2,174 matches
-
s-ar fi lăsat dominat de propriile sentimente, clanul său probabil ar fi dispărut odată cu Akechi. Avea senzația că ținea ouă în echilibru, unul peste altul. Faptul de a acționa cu prudență pe dinafară și a evita pericolul dinăuntru fusese, neîndoielnic, peste măsură de chinuitor. O salvase pe soția lui Tadaoki, dar acest lucru iscase tensiuni în sânul clanului. De-acum, Hideyoshi îl absolvise de orice vină și recunoscuse loialitatea dovedită de clanul Hosokawa. Prin urmare, se bucurau de ospitalitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adunaseră cu toții pentru a stabili ce era de făcut, Fujitaka vorbise, arătând clar poziția pe care trebuia s-o ia: „În această generație, am văzut numai doi oameni cu adevărat aparte: unul din ei e Seniorul Tokugawa Ieyasu, iar celălalt, neîndoielnic, Seniorul Hideyoshi.“ Amintindu-și acum aceaste cuvinte, tânărul nu putea decât să se întrebe dacă erau adevărate. Oare acesta era cel pe care tatăl său îl declarase un om cu totul aparte? Chiar era Hideyoshi unul dintre cei doi generali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oferea ocazia de a urzi intrigă după intrigă. Cât despre Shogen, acesta credea că victoria avea să-i revină clanului Shibata. Era o convingere neînchipuit de oarbă. Este adevărat că, la o dată ulterioară, și el avea să fie chinuit și, neîndoielnic, frământat de propria-i conștiință. Dar scrisoarea de consimțământ fusese deja trimisă și nu mai încăpea nici o discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era stabilită definitiv pentru a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frunte. Când i-am descris amănuntele luptei de azi dimineață, a spus: „Chiar așa? Ei, e exact stilul acelui nepot al meu.“ — Bine, și ce se-aude cu capul lui Sebei? — L-a examinat imediat și a spus că este, neîndoielnic, al lui Sebei. Privind în jur spre oamenii care erau cu el, a declarat că e un semn de bun augur și s-a bine dispus și mai mult. Genba însuși era cât se poate de bine dispus. Auzind despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru această familie, crunt de dureros încercată. Din acest moment Mălin trece în veșnicie, cu aureola unui martir căruia destinul i-a frânt zborul spre viață și poezia către care avea o vocație deosebită. Volumul de poezii editat postum atestă neîndoielnic faptul că Mălin era în acel moment la 17 ani întocmai ca un meteor care arde și luminează feeric cerul poeziei noastre românești. Îndrăznesc să afirm, chiar dacă n-ar fi ajuns un nou Luceafăr al poeziei noastre, ar fi fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fiindcă așa după cum orice proastă își are deșteptăciunea ei, potrivit celor spuse de Cehov, și orice tâmpit ar trebui să aibă demnitatea sa, fiindcă poate măcar a prins la timp de veste că face parte din specia umană care este neîndoielnic regele, sau regina (alegeți D-vs) naturii. Dar oamenii acestor meleaguri, mai au o tară moștenită și probabil transmisă cu sfințenie din tată în fiu. Este vorba, despre acea tendință de curbare imediată a șirei spinării, spre iertătorul pământ, numai cât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fusese ademenit de obiectele acelea vicioase, plutind deasupra apei cu mesajele lor fără sens. Extrase din dulap o sticlă neîncepută de whisky Teachers și se duse cu ea înapoi în birou. Fusese martor la ceva atât de grotesc, atât de neîndoielnic diavolesc, atât de îngrozitor și atât de premonitoriu infernal, că nici el nu mai știa ce să creadă: fusese ceva real sau pur și simplu un coșmar cu ochii deschiși? Un om fără față, ale cărui mâini erau legate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi omori și puii, și puii puilor lor, care i-ar hrăni pe fiii tăi și pe fiii fiilor tăi.“ își pregăti pușca și ochi cu grijă piciorul din față, în dreptul inimii. La distanța aceea, un glonț în cap era, neîndoielnic, mai eficace, dar Gacel, ca orice bun musulman, nu putea mânca din carnea unui animal a cărui beregată nu a fost tăiată cu fața spre Mecca, după rostirea rugăciunilor poruncite de Profet. Dacă ar fi omorât antilopa pe loc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
condiționat la maxim. Străbătură scurtul drum în liniște, apoi se rugară unul lângă celălalt, înconjurați de beduini respectuoși, ce lăsaseră un spațiu considerabil în jurul lor. La ieșire, guvernatorul admiră cu satisfacție pădurea de palmieri întunecați. îi plăcea ceasul acela. Era, neîndoielnic, cel mai frumos în oază, așa cum zorii erau cele mai frumoase momente în deșert, și îi făcea plăcere să se plimbe încet prin grădini și pe la fântâni, observând cum sosesc de foarte departe sute de păsări ca să-și petreacă noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era teamă că Abdul-el-Kebir, la fel ca orice alt om care nu se născuse imohag și nu crescuse pe nisip și printre pietre, nu avea nici cea mai infimă capacitate de a se transforma în piatră. îl observă din nou. Neîndoielnic, era un om ce nu se temea de oameni, dar pe care îl copleșeau singurătatea și liniștea acelei naturi tăcute și blând agresive, unde totul era ondulări ușoare și culori șterse, unde nu te pândeau animalele de pradă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai mari plătite de magazinele de ghete. Dar Camden nu mai era ca pe vremuri Încă de când demolaseră majoritatea clădirilor vechi din jurul stăvilarului și construiseră o piață acoperită nou-nouță, o adevărată fantezie victoriană, cu scări din metal vopsite În verde. Neîndoielnic că turiștii preferau varianta asta, ceea ce reprezintă cea mai severă critică pe care o poți aduce oricărei Înnoiri. Am trecut strada și-am rămas În picioare la capătul podului, admirând priveliștea de pe canal. Apa era la fel de stătută și de verzui-uleioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și mă inspectă cu o privire ce nu era lipsită de oarecare inteligență. Realizând că metoda sarcasmului nu-i aducea cine știe ce profit, schimbă macazul. — Cu toate acestea, trebuie să recunoașteți că e o coincidență la mijloc, Îmi spuse el politicos. — Neîndoielnic. — Nu ați fost, desigur, judecată sau condamnată pentru nimic, dnă Jones. Juriul de la anchetă a dat verdictul de moarte accidentală. (Mă privi sever.) Ceea ce a fost cam tras de păr, nu credeți? A fost vorba de legitimă apărare, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la Închisoare și trei biciuiri publice, ultima În Piața Mare din Samarkand, o sută cincizeci de lovituri cu vâna de bou, În prezența tuturor apropiaților. Nu-și revenise niciodată din această umilire. În care clipă alunecase de la Îndrăzneală la nebunie? Neîndoielnic, la moartea soției sale. A fost văzut, de-atunci, rătăcind În zdrențe, clătinându-se pe picioare, zbierând nerozii nelegiuite. Pe urmele sale, cârduri de ștrengari băteau râzând din palme, aruncând asupră-i pietre ascuțite, care-l răneau până la lacrimi. Urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țin În mâinile lor. Nimic nu știu. Superiori se cred din ignoranță. Mergi pe drumul tău, de ei seamă nu ține. În splendida-le suficiență, Eretici Îi vor numi pe cei ce nu-s de-ai lor. Khayyam a greșit, neîndoielnic, atunci când a Însoțit expresia „Îi vezi“ cu un gest disprețuitor În direcția adversarilor săi. Se Întind mâini, Îl trag de veșmântul care Începe să se sfâșie. Se clatină. Spatele lui izbește un genunchi, apoi netezimea unei lespezi. Strivit sub haită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
anul cutare al epocii lui Omar Khayyam”. Ce om a cunoscut, oare, din timpul vieții, o asemenea onoare? E totuna cu a spune că Omar Khayyam, pe atunci În vârstă de treizeci și trei de ani, este un personaj cunoscut și respectat. Neîndoielnic că este chiar și temut de către cei care-i ignoră adânca adversitate față de violență și dominare. Ce Îl apropie, În pofida a toate acestea, de Djahane? Un amănunt, dar un amănunt uriaș: nici unul, nici celălalt nu-și doresc copii. Djahane s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk să-i adreseze sultanului cuvinte care Îi vor atrage dizgrația și, neîndoielnic, moartea? Aroganța sa să fi atins nebunia? Un singur om știe cu precizie, În ziua aceea, care-i pricina unei astfel de atitudini, iar acela este Khayyam. De săptămâni Întregi, Nizam i se plângea de dureri atroce, care noaptea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
surescitare. Intrigat și agasat, am sfârșit prin a deveni mai scurt, apoi prin a tăcea Într-un mod oarecum abrupt. Rochefort mă Întrebă cu fervoare: — Dacă ai fi sigur că Manuscrisul ar exista, interesul tău pentru Omar Khayyam ar renaște? — Neîndoielnic, am mărturisit eu. Și dacă ți-aș spune că am văzut cu ochii mei acest Manuscris al lui Khayyam, chiar În Paris, și că l-am răsfoit? XXVII Dacă aș spune că această revelație mi-a bulversat, dintr-odată, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe acesta din urmă, Djamaledin făcu următorul comentariu: — Trebuie să vă avertizez că omul este un dezechilibrat și un obsedat, nu-l frecventați mai mult decât trebuie. Îi port multă afecțiune, e mai sincer și mai credincios, mai pur chiar, neîndoielnic, decât toți discipolii mei, dar este capabil de cele mai Îngrozitoare nebunii. Oftă, Își vârî mâna În buzunarul largilor pantaloni cenușii pe care-i purta pe sub tunica albă: Iată zece livre de aur, dați-i-le din partea mea; nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
legația americană. Primul meu gând a fost la Manuscris. Îl recuperase oare Mirza Reza În acea dimineață? E drept că nu ralizam Încă gravitatea situației mele: complicitate la asasinarea unui șef de stat, din partea mea, care pornisem spre Orientul poeților! Neîndoielnic, aparențele erau Împotriva mea, Înșelătoare, mincinoase, absurde, dar copleșitoare. Ce judecător, ce comisar nu m-ar fi bănuit? Fazel pândea din balcon; brusc, se lăsă pe vine ca să strige, cu glas răgușit: — Cazacii sunt deja aici, fac cordoane de jur Împrejurul hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai Înainte. Doar spre sfârșitul verii, când Îmi parveni faimoasa scrisoare promisă de Șirin, am putut să aflu, În legătură cu moartea lui Djamaledin, versiunea care circula printre discipolii acestuia. „Suferea, scria ea, de câteva luni, de dureri violente de dinți, datorate, neîndoielnic, cancerului. În acea zi, pentru că durerea depășea limitele suportabilului, și-a trimis servitorul la sultan, care l-a chemat pe propriul său dentist. Acesta l-a consultat, și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dezgust, acele obiecte reci. — Instalați-vă la ferestre, spuse Fazel, și trageți asupra oricui s-ar apropia. Eu trebuie să vă părăsesc, le rezerv o surpriză acestor barbari! De-abia ieșise, și bătălia Începu. A vorbi despre o bătălie este, neîndoielnic, prea mult. Sosiră răsculații, o hoardă descreierată și vociferând, iar avangarda lor se aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
susține că ea n-a fost inutilă. Au urmat intervenția străină, ridicarea blocadei, convoaiele de aprovizionare. Grație lui Howard? Probabil că hotărârea fusese deja luată, dar moartea prietenului meu a grăbit salvarea orașului, mii de cetățeni Înfometați Îi datorează supraviețuirea. Neîndoielnic, intrarea soldaților țarului În orașul asediat nu putea să-i fie pe plac lui Fazel. M-am străduit să-i predic resemnarea: — Populația nu mai e În stare să reziste, singurul dar pe care i-l mai poți face este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În care am avea competențe numeroase este acela al diplomației. În rest, fie că e vorba de armată, de transporturi sau mai ales de finanțe, nu știm nimic. Dacă regimul nostru ar putea rezista douăzeci, treizeci de ani, ar forma, neîndoielnic, o generație capabilă să preia toate aceste sectoare. Până atunci, cea mai bună soluție care ni se oferă este aceea de a face apel la străini cinstiți și competenți. Nu e ușor să-i găsești, o știu. Am avut, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce făcea, domnule Teodorescu, ce făcea?» « Da, ce făcea, doamna Ianu, ce făcea?» «Făcea semne, asta făcea. Flirta din răsputeri, în limbajul semnelor. Cu nimeni altul decât cu cel cucerit de mine, domnule Teodorescu, se găsise ea să flirteze. Și neîndoielnic avea succes, pentru că el îi răspundea. Și toate astea, doar fiindcă e cu trei-patru ani mai tânără decât mine și și-a vopsit părul blond. Blonda cea vopsită, domnule Teodorescu, mi-a suflat mie un bărbat frumos. În aceeași secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de altfel, niciodată nu au, chiar și cei care au ajuns aproape au rămas Întotdeauna departe. Atunci, pentru prima oară, moartea observă că În toată casa nu exista un singur portret de femeie, cu excepția unei doamne În vârstă care avea neîndoielnic aerul de a fi mama, Însoțită de un bărbat care trebuia să fie tatăl. Am să-ți cer o mare favoare, spuse moartea. Ca Întotdeauna, coasa nu răspunse, unicul semn că auzise a fost o tresărire cu puțin mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]