1,328 matches
-
de tare pe r³nș și Mungela, Încât, timp de mai multe săptămâni au trăit fără a se resemna cu soarta lui Jewahir Singh. Mai mult de atât, preț de câteva zile au apărut În public cu părul despletit ca niște nebune. În fiecare dimineață mergeau pe jos afară din cetate, traversau pret-ul (locul de instrucție a soldaților) și se Îndreptau spre grădina unde Jewahir Singh fusese ars Împreună cu cei doi tovarăși ai săi și cu cinci femei vii; ajunse aici
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vădesc tocmai lipsa lirismului, mult mai bogate resurse poetice alimentând compunerile cu caracter narativ-descriptiv. Acestea introduc, cu incontestabile efecte literare, exoticul, un exotic atenuat (grecesc în Levante și Calavryta, oriental în Câinele nizamului, boreal în Alina-Linda), bizarul și fabulosul (Bjali, Nebuna din Herăști), macabrul (La bal mascat). În Harpista romantismul mizerabilist îl anunță pe cel din simbolismul decadent și din literatura impulsionată de școala de la „Contemporanul”. Versurile rezistă la lectură și azi în virtutea substanței epice, a plasticității expresiei unor stări de
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
văduv, își ține fiica sub strașnică pază de teama flăcăilor, deși nu o râvnește nimeni, fiind urâtă și suferind de boala somnului. Spre mântuirea sufletului, Gheorghe ridică o biserică, dar nu îi pune clopot, și se însoară cu o babă, nebuna satului. Un zugrav îl pictează pe ușa bisericii, sub înfățișare de drac, pe consăteanul cel mai apropiat lui. Ion Aldea înnebunind, prorocește dezastre și, dându-se drept exponentul unui „al paisprezecelea neam”, menit să „îngroape lumea”, opinează că „străinul”, tot
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
a soarelui. Ca o altă Sulamita, fata codrilor bănățeni își destăinuie fericirea, extatic, prietenelor, fetelor „fluturatice”: „Voi, tinere, fluturatice fete, / De râsul cărora nu mai pot codrii să doarmă, / Nici iepurii câmpului să-și asculte / Cântecul solitar al inimii, / Voi, nebune, tinere, fluturatice fete, / Nici una din voi nu știe / Cât e de frumos iubitul meu, / Cât de calde îi sunt brațele / În care mi-am înecat drumurile, / Cât de adânci îi sunt ochii / În care zările mi le-am stins”. Menită
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
Pablo de la Torriente-Brau, Aventurile eroului necunoscut cuban, București, 1961 (în colaborare cu Oana Busuioceanu); O. J. Cardosa, Povestiri cubane, București, 1963 (în colaborare cu Al. Popescu-Telega), Calul de mărgean, București, 1964, 16-31, 57-70; Gabriel Chevalier, Clochemerle, București, 1964; Jean Giraudoux, Nebuna din Chaillot, în Teatru francez contemporan, București, 1964, 221-324; Pierre Daninos, Un oarecare domn Blot, București, 1966; Bengt Danielsson, Terry pe urmele lui Kon-Tiki, București, [1970]; Henri Salvat, Inteligență, mituri și realități, București, 1972 (în colaborare cu Lisette Daniel); Gaston
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Sfinții Arhangheli”, „Biserica ortodoxă română din Paris” (Franța), „Revista scriitorilor români” (Germania), „România” (SUA) ș.a. Autor a numeroase eseuri, cronici și articole răspândite în presa exilului, B. se impune ca o voce distinctă a prozei românești prin volumele Bune și nebune... Amintiri (1955) și Ionică. Poveste de război (1995). În tradiția Crailor de Curtea-Veche, B. reface nostalgic, în prima carte, atmosfera unui București fabulos, de sfârșit de lume, viciat și neștiutor de realitatea amenințătoare a războiului iminent. Rememorarea prin prisma lecturilor
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
și structurile recurente („a cânta”, „cântec”, „a zice”, „a fi”, „fire”, „ființă”, „a face”, „a crea”, „lume”, „lumină-întuneric”, „poveste”, „eres”, „sat” etc.), cu valoare individualizantă pentru stilul și viziunea asupra lumii și vieții a poetului și dramaturgului. SCRIERI: Bune și nebune... Amintiri, Aalborg (Danemarca), 1995; Ionică. Poveste de război, Aalborg (Danemarca), 1995; Lucian Blaga. Teme și tipare fundamentale, București, 1997; Arta poetică eminesciană, București, 1998. Traduceri: Lucian Blaga, Poemele luminii - Lysets digte - Poèmes de la lumière - I carmi della luce, ed. plurilingvă
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
să fii egocentric. Față de toate cele spuse privind relațiile din închisoare, inculpata afirmă că se implică în activitățile din cadrul penitenciarului, întreținând relații cu unele dintre colege și cu personalul închisorii („Doamna P. m-a ajutat foarte mult, la început eram nebună de tot...”). Are planuri de viitor, este dornică de a merge acasă și de a-și reface viața („...nu mai ajut pe nimeni, o să iau pensia bărbatului, o să-mi cultiv pământul, o să-mi găsesc un moș, o să duc o viață
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
are tăria să-și condamne nepotul la moarte, deși ar trebui, și cât mai repede. Iscoadele i-au relatat că Iulia se află în prezent la Roma și agită spiritele în favoarea singurului fiu ce i-a mai rămas. A profitat nebuna că a scăpat de sub supravegherea discretă a maică-sii. Uite cum îl silește să fie din nou aspru cu ea! Înghite cu greutate nodul din gât. Fetița lui...! Pufnește mânios. N-a avut niciodată un dram de minte sub fruntea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fata începe să se balanseze din nou. Parcă și mai tare. Ba chiar s-a apucat să și chicotească de plăcere. Enervată, repetă acțiunea. Se împinge cu călcâiele în pământ, ca să nu o legene și pe ea. În nici un caz nebuna nu trebuie să considere că e vorba de o joacă în două. Asinia pare în sfârșit că pricepe și se oprește. Așteaptă un timp să se convingă, după care o încurajează încet: — Bravo! Nu trec nici câteva minute și fata
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar una e să iei în cârcă o puștoaică de șase ani, și alta să ți se agațe de gât o adolescentă de șaisprezece. Cornelia își face și ea în sfârșit apariția, gâfâind greoi: — N-am putut s-o țin, nebuna naibii, se scuză către Ves tala Mamă. Își aranjează rochia murdărită de praf. — M-a trântit pe jos, că e puternică precum un bivol... Ridică glasul să se facă auzită cu toată hărmălaia din jur: — În fața templului! Se uitau oamenii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care parcă ar bate într-o căldare. Încă un glas pițigăiat trâmbițează. Urmează un potop cumplit de ur lete pe care nu le înțelege pe de-a-ntregul. Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida, fiica celeilalte Antonii. — Dezmățato! Sângele îi îngheață în vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să ajungă cât mai repede. Cotește la dreapta, la stânga, și se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt. Un vis blestemat. Răbufnește, înciudat parcă pe sine însuși: — Nu-ți închipui c-am ajuns ca femeile alea nebune care nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să ia medicamente, ori pur și simplu să bage ceva în gură fără să consulte astrele, dar... Râde forțat: — Dar sunt momente când vechea noastră divinație mi se pare prea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mai taci, îmi zic în sinea mea, dar nu și cu voce tare. Spun: ― Lasă-mă să ghicesc. A venit un tip nou la voi, care arată mortal și care vrea să se mărite cu tine? ― Haide, nu face pe nebuna. E tipul pe care l-am cunoscut săptămâna trecută, clientul cel nou. A invitat-o pe Lisa în oraș. Sophie încearcă să pară încântată, dar invidia i se citește pe tot chipul. Nu cred în chestiile astea despre blondele proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fericită. JJ, ai reușit al naibii de bine. Capitolul optsprezece Aud o scurtă bătaie în ușa de la baie, pe care n-o percep pentru câteva clipe, cum sunt cufundată sub apă. ― Jemima? Mă ridic cu o tresărire și mă uit ca o nebună prin încăpere după un prosop, după care-mi amintesc că totuși am încuiat ușa. ― Da? ― Am vrut doar să văd dacă e totul bine. Ai nevoie de ceva? ― Nu, sunt bine. Mulțumesc, oricum. ― A, bine. Mă duc să mă apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că mai are o întâlnire diseară și n-o să ajungă acasă la ora stabilită. ― Bun. Mersi, Jenny. Cu plăcere, spune ea, dar o aud ca și cum ar crede exact opusul, ca și cum aș fi enervat-o cumplit din nou. Poate sunt o nebună și o paranoică, dar nu detectez oare aceea insesizabilă urmă de triumf în vocea ei? Imaginația mea e de vină. Acum sunt eu nervoasă. Nu numai c-o să stau singură toată ziua, dar se pare c-o să fiu singură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lucioase, pe care și le ling seducător când se uită înspre aparatul de fotografiat, par mândre de dimensiunile lor, de volumul lor, de excesul lor de grăsime, deși n-ar trebui. Sau ar trebui să fie mândre? Oare sunt eu nebună? Se poate ca bărbații să mă fi găsit atrăgătoare pe vreme aceea, în ciuda faptului că eram extrem de supraponderală? Îmi place la nebunie atenția pe care o primesc acum că sunt slabă și blondă, dar oare viața mea s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Dulci ca florile ascunse. Și sosind l-al porții prag, Vom vorbi-n întunecime; Grija noastră n-aib-o nime, Cui ce-i pasă că-mi ești drag? " Înc-o gură - și dispare... Ca un stâlp eu stam în lună! Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi, dulce floare! Și te-ai dus, dulce minune, Ș-a murit iubirea noastră Floare-albastră! floare-albastră! Totuși este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mele. Toată veselia de pe chipul lui madam Fontan dispăru. Fontan se așeză Într-un colț, cu capul În palme. — Trebuie să plecăm, spusei. Nu vă deranjați pe treaba cu vinul. Beți-l voi În cinstea noastră. — Unde s-a dus nebuna aia? Întrebă madam Fontan. — Nu știu, spuse Fontan. Nu știu unde s-a dus. Și acum voi plecați fără vin. Nu-i nici o problemă, spusei. Nu e bine așa, spuse madam Fontan clătinând din cap. — Trebuie să mergem. La revedere și mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trupului meu. Nimeni nu știe exact, zise el. Unii spun că ar fi fost ucisă. A fost găsită cu beregata tăiată. Fie a sângerat până a murit, fie s-a sufocat. —O, Doamne. Inima lui Walter Începu să bată ca nebuna. Cu siguranță, domnișoara Bibi era un spirit neliniștit. A fost oribil, un coșmar pentru noi toți. Aproape am anulat călătoria. —Înțeleg... Știți cumva dacă domnișoara Bibi avea o religie anume? —Religie? Nu cred... Sincer să fiu, nu prea știu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cealaltă parte a străzii și-au întrerupt conversația. Le-am salutat politicos și după vreo câțiva pași, aud: - Iaca na, c-ați văzut amu cu ochii voștri! Vam spus eu câ nu să poati așa ceava? Unde-o ci văzut nebuna ceea di Maranda ochinci cu tocuri! I-adivarat câ samânâ, câ au nojâți, da' vedi șun chior câ nu-s ochinci! ZILIERI Eram în primul an de studenție și toate îmi mergeau ca pe roate, până când socialismul științific m-a făcut
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
a coborât. - Dar nu mergea cu dumneavoastră? - Ba da, dar fiecare cu drumul lui. A ieșit grăbită din compartiment, trăgânduși în grabă puloverul și a plecat. După plecarea din stație, la vreo zece minute de mers, apare George. - Unde-i nebuna, a plecat? - Cred că te caută prin celelalte vagoane. - Doamne, țăcănită femeie! - Hai, băi George! în loc să fii încântat că dintre toți te-a plăcut numai pe tine! Eeee, ia stai așa! Fiți atenți, ce figură! Au lipsit amândoi în același
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
făcut scrântita aia și voi ... - Las’ că-ți trece! Dragostea face minuni! Râdeam noi, râdeam, dar doamna Mia nu mai apărea. Trece o stație, trec două, trei și doamna Mia nicăieri. Costel spune la un moment dat: - Să știi că nebuna o fi coborât după el în gară săl caute și o fi scăpat trenul! Părea varianta cea mai credibilă. Am chemat conductorul, i-am relatat povestea, i-am predat paltonul și bagajul doamnei, verificat în prezența noastră. Constatând că pe lângă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
putere să fac un gest să-l primesc. S-a indignat cu o ridicare din umeri și a început să se încalțe. Oh! ce groază a fost pentru mine atunci! M-am îmbrăcat în goană și am pornit ca o nebună pe străzi, în timp ce el, transformat ca prin minune, se milogea după mine să-l iert. La urmă l-am iertat. Și-a ținut cuvântul să nu mai facă astfel de gesturi: după cum vezi, eram educatoare! Conversații lungi, inutile și care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încercat nici o aluzie. De aceea nu-i pot suferi pe cei dimprejur că fac mereu impresia că nu știu nimic. Au asistat la venirea celuilalt în viața Ioanei odată cu plecarea mea, la plecarea lui odată cu venirea mea, la sforțările ci nebune ca să mă uite odinioară, și ei nu știu nimic. Oricât de superficiali ar fi, tot nu mi se pare posibil așa ceva. E drept că sunt burghezi și nu s-au întîmplat între ei astfel de cataclisme.... Totuși, îi urăsc și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]