăpat răsăritul soarelui! Mihaela bâigui ceva neînțeles și se întoarse pe partea cealaltă, cu un scâncet de fetiță năzuroasă. Am descoperit-o trăgând pătura de pe ea și am acoperit-o de sărutări. ― Mmm, lasă-mă, protesta cu ochii cârpiți de somn... Vreau să dorm... ― Haide, sus, copăcel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cheltuieli cât mai mici. În sfârșit, asupra acestei chestiuni rămânea să mai discutăm. Deocamdată trebuia să îndeplinim formalitățile la ofițerul stării civile și, peintru că fixasem nunta peste trei săptămâni, am renunțat la logodnă. Mihaela păstră tot timpul o rezervă neînțeleasă și nu se amesteca în discuție decât dacă o întrebam ceva. (Mu-mi plăcu atitudinea ei, dar ce-mi păsa: consimțise, și asta era principalul.) Am întreținut conversația mai mult cu Alexa, care îmi dădea prea multe sfaturi (evident, bune
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
straie nemțești, neam de neamul lui nu fusese bucureștean, se trăgea tot din opincă. Nuntașii petreceau în lege, băutura îi antrenase la joc și veselie. Numai eu sufeream de o grijă apăsătoare, absurdă, care în răstimpuri lua forme de spaimă neînțeleasă. Încercam s-o alung cu rațiunea (dealtfel n-avea nici un sens) și izbuteam pentru o bucată de timp; dar după aceea revenea tot mai obsedantă și neliniștitoare. Aveam simțământul că se petrece ceva anormal cu această căsătorie, că-i lipsește
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vărs lacrimi amare, mă lasă acum să nu mai îmi stăpânesc lacrimile de fericire, cari sunt cu mult mai rebele decât cele din alte dăți. Să-ți mai spun iarăși că îmi ești drag și în ce măsură umpli golul acestei vieți neînțelese și cum aduci tu pace în sufletul meu, care poate nu-i decât un abis dintre cele mai nepătrunse și în care icoana ta fermecătoare s-a gravat pe veci! Pentru un om care are ambiția cavalerismului încetarea unei corespondențe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
altceva. Călcând moale, s-a depărtat ca o umbră. Când un colț roșiatic de lună s-a ițit deasupra pădurii, eu ședeam deja cuminte sub pledul aspru, gândind la toate câte mi s-au întâmplat, unele înțelese, dar mai multe neînțelese. Mi-a trecut prin minte să rămân cât pot de mult treaz, să aflu ce face călugărul în fapt de seară. Dar abia am închis ochii pentru o clipă și visul a și început să curgă...În fața mea se găseau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de la Paix". La ora aceea va găsi acolo un băiat pe care-1 cunoscuse în timpul din urmă pe la berărie. Era un agent de bursă ce știa o mulțime de lucruri interesante despre cum fac banii pui, deși explicațiile lui erau cam neînțelese. în materie de finanțe încă era tradiționalist, nu avea încredere decât în sistemul pe care apucase să-1 practice: acela de a cheltui banii pe care îi avea, apoi de a căuta alții. Banii de cheltuială nu înțelegea să-i lipsească
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
n-ar fi putut spune. Dar numai așa se putea explica. Că n-a înțeles secretul nașterii Siei! . . . deși spus deslușit... Că poate n-a înțeles că Lina știe ce e între el și fată! . . . Că, în sfârșit, e ceva neînțeles! . . . îi mai venea ideea că Rim a fost ofensat, ca soț, de mărturisire si că o făcea pe ea responsabilă de tot. Idei ale slăbiciunii care o dau înapoi și care, confuze, absurde, i se învîrteau în capul năuc. Cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
salariat al Medicinei din Iași, sector economico-administrativ, mai află că evoluția evreilor a fost sinuoasă, diacronia spiralei fiind uneori stilizată, adică în zig-zag, imaginea fulgerului răzbătător în văzduh, interesant! sens coborâtor, trăsnitor, distrugător-rămâne de văzut!:” Fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și întotdeauna renăscând”... Gheorghiță Savel, rămas pe aripile îngândurării, tot nu află răspuns: cum de evreii care au suferit atâta în îndelungata lor existență, pierzând repetat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
deschidea ochii mari și Începea să se gîndească la tot felul de lucruri. Se gîndea cît de mult Îl iubește Vilma, bunăoară, se gîndea și iar se gîndea, ore În șir și totul se Închega Într-o lume nouă și neînțeleasă, căci Vilma, deși era pe jumătate albă, avea sînge indigen și, cu toate astea, niciodată nu se plîngea de moartea tuturor pieilor-roșii din Fortul Apașilor; de altfel, niciodată nu-i plăcuse Ieronim, ba chiar Îl privea cu simpatie pe Gary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prea întunecat. De fapt, încă de pe la sfârșitul lui septembrie vremea s-a asprit. S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată. Doar ciulinii satului, mânați de vânt și de timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și tristă... Șapte ani lipsiți de bucurie, secătuiți de lumină și frumusețe, dominați de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
De fapt, încă de pe la sfârșitul lui septembrie vremea s-a asprit. S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată. Doar ciulinii satului, mânați de vânt și de timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și tristă... Șapte ani lipsiți de bucurie, secătuiți de lumină și frumusețe, dominați de o atmosferă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sfântă. Pe urmă, au început să le facă pomenile, lui și nevestei sale. Iată, însă, că, la un an de la toate astea, familia primește un plic burtos, garnisit cu niște timbre străine, viu colorate. Din noianul de litere și cuvinte neînțelese, au deslușit, mai întâi, CANADA, dar nu s-au priceput ce va să zică și cam ce-ar fi CANADA asta. Au deschis scrisoarea și au căzut de-a mpicioarelea amândoi părinții: “Dragă mamă și dragă tată... Constanța... vapor străin... am ajuns
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ci sute de subsisteme separate și e suficient ca numai unul dintre acestea să sufere o schimbare, pentru ca această confederație provizorie să lase locul unor state noi, de nerecunoscut. Cine să contrazică așa ceva? Ascultând cronica, Weber se simți singur și neînțeles. Cavanaugh se opri din citit. Era rândul lui Weber să răspundă. Ești mulțumit? îl întrebă el pe editorul său. —Eu? Cred că e excelentă. O s-o folosim ca reclamă. Weber încuviință din cap către cineva aflat la o depărtare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cuvintele în sine erau atât de înțelepte, atât de în acord cu nuanțele subtile ale naturii umane, încât păreau scrise de cineva deja mort. Acesta era adevăratul Gerald Weber care, în scurtul său sejur în Nebraska, se ascunsese, din motive neînțelese, sub o baniță goală de grâu. Mark începu să se învârtă în cercuri strânse, scandalizate. Cine-ar mai trebui să fie și ăsta? Billy Graham 1 sau cine? Karin dădea din cap ca o marionetă. Barbara nu-și putea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]