1,164 matches
-
trebuie să comită greșeli. Nu poate fi vorba, prin urmare, de a putea să le slăbești aripile, sugerându-le să o ia mai încet, să încetinească ritmul, lucru pe care, de altfel, politicienii nici nu-l înțeleg. Dimpotrivă, când ritmurile nebunești se opresc, atunci apare riscul prăbușirii. Dacă nu se mai simt utili, atunci apare stresul major. Unii au ajuns chiar să se sinucidă din cauza aceasta”. Mulți politicieni, pentru a putea rezista până la capăt, cunosc și aplică tehnici de destresare. De
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească ! (scena 4). Până și Antigona, care și-a comparat mereu tatăl cu zeii (te asamăn cel mai mult/ cu izbucnirea forței lor - scena 3), e conștientă de îndrăzneala lui de a se măsura cu aceștia (Știu c-ai să înfrunți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi preferat să moară, decât s-o părăsească în aceste clipe. În ce-l privește pe Afanasi Ivanovici, acesta, firește, nu se putea compromite cu asemenea aventuri; dar era prea interesat de afacere, chiar dacă aceasta luase o cotitură atât de nebunească; de fapt și Nastasia Filippovna lăsase să-i scape la adresa lui două-trei cuvinte cu tâlc, astfel că nu putea nicidecum să plece, nelămurind definitiv lucrurile. Numai generalul Epancin, care cu câteva minute în urmă fusese jignit prin restituirea atât de neelegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
semn că va urma un hohot de râs rapid și irezistibil, pe care deocamdată și-l stăpânea din răsputeri. Aglaia privi amenințător spre surorile ei care izbucniseră în râs, dar nu rezistă nici o secundă și pufni în râsul cel mai nebunesc, aproape isteric; în sfârșit, sări de pe scaun și ieși în fugă din cameră. — Am știut de la început că nu o face decât de dragul râsului și atât! strigă Adelaida. De când a adus vorba despre arici! — Nu, asta n-am s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
civile din interior. — Doar n-ai vrea acum să creez o diviziune netă între finanțele „senatoriale“ și cele „imperiale“? se zbârlește principele. — Vai de capul meu, stăpâne, în nici un caz, se umilește liber tul. Departe de mine un asemenea gând nebunesc, dar comisia senatorială care supraveghează tezaurul de stat consideră toate fiscurile din provincii un fel de sucursale ale lor și nu-mi permite să văd nici măcar documentele. La mine vin doar când au nevoie de bani. Își trece mâna peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în frâu membrii familiei. Așa a menținut pacea la Roma și în provincii. A adus îndestulare și prosperitate pentru toți. Acum însă, neputincios cum este, ajuns la capătul vieții și împovărat cu un trup bicisnic, simte cum se trezesc speranțe nebunești în cei din jur. Puțini mai vorbesc despre binefacerile liber tății. Unii din lașitate, ca să nu se spună că le e teamă de răz boi. Alții și-l doresc chiar, ca niște iresponsabili ce sunt. Mai toți nu mai au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l audă declamând pe scenă de când cu incidentul acela grotesc. O bancă s-a rupt sub greutatea unui spectator obez în timp ce el citea. Nici până în ziua de azi nu e sigur dacă nu cumva defectele lui au provocat râsetele acelea nebunești. E conștient sărmanul că are respirația mică, vorbirea greoaie și bâlbâită. — Nu, îi răspunde în cele din urmă cu voce tare. Se va folosi de vocea stilată a unui actor. — Nu e actor, o contrazice Antonia. Un libert de-al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
barului Pilade. „În viață”. „Studiez”. „Ești la facultate sau studiezi singur?” „N-o să credeți, dar cele două lucruri nu se contrazic. Tocmai sunt pe cale să termin o teză despre templieri.” „O, ce lucru groaznic”, zise el, „nu-i o poveste nebunească?” „Eu Îi studiez pe cei adevărați. Documentele procesului. Dar dumneavoastră ce știți despre Templieri?” „Eu lucrez la o editură și Într-o editură vin și oameni cu judecată, și nebuni. Când vreunul pune pe tapet Templierii, e aproape Întotdeauna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
repede cu bomba atomică... “ Vocile se depărtară, Înnecate de un nou val de muzică. „Se poartă cumva! Se-mbracă așa! Și nasturi-i sclipesc! - sclipesc! Sclipesc!“ Helen deschise ochii și privi În limpiditatea albastră a cerului. Era oare un gest nebunesc, se Întrebă ea, să te simți atît de recunoscător, așa cum se simțea ea acum, pentru asemenea momente, cînd pe lume sînt bombe atomice și lagăre de concentrare și camere de gazare? Oamenii Încă se sfîșiau Între ei. Exista Încă foamete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luară și ele repede din loc. Își luau la revedere cînd treceau pe lîngă el: — Mulțam’, Duncan! Pe curînd, iubire! Pe luni, Duncan! Duncan doar dădea din cap. Nu suporta atmosfera din fabrică la această oră a zilei - veselia forțată, nebunească, graba la ieșire. Serile de sîmbătă erau cele mai rele. Unii chiar alergau ca să fie primii care ies pe poartă. Bărbații care aveau biciclete făceau un fel de Întrecere: zece minute, curtea era ca o chiuvetă din care se scurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el. CÎnd Helen se Întoarse În seara aceea, casa era goală. Rămase În hol strigînd-o pe Julia, dar, chiar În timp ce o striga, era conștientă de nemișcarea totală dinăuntru. Luminile erau stinse; În bucătărie, soba și ceainicul erau reci. Primul gînd, nebunesc, prostesc, a fost că Julia o părăsise, și intră cu un sentiment de spaimă În dormitor și deschise Încet ușa garderobului, fiind sigură că hainele Juliei fuseseră luate... Făcu toate aceste gesturi Înainte de a-și scoate pardesiul și, cînd constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aduceau portocale și lămîi spre malul Tamisei, pe-aici. Helen se gîndi la portocala pe care i-o dăduse Kay În dimineața aceea. Dar, și Kay, și portocala păreau departe de acest loc. Erau de cealaltă parte a acestui peisaj nebunesc, imposibil. Traversară drumul. — Unde ne aflăm? — Asta trebuie să fie Eastcheap. SÎntem pe-aproape. Aproape de ce? — De o altă biserică, cred. N-o să fi dezamăgită? — Mă gîndesc cît avem de mers să ne Întoarceam acasă. O să ne alegem cu beregatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după noi, nu am fi ajuns vreodată să ne permitem asta, rîde Dan. — Adevărat, Încuviințez eu, complet În asentimentul lui. SÎntem la Sandy Lane, crema hotelurilor, destinația preferată a celor bogați și celebri, un loc unde nici În cele mai nebunești vise n-am crezut că o să pot ajunge vreodată. Acum două luni, Michael ne-a anunțat că va aduce aici Întreaga familie, drept cadou-supriză de ziua nevesti-sii. Ei au sosit ieri, iar Linda nu știe că noi, ceilalți, vom apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
câteva sute de iarzi de o gospodărie, apoi înconjurând-o, Idris și ceilalți îl privesc ciudat, dar nu spun nimic. După o vreme, acceptă acest lucru ca făcând parte din rutina zilnică, un fapt nici mai mult nici mai puțin nebunesc decât orice altceva ce i s-a cerut să facă. În felul acesta, străbate ținutul Fotse în zigzag, treptat pierzându-și simțul direcței. Nu le cere ajutor celor trei. Nici ei nu i-l oferă. După o vreme, începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de situație. Întrebarea pe care țio pui nu este „Când îmi voi da seama de ce se întâmplă cu adevărat?”, ci „Oare cum va reuși de data această să mă păcălească din nou?”. Pentru cititor, nu este decât o nouă cursă nebunească cu montagne russe-ul de emoții, palpitații și frică. „Omul Dispărut” își câștigă mai mult decât binemeritat locul pe raftul „cărților care țin cititorul pe muchia fotoliului”. Se spune că „Nu poți păcăli pe toată lumea tot timpul” - perfect adevărat, afară doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un schimb de probe între răufăcător și victima sa. - Iar eu mă gândeam că poate a avut loc și un schimb psihologic. La fel ca cel fizic. Rhyme râse la auzul acestei afirmații, care i se păruse de-a dreptul nebunească. Locard fusese un om de știință; s-ar fi opus cu vehemență aplicării principiului său într-un domeniu atât de imprevizibil, cum este cel care se referă la psihicul uman. - Unde vrei să ajungi? - Nu ai fost legat la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care-l avea, dar mai ales se consideră deosebit de inteligență și extrem de muncitoare pe deasupra. Se lungi pe canapea, ațintindu-și privirea către focul din sobă. În adâncul sufletului era tare mâhnita, se mustra singură că a intrat în jocul acesta nebunesc propus de Emil. Figură ei exprimă în clipa aceea un fel de gânditoare interiorizare. În ea erau în acel moment două ființe opuse: una ar fi vrut să fie „eroina” Serviciilor Secrete, alta o condamnă pe cea dintâi pentru nesăbuința
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
care aflu că ascultă Pink Floyd și Depeche Mode, iar pe 20 mai urmează să lanseze un album cu coveruri după Tom Waits. Am lăsat, pour la bonne bouche, fotoreportajul „Somn ușor“, care trece în revistă câteva dintre cele mai nebunești paturi din lume. Printre ele, capsula montată pe-un acoperiș parizian, patul-bulă lăsat să plutească pe apă sau patul patronului unui restaurant de lux, plantat în mijlocul grădinii, sub cerul liber. Nu m-am putut opri să nu mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
mai da vreo atenție celui aflat în fața mea. Ce era însă în mintea mea nu este greu de presupus. După cinci minute, am continuat ancheta. Și abia mult mai târziu avem să aflu de la domnul Sch. că renunțase la nebunescul plan al sinuciderii numai pentru a nu-mi da satisfacție, fiind convins că eu exact asta doream, ca el să-și pună capăt zilelor! Iată cât de odioasă apărea Securitatea română și în ochii străinătății! M-am referit la episodul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
vedea foarte clar. Prin voaleta neagră care îi umbrea chipul, ochii albaștri ardeau ca flăcăra de gaz, iar privirea era vicleană și de om nebun. Cu degetul pe buze, îmi șoptea: „Secrete! Ssst! Secrete!“ și apoi chicotea. Chicotelile erau din ce în ce mai nebunești, cu ritmul regulat și tare, până când, în sfârșit, ochii mei s-au deschis brusc și am realizat că zgomotul venea de fapt de la alarma ceasului. Visul a fost ca un semn că soluția asupra căreia am tot meditat aseară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-și golește conținutul buzunarelor pe masă. Bineînțeles că era cu totul altă mîncare de pește dacă-și dădea seama sau nu de gravitatea situației. Cred că ea se gîndea la vreun obiect pierdut. Presupun că nici În visurile cele mai nebunești nu și-ar putea imagina că eu mi-am pierdut identitatea. Nu, dar poate nu eu mi-am pierdut identitatea, ci ea m-a pierdut pe mine. O clipă am simțit o durere vie de parcă m-ar fi aruncat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se petrece într-o singură seară, într-un bar din Soho, protagoniste fiind 5 angajate care își urăsc locul de muncă. O comedie jenantă, cu gaguri stupide și psihologie de Hallmark, din care nu mai poți salva decât, evident, jocul nebunesc al Oanei Pellea (primul ei rol de comedie într-un film), care interpretează o foarte temperamentală sud-americancă de stânga, și cel al Alexandrei Maria Lara, destul de surprinzătoare în postura de chelneriță studentă la Arte și cam săracă cu duhul. Premiera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Cei mai mulți reporteri fac această meserie din dragoste și îi ignoră neajunsurile. Este important să știi cum să gestionezi situațiile în care ești pus, astfel încât să nu clachezi. Anumite probleme de sănătate se întâlnesc des la oamenii care muncesc în ritmul nebunesc al știrilor de televiziune. Bolile cele mai frecvente sunt cele digestive (gastrite, ulcere), provocate de alimentația dezorganizată și necorespunzătoare, și bolile care au drept cauză stresul extrem: accidente cerebrale, infarcturi, depresii etc. Acestea sunt bolile cu care se ajunge la
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
frică să meargă, acolo unde unii nu cred că se poate ajunge, acolo unde toți spun că e periculos să fii. Acolo este corespondentul special Cristian Zărescu, pe vremuri la Realitatea TV, acum la România TV. Și curajul ăsta aproape nebunesc care îl caracterizează răzbate din fiecare vorbă a sa, fie spusă la microfon, fie la o cafea. Am descoperit în interviul anterior un reporter, Carmen Avram, care își permite din când în când să fie femeie, care recunoaște când îi
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
palme În aer, adăugă că nu, chiar nu conta ce mai răspundeam. Cuvântul dumitale nu mai valorează nici cât un reichspfennig, domnule Knisch. Ivan va trebui să aștepte până vineri. Plin de recunoștință, mi-am dat seama că matematica ei nebunească Îmi dădea un răgaz de o noapte În plus. Am coborât panta care ducea la Bursă și la râul care străbătea orașul. Fundația pentru Cercetări Sexologice este pe malul celălalt al râului, Într-un colț ferit al unui parc bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]