945 matches
-
crucii de lemn, un mormânt, ridic crucea căzută căutând cu febrilitate orice înscris de pe ea, Odihnească-se în pace! Atât și nimic altceva, mă aplec iarăși la pământ și încep să curăț mormântul, îndepărtând cu multă grijă iarba crescută în neștire, mă străduiesc apoi din răsputeri să împlânt crucea în pământ la căpătâiul mortului și-mi imaginez că acolo jos zace fie o fată tânără răpusă de blestemul unei iubiri neconsumate, fie trupul de lumină al unui sfânt poate ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
două ore, dar, dintr-odată, Ashling îi dădu cămașa jos. Mă rog, nu era nevoie decât să deschidă un nasture. —Perverso, spuse el. Pun o cămașă și plusez cu o pereche de pantofi. —Bine. Inima îi bătea în piept în neștire. Ce înseamnă asta mai exact? Îmi dau pantofii jos? Și cămașa. Văd că nu prea joci poker. Va trebui să te învăț regulile. Jos cămașa. El o ajuta deja să o scoată. — Acum tu spui: plusez pe o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
London. M-a fascinat violența de care sunt capabili aceștia, o violență sălbatică; se bat bestial, lovindu-se până la mutilare. Martin Eden Își rupe mâna și, deși aceasta Îi flutură ca o cârpă, nu contenește să izbească, să lovească În neștire În adversar, până când iese victorios. Am reținut acea stare de bucurie bolnăvicioasă de după victorie, când acesta nu realizează altceva decât faptul că fusese Învingător, că devenise matur, că trecuse proba. Acum se simțea Întreg, se simțea puternic, Își Învinsese timiditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pieptul lui, Îmi smulgeam buzele cu disperare de atingerea buzelor lui, nu știam pe ce lume sunt, știam doar că el, Petre, eroul atâtor visuri de dragoste din nopțile reci În tovărășia gheții, era lângă mine, buzele Îi rătăceau În neștire pe fața mea, dar eu nu voiam să i le dau pe ale mele. Și era atâta duioșie În gesturile lui, În Încercările furioase de a-mi găsi buzele... Eram gata să cedez, dar o forță din mine Îmi ordona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văzut privirea, o privire pe care nu o mai cunoscusem, o privire care s-a fixat Într-a mea, iar glasul lui, al lui Petre, a răsunat de pe altă lume: „Ești Încă copil“. Și pe acel copil Îl săruta În neștire fără sfârșit. Îi țineam o mână după talie, și alta pe mâna lui, la jumătatea antebrațului. Strângeam În neștire stofa costumului, trăiam clipe de adevărată feerie, clipe dorite În fiecare zi din anul care a trecut sub lumina orbitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar glasul lui, al lui Petre, a răsunat de pe altă lume: „Ești Încă copil“. Și pe acel copil Îl săruta În neștire fără sfârșit. Îi țineam o mână după talie, și alta pe mâna lui, la jumătatea antebrațului. Strângeam În neștire stofa costumului, trăiam clipe de adevărată feerie, clipe dorite În fiecare zi din anul care a trecut sub lumina orbitoare a acestei pasiuni, a acestei iubiri nefericite. Simțeam În mine vibrând fericirea, mă simțeam Înăbușită la pieptul drag, mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru azi. Din fericire, nu m-a ascultat. M-a obsedat toată ziua scena Îmbrățișării aceleia prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încă tinere. Apoi, ea Îi desfăcu ștreangul de la gât, Îl luă de mână și Îl sui Într-o mașină. Capul lui, prea greu, se rezemă pe pieptul ei. Totul era minunat, revederea era chiar dureroasă... Mâna ei Îi rătăcea În neștire prin păr, ochii aruncau parcă fără sfârșit lacrimi mari de bucurie, de dragoste... Erau fericiți, chiar prea fericiți, viața li se deschidea luminoasă, viitorul prevestea plăceri nemaiîntâlnite... Visuri... Visuri fără rost... Visuri de nesomn, visuri ale nopților albe... Azi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de toate uleiurile acelea aromatice — și încercă să se pregătească psihic să facă față situației mizerabile pe care o crease. Nu-și dorea decât să se întoarcă în casa copilăriei, să se cuirăbească sub pături și să se uite în neștire la televizor și era cât pe ce să se îndrepte cu mașina lui Russell spre casa părinților ei când o altă imagine îi apăru în minte. Era tot așa, cu o pătură moale și romanele ei preferate, dar apăreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
părăsească acest drum ce se închega, deocamdată, din schițe și exerciții. Dar vocea lui spunea cu totul altceva decât ceea ce gândea și simțea, ea nu-l asculta pe el, ci pe bărbatul care zăcea în fața lui pe pat, mușcând în neștire colțul cearceafului. Sunt de acord, se auzi fratele meu vorbind. Am să mă retrag. O să te duc cu mașina. XXVIItc "XXVII" Saltultc "Saltul" Fratele meu conducea Studebaker-ul prea mare pentru ulicioara aceea, îl mâna prin poiene flancate în dreapta și în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când sunt cuprins de apriga dorință de a sorbi ca un cal însetat, un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de piatră al locuinței mele cu pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria, răsucită în patul meu ca o plantă strâmb crescută. „Să murim, Gloria”, îi răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
hârtie tot ce-i fermentează la mansardă ie iunucu dă la Capela Sixtină. Nu-i bărbat. — Cre că scriitoru tre să se arate pă d-a-ntregu, a zis și Requena. Contradicțiile nu ie Împortante; totu ie să scârțâi pă hârtie toată neștirea dân omenesc. Mariana s-a băgat și ea În vorbă: — Io, când Îi scriu lu mama și stau să gândesc, nu mi se Întâmplă nimica, da În schimb, dacă mă las la voia Întâmplării, ie o minune, ie pagini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Flora i-a cășunat să se Împrofite dă harababura de iera la paza prolixă și să să-ncurce-n beci. La rugăciune, care-i chiar când Își culcă păpușa, am bunghit-o că-i ardea gleznele dă la mâini ș-avea neștiri și spăimi. D-acu o furgăsea frixoanele, așa c-am rugat-o să să pitească iar dedesubtu Învelitorii și i-am lunecat pă gâtlej o fiertură dă izmă. Ca să tragă În liniște la aghioase, noaptea aia știu c-am vegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
multiplul Oscar al mieilor a urmat deja acel amintit Millenium unde dereglații ating cele mai Înalte cote ale agitației, ale erupției impulsului ce zace-n fiecare dintre noi, omoară-mă mai tîrziu, arunc-o pe mama din tren, mișunînd În neștire, În fiecare episod, imaginația sparge barierele morbidului și pare scăpată din laborator ca virusul SIDA, pare un obicei cultural strămoșesc regăsit, multinațional, noroc că Lance Henricksen, care-n ’93 juca incredibil de zoologic un rol cu pălărie alături de irezistibilul Van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a fost rău luni de zile (nu doar primele două luni). Nu m-am plâns. Dacă într-o zi întârzia „răul“, intram într-o cumplită panică (pierdusem deja două sarcini, știam că, aici, „răul“ e garanția binelui!). Am mâncat în neștire de toate, nu pentru că-mi era poftă (nu mi-a fost niciodată poftă, cum se zice despre gravide), ci pentru a fi sigură că n-o să moară copilul, că are de toate. Așa că nu mi-a păsat că devenisem cât
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
răbdătoare, neputincioasă, părea că se află într-un leagăn. Dar putea semăna și cu altceva leagănul acesta, încerca să nu se gândească, dar o voce din adâncurile ei îi tot repeta: leagăn, leagăn, leagăn... Afară ploua de câteva zile în neștire, dincolo de geam nu era decât țârâitul monoton, enervant, adormitor, întunecat al ploii ce i se părea nesfârșită, aducătoare a potopului ce va pune capăt lumii. Din patul-ei-leagăn vedea marginea de sus a ferestrei sau, dacă ridica mai mult capul, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era de vină, înainte de orice, dar nu prea aveam curajul să vorbesc, puteam ajunge, eu și rude ale mele, la Canal, ca pe vremuri. Nu cred că el ar fi avut curajul. Ne grozăveam și ne dezlănțuiam ca proștii în neștire la o votcă, numai între prieteni, dar curajul nostru nu trecea de pereții paharului, pentru că ne era pur și simplu teamă. Poate ai uitat, Domniță, cum era. Eu și încă mulți alții ne înecam neputința în votcă. El alesese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimeni mai mult de o dată. Rărindu-și drumurile și rămânând mai mult timp acasă, trebuia să-și ocupe ziua. Nu era simplu. Asculta multă muzică, dar de la o vreme s-ar fi putut spune că aparatul de radio mergea în neștire, iar ea nu dădea atenție prea mare celor transmise. Mânca mereu mai puțin, înghițea cu greutate și aproape orice îi făcea rău. Nu-și mai pierdea vremea în bucătărie. Începu să-și neglijeze apartamentul. O menajeră continua să vină o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că s-ar fi scârbit de el însuși dacă ar fi încălcat-o. Era încă o manifestare de orgoliu. Dar nu vorbea despre toate astea. Simțea că nu poate să vorbească. Avea mult de lucru și după zilele pierdute în neștire atunci când i se părea că se prăbușesc toate în el, trebuia să recupereze. Se apropia ultima sesiune de examene și poate cea mai grea și după aceea mai era lucrarea de diplomă și avea să fie liber. Un ultim efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sălile albe și culoarele și halatele albe și zâmbetele stereotipe sau chiar calde ale surorilor ar fi fost inutile și s-ar fi simțit într-o cușcă monstruoasă, lipsit de nesfârșirea trotuarelor pe care continua să le străbată. Fuma în neștire și întorcea pe toate fețele tot ce se întâmpla și ce nu se întâmpla și tot ce se întâmplase, convins că îi este foarte dor de acea femeie, de parcă nimic n-ar mai fi avut vreun rost pe lume, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un plus de exotism trandafirilor exotici), când puteam să mă bucur mai întâi de petrecerea fastuoasă și pe urmă să stric totul? Am ieșit să rezolv niște comisioane și, când m-am întors peste câteva ore, robotul telefonic clipea în neștire. Știam eu că toate prietenele or să sune să întrebe cu ce să se îmbrace mâine seară. Mi-am ascultat mesajele: „Sunt directorul Centrului de Conferințe de la Castelul Swyre. Ne pare nespus de rău că ați contramandat. Avansul de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
corpul. Toată vânzoleala fusese în van. Toate încercările lui de a reveni la vechiul lui mod de viață, ușuratic și zglobiu, eșuaseră lamentabil - cel puțin pentru el. Nu mai simțea aproape nici o legătură cu ei. Se purtau anapoda, alergau în neștire, fără să știe ce vor. Zăcuseră cu toții pe pături, adormiți după petrecerea din noaptea trecută. Apoi își luaseră rămas-bun, zgomotoși, și se suiseră în mașinile cu care se întorceau acasă. Eduard își duse mâna la cap, care îi zvâcnea teribil
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nemișcați, ca butucii, de parcă fuseseră amețiți cu zeamă de Zmeoaică, de Mărgica cucului sau de altfel de Somnoroasă, am simțit că am plumb în vine, iar pleoapele mi-au căzut peste ochi, grele ca obloanele de fier, cufundându-mă în neștirea somnului Că ajunși de aerul cel curat și slăbiți fiind, ne-am îmbătat de tăria acestuia, ca de un vin înșelător și toți am adormit, ca trunchiul Și noi nu ne-am trezit, nici când s-a auzit strigându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Îi spuse că „așa e dispoziție de la centru” - „Care centru?” ceru precizări, dar cel Întrebat nu știu să spună. „Centru, se cheamă că de sus” - „Aha!” făcu Lung, tot nedumerit, cînd ieși, rămase cîteva clipe cu ochii În zare, În neștire, spre partea de cîmp unde era partea lui de pămînt; acum nu mai era a lui. Trecu la grajdul primăriei să-și mîngîie caii, cei doi ce-i erau dați În grijă. Aveau ochii mari, umezi, lui i se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sau bananieră, apoi deschise una din lucrări și se înfundă în lectură. Mă uitai la ea cu atenție: chiar citea, nu răsfoia. După o vreme observai cum mâna ei dreaptă începe să întîrzie în creștetul capului, să smulgă rar, în neștire, cîte-un fir... Cerui Bucureștiul. Nu știam numărul lui Micu, dar îi știam adresa, primisem odată de la el trei rânduri pe o ilustrată în care îmi spunea unde stă și unde puteam să-i scriu. Operatoarea mă anunță, după ce îmi găsi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]