7,611 matches
-
nu se pronunțau privind durata spitalizării. * După un timp tristă, împuținată și marcată de suferință, dar conștientă de starea ei generală Simona se adresa medicului de salon: Domnule doctor, dacă mai stau aici, înnebunesc! Să știți că eu nu sunt nebună! Doctorul o privi cu interes și o compătimi în acelaș timp. El știa bine că toate pacientele internate în această clinică spuneau același lucru. Dar îi promise că va întreprinde un consult împreună cu mai mulți medici pentru a hotărî dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înalță!” Însă un singur lucru nu se străduise Victor prea mult să afle de la femeie: care era, de fapt, motivul pentru care se găsea ea în acel loc, de vreme ce, după cum își dăduse el destul de bine seama, aceasta nu era deloc nebună și nici vreo boală înrudită cu nebunia nu avea. Totuși, într o seară, el nu-și mai putu stăpâni curiozitatea crescândă, sau nu mai dori s-o facă și, cu o vibrație îndrăzneață și hotărâtă în glas, o întrebă direct
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tare, luptând pentru libertatea sa, decât cel care știe bine că nu a greșit cu nimic! Am fost adusă aici cu forța de către familia mea, renegată și uitată de toți, sub singurul pretext că în mine glăsuiește - chipurile - o patimă nebună. (Și, culmea culmilor, au reușit chiar să și demonstreze asta prin nu știu ce diagnostice psihiatrice doveditoare, dar în întregime scornite, firește!) De fapt, lucrul acesta s-a întâmplat pentru unicul motiv că le-am fost incomodă întotdeauna, punându-mă împotriva pornirii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deloc superstițios înainte! Șerban, prietene, revino ți în fire! Au fost numai niște vise prostești de noapte, nimic altceva, nimic interesant, nimic care să stârnească îngrijorarea. O să treacă totul de la sine, sigur așa se va întâmpla. Acum, ah, ce poftă nebună arde-n mine! Și uite așa o să și treacă totul, cu droguri! Îmi trebuie niște droguri neapărat!” Iar, de atunci, cuvintele „îmi trebuie niște droguri neapărat” deveniseră, din zi în zi, tot mai des rostite de Șerban. Pentru el, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
s ar putea... Mi-a căzut telefonul din mână și m-am prăbușit... Secvențe din viața mea, alături de Alex, se derulau cu repeziucine ca un fotomontaj; ziua În care l-am bănuit că are o legătură cu Lola, căsătoria, bucuria nebună la vestea că va fi tată... Toate Își pierdeau conturul, deveneau tot mai neclare, se pierdeau În ceața deznădejdii. Nu știu cât timp a trecut din acel moment, dar deasupra mea deslușeam chipul mamei care mă striga: Diana! Diana! Draga mea, dragă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Tău, Dumnezeule; Închei afaceri cu vânzătorii de zei, Te vând, Te cumpăr Înapoi/ Și iar te vând... De fiecare dată mai ușor, mai ieftin; Dar te răscumpăr din ce În ce mai greu... Că te scumpești mereu. Nu știu când am Învățat joaca asta nebună, Dar mă trezesc jucându-mă, Oare de ce numai străinii te adună, Iar eu te vând În fiecare lună? Poate pentru că te-am moștenit de la tatăl meu? Erai În moștenire,/ Stăteai la mine, dar nu erai al meu. Cu timpul m-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
este aceea de gânditor și rostitor al ființei. Omul este „aruncat” de către ființă În adevărul ființei și devine ca atare, veghetorul ei. (...). ( Martin Heidegger - Repere pe drumul gândirii). Cât de mult Îndrăgesc acest drum al gândirii! Astăzi, există o goană nebună după lucruri mărunte, dar purtătoare de o falsă strălucire, și cei Întrupați nu au nici cel mai mic răgaz pentru vegherea ființei... Toate semnele prevestesc că ființa este În mare pericol. Cine poate opri această autodistrugere!? Poate un mare cataclism
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea, doamne, doamne ... du-te acasă, limpezesc eu hainele". Clipe nebune, natură molipsitoare, muguri tainici se deschid înăuntrul ei. Cineva îi pune mâna pe umeri. "Vă plac copacii?" Se întoarce brusc, băiatul e frumos, are ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea cade fără veste, dimineața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așezat în genunchi în fața băncii și a întrebat-o insistent, spre amuzamentul celorlalți, de ce nu vrea să se mărite cu el. Aide i-a răspuns sec: "Fiindcă nu vreau să mă mărit cu o bancă". S-a stârnit un haz nebun. "Zi mai departe, zi mai departe", strigau și fetele, și băieții bătând cu picioarele în podea. Aide continuă: Ne obișnuim cu băieții noștri cum ne obișnuim cu băncile, nu?" Sala gemea de râsete. Silueta profesorului a apărut în ușă, s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se uite la mine, voi afla că obiceiul australian îi pedepsește aspru, cu amenzi și închisoare, dacă se uită direct la o femeie și că femeia câștigă întotdeauna când face o plângere de hărțuire sexuală. Se consideră că nu e nebună să inventeze o asemenea porcărie. Așa a început comunismul, mă gândesc în mintea mea, cu plângerile care nu puteau fi dovedite, așa au ars în camerele de gazare oameni nevinovați, denunțați de oameni "de bine". Începe slujba, un preot ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mânca în una din clădirile servitorilor. Se spune că boierul s-a îndrăgostit de una din țigăncile care slujeau la conac. Seară de seară boierul se urcă pe o scară și se holbează la piranda lui. Țiganii fac un haz nebun pe seama boierului, un om blajin, sub papucul nevestei. Se pârjolește boierul de dorul pirandei, dar îndrăznelile lui nu merg mai departe de expedițiile de pe scară. Țiganii se hotărăsc să i-o facă boierului. Îl pândesc până acesta se cațără pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că era preocupat de ceva. Nu-și putea explica de ce trebuia să și alerge el oamenii și animalele în căutare de noi locuri!? Numai pentru că oamenii legii scotociseră câteva șatre? Aflase că și alte șatre o țin într-o goană nebună, mâncând drumurile nopții în căutarea unor locuri ferite de ochii stăpânirii. El nu avea a se teme de nimic. Și totuși, luat de val, nici măcar nu oprise prin satele prin care trecuse. Zorul îi făcuseră să nu vândă nimic din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
joace, știau cum să cheme o pasăre să-i urmeze spre ceaunul cu apă clocotită sau să o așeze cuminte pe un jar încins ce se afla în fața corturilor. În seara aceea însă, pe drumul tăiat de șatră în goana nebună a telegarilor, fasolea se aflase la mare cinste. În timp ce oamenii șatrei se pregăteau de odihnă, sosi un călăreț. Era Șobi. Fusese trimis într-o misiune de taină de către bulibașă. Ajuns în fața cortului starostelui, acesta s-a aruncat din șa și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în final spre un harakiri mioritic. Nu e o ficțiune că, de mai bine de douăzeci de ani, după ce l-am înlocuit pe dracul cu tată-su, s-a instituit la noi pedeapsa cu viața, într-o lume a posibilului „nebună, nebună de legat”... Lumea nu se îndreaptă în primul rând din cauza „lăcomiei”, temă dezbătută pe larg în cadrul intim al Festivalului internațional de literatură satirică de la Vama, din iulie 2012, intitulat „Umor fără frontiere în Tara de Sus” manifestare pe care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
final spre un harakiri mioritic. Nu e o ficțiune că, de mai bine de douăzeci de ani, după ce l-am înlocuit pe dracul cu tată-su, s-a instituit la noi pedeapsa cu viața, într-o lume a posibilului „nebună, nebună de legat”... Lumea nu se îndreaptă în primul rând din cauza „lăcomiei”, temă dezbătută pe larg în cadrul intim al Festivalului internațional de literatură satirică de la Vama, din iulie 2012, intitulat „Umor fără frontiere în Tara de Sus” manifestare pe care am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cum au fost Întâmpinați). Bunul meu prieten, după ce mă privi un timp mut, cu o figură tristă, plină de Îngrijorare, Îi povesti mamei (se hotărâse foarte greu să facă asta, căci promisese cu jurământ să păstreze taina) despre iubirea mea nebună pentru Otilia, dezvăluindu-i astfel motivul pentru care devenisem atât de izolat, de rece, de schimbat În comportamentul față de ea. Iar mama, după ce se sfătui și cu bătrâna Stratia, femeie credincioasă, care mai mergea labiserică, deși avea peste nouăzeci de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
costumului. A fost un moment electrizant, În care l-am privit cu toții, stupefiați, pe Iulian. Lam văzut ajungând dintr-un salt lângă Blănos și aruncându se asupra lui cu pumnii și picioarele, răcnind ca un apucat. A fost o luptă nebună, În care nu a intervenit nimeni. Asta cu “neintervenitul Între doi care se bat” era o regulă de-a găștii. Și trebuia respectată. I-a despărțit unul dintre vecinii de bloc, domnul Macarie, sub geamul căruia avusese loc Încăierarea. Iulian
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sfori Întinse, ci o ființă reală, alături de care râdeau, cântau sau plângeau. Copiii erau cei mai fericiți. Cu ochii lor vioi și scânteietori, ei aplaudau zgomotos, cu gura până la urechi ori tropoteau cu toată puterea picioarelor, manifestându-și astfel plăcerea nebună pe care le-o oferea Grimmi, păpușa lor minunată, ce o descoperiseră acum și pe care nu se mai săturau să o privească. Adulții se pierdeau și ei În marea masă a celor mici, zbierând ca apucații odată cu aceștia sau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un picior. O figură nouă, pe care nimeni nu o mai văzuse. Se Învârtea tare, tot mai tare, rotinduse ca un titirez fantastic. Apoi, nu se mai văzură decât cercuri de linii și culori amestecându-se, prinse Într-un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu putea fi posibil. Aplauzele coborau În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se Întâmplă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un aer jenat, uitând să mai mulțumească salvatorilor săi, care-l priveau acum uluiți. Vacarmul orașului Îl izbi din nou și se simți strivit de furia zgomotelor. Începu să alerge cu gândul că nu mai avea mult până acasă. Goana nebună dezlănțui În el frenezia sângelui, care-i bătea acum În timpane ca un toboșar năuc. Ajunse În dreptul clădirii la al cărei ultim etaj locuia și se avântă pe trepte, speriind doua femei În vârstă, care coborau agale ținându-se de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
piciorușele ei nefiresc de subțiri, ca și cum ar fi mers pe sârmă. Băieții Încercau să o Îndepărteze din preajma mea răstindu-se la ea, Împingând-o cu piciorul ori trimițând-o să se joace cu fetițele de vârsta ei. Poate că-i nebună, a zis unul dintre ei . Ori poate că Îl iubește, completă altul, descoperindu și dinții Întrun râs malițios. Nu vezi cum Îl privește!... Am râs și eu forțat, prefăcându-mă. Lui Neli nu-i păsa deloc. Mă Înconjura cu vocea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mână descărnată, pe care am evitat din răsputeri (și fără șansă) s-o ating. N-am mai intrat de foarte multă vreme la mine În baie. Am considerat că e mai bine așa, până Într-o zi, când, În ciuda fricii nebune care mi se strecurase sub piele, mi-am făcut curaj și am hotărât să pătrund din nou acolo. Gândeam că poate fusese mai mult o exagerare, cumva și un joc al imaginației mele bolnave, de care eram acuzat uneori. Lumina
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]