1,116 matches
-
alăture unui parteneriat de mai mulți oameni. Nu că ar fi acceptat. Să pui bazele unei noi companii și să îți faci rost de clienți e prea multă bătaie de cap. Adevărul e că munca ei la Ennco, în ciuda programului nebunesc și a efortului imens, nu era atât de stresantă pe cât își imagina câteodată. Și asta pentru că ea cunoștea totul - oamenii, sistemul - și-n somn. Singurul stres era cel pe care și-l crea singură. Și dacă ar fi vrut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Iulie a trecut ca o halucinație, ca un singur diapozitiv cu o piațetă pustie și un bloc dărăpănat. In august am plecat în tabără la Budila cu mai mulți colegi din clasă, și în acest cuvânt, Budila - budă, closet, cloacă nebunească și împuțită, dar și gigantic Buddha zâmbitor, cu pleoapele coborâte, înconjurat de un nimb de perle și flacără vie -, e concentrat totul. Niciodată n-am înțeles cu adevărat ce s-a-ntîmplat atunci. Au fost imagini și emoții, dar în ce fel
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
abundenței în mâini, își scorojeau în frig ipsosul roz, lustruit. Atunci am simțit junghiul acela în stomac, mi s-au muiat picioarele și-am căzut, sau m-am lăsat în genunchi. Mai fusesem acolo! Știam fiecare fereastră în scânteierea ei nebunească! Intrasem cândva pe poarta cea neagră! Mi-am simțit țeasta explodîndu-mi 17 în țăndări și am luat-o la fugă strigând, până ce totul s-a-ntunecat în jurul meu. A trecut mai mult de o lună de-a-tunci, și răul n-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca o floare atroce. Era frumos în aceeași măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape invizibile inele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Nu! Daniel sihastrul! Apoi tăcem amândoi, Și liniștea acestei după-amieze mi se strecoară în suflet învăluindu-mă în melancolia amintirii altui timp, de n-ar fi toate aceste zgomote mărunte care se aud prin iarbă, prin aer, toată această forfotă nebunească a minusculelor gângănii, aș crede că într-adevăr sunt clipe când timpul încremenește pe loc, Mai citește-mi, te rog! el mă roagă și ceasornicul se porni pentru amândoi, 6 februarie, dimineața, cu câtă bucurie am pătruns din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
departe și continuă numai pentru mine, Studenta la Medicină l-a întâlnit o dată pe Venețian, și asta n-am spus-o atunci, într-o seară el a venit ca de obicei la ferestre și a început să recite poezia lui nebunească, și ea s-a hotărât să iasă cu el, n-am reușit nici eu s-o conving să se lase bătută, a ieșit și eu firește am urmărit-o pe ascuns să pot interveni dacă i s-ar întâmpla ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe masă, eu cu ochii pe fereastra joasă la părintele Ioan și la Theo care pe laviță, Pe Daniel l-a trimis în odaia lui să citească, și eu îi pusesem întrebarea gravă părintelui Ioan, crezi, părinte, că fapta mea nebunească l-a supărat într-atât, Nu, fiul meu, meșterul Luca nu mai e tânăr, duminică seara când s-a întors de acasă mi s-a plâns că nu s-a simțit prea bine și mi-a spus că după ce oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a mai termina biserica noastră, fără el nici Janos nu continuă lucrul, ce ai de gând, eu aș putea să găsesc ușor niște zugravi dar, părintele Ioan îmi cere să mă hotărăsc, e conștient că ceea ce face e o faptă nebunească, părintele nu s-a exprimat chiar așa în scrisoare, dar reiese clar din cuvintele sale, cu toate că sunt prea tânăr, părintele Ioan îmi încredințează pictura din biserică, vrea însă să știe dacă mai există în mine dorul acela care și părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar fi despre pericolele prin care trece o fată care își înșală prietenul. Și ce dureros e să fii în pat cu unul dintre prieteni și celălalt să treacă pe la tine, iar mama ta să îl poftească înăuntru. Era nostim, nebunesc și complet real. —Doamne, Dumnezeule, Patricia Quinn, spuse Jack, dând amuzat din cap. Ce viață anostă am trăit până acum... Nu aș recomanda experiența, exclamă Trix. El și mama în sufragerie, uitându-se la Heartbeat, iar eu blocată în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Ashling citind cu voce tare cronici și sugerând că ar trebui să meargă. —Marcus e un fel de om obișnuit, explică Ashling. Nu face sporturi extreme și nu protestează la mitinguri și alte nebunii din astea. Nu are pasiuni nebunești și mie îmi place asta la un bărbat. —Ce altceva? Îmi place că..., spuse ea, după care se întoarse către Joy și continuă fulgerător. Dacă spui asta cuiva, te omor. Promit, minți Joy. Îmi place că e puțin faimos. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de la machiaj s-au adunat în jurul lui Dani, în timp ce Lisa își enunța ideile. Deși Niall declara că sunt „geniale“, Ashling și Trix au făcut un schimb de priviri neimpresionate, până când Dani a fost gata. Era îmbrăcată cu una dintre creațiile nebunești și vaporoase ale lui Frieda, machiată cu urme de noroi pe față și avea paie în părul lung și negru, apoi a fost așezată pe o canapea arămiu cu alb. O pizza pe jumătate mâncată se afla lângă ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dacă asta e situația, se oferi el grațios. Și uit ideea de a te recuceri. Fața ei era împietrită. Lisa îl privea și se gândea să-i dea de înțeles ceva de genul „poateam-cunoscut-poate-că-nu“. Asta ar opri toată situația asta nebunească și periculoasă. Apoi, dintr-odată, a decis să nu o facă. Nu jucase niciodată jocuri cu el, de ce ar începe acum? Nu, Oliver, nu există altcineva. Aha, spuse el, dând încet din cap. Ei bine, atunci pot să termin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
frunte, se răsuci pe scaun și începu să râdă. Era un râs sălbatic, care răzbește prin durere, după care o amplifică. Livid, Fritzie își făcu mâna pumn, gata să-l pedepsească. Lasă-l, i-am spus. Vogel se retrase. Hohotele nebunești ale lui De Witt se potoliră încetul cu încetul. Trase aer în piept și spuse: — Al naibii să fiu, ce-am mai râs! Probabil că frumușelului de Lee îi e teamă de mine pentru felul cum am dat din clanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ar mai putea întâmpla!“ - o replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că dezastrul cu Bobby De Witt. În timpul investigațiilor la cazul Dalia ea fusese nervoasă, morocănoasă, preocupată de sănătatea lui Lee - și totuși, în chip cu totul bizar, acceptase purtarea lui nebunească. Eu credeam că o necăjea obsesia lui Lee legată de uciderea lui Betty Short. În realitate ea fugea spre și de finalul poveștii cu zâne. Totul era limpede. „Renunță la tot.“ Când mi s-a golit frigiderul, am pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ei? Ce era? — Hmmm? Miller Își redirecționă atenția asupra cafelei. A, da. Umblă vorba că un babalâc caută pe piață ceva deosebit. Ceva ce nu vând prea mulți. — Droguri? Reporterul clătină din cap. — Nuu. Viețuitoare. Ei bine, asta suna al naibii de nebunesc. — Ce? Porci și găini și vaci și din astea? — Nu genul ăsta de viețuitoare. Logan se lăsă pe spate și-l examină pe reporterul cel taciturn. Fața lui, de obicei ca o carte deschisă, era Închisă și brăzdată de cute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-l numească „surghiunitul din Rhodos“. Populares au proclamat că triumfala carieră a lui Tiberius era terminată. S-au dovedit însă niște afirmații imprudente, fiindcă le Palatinus rămânea Maștera. Simpla contemplare (dacă se poate spune astfel) a acelui arbore genealogic nebunesc ne dă o idee despre infernul ce domnea în sânul strălucitoarei și bogatei familii imperiale. Iar deasupra tuturor stătea ea, care era, în același timp, soția lui Augustus, mama vitregă și, mai apoi, soacra Juliei, bunica vitregă a Agrippinei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Întocmai ca fratele meu, Nero“, gândi Gajus. „L-a invitat, a pus să fie spionat, l-a ucis.“ Gândul îi îngheță sângele în vine; îi veni să fugă, așa cum fugise, zadarnic, Drusus, și își dădu seama că era un impuls nebunesc: puteai să te sustragi voinței lui Tiberius doar prin sinucidere. Tinerețea îl făcu să alunge acel gând; Antonia observă umbrele de pe chipul lui, îl îmbrățișă cu duioșie și îi șopti: — Simt că n-ai de ce să te temi. Lui Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ridică și spuse cu o duritate demnă de un împărat: — Cel care va ajunge pe Palatinus va fi acolo pentru că noi am vrut, și va trebui să-și aducă mereu aminte de asta. Va trebui să anuleze toate legile nebunești: impozitele, comitia electorale, cetățenia romană, regulamentele cu privire la agricultură. Le va anula pe toate deodată, chiar din prima zi. Nu va lăsa nimănui timp să vorbească. Glasul îi era trufaș și amenințător. Asiaticus se gândi că era un aliat periculos. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pretorieni, își făcură apariția în capul scării templului. Demagogia și glasul puternic al senatorului Saturninus plutiră pe deasupra insultelor mulțimii. — Roma este înfometată, anunță el, și primele rânduri încremeniră. Proviziile de grâu sunt epuizate, strigă, pentru că „băiatul“ acela, din cauza cheltuielilor lui nebunești, a lăsat goale vistieriile și depozitele. Oamenii rămaseră descumpăniți, ezitară, deoarece de mulți ani împărțirea de grâu plebei romane devenise un obicei. Saturninus anunță că senatorii luaseră măsuri: un convoi de corăbii urma să vină din Aegyptus; aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de situație. Întrebarea pe care țio pui nu este „Când îmi voi da seama de ce se întâmplă cu adevărat?”, ci „Oare cum va reuși de data această să mă păcălească din nou?”. Pentru cititor, nu este decât o nouă cursă nebunească cu montagne russe-ul de emoții, palpitații și frică. „Omul Dispărut” își câștigă mai mult decât binemeritat locul pe raftul „cărților care țin cititorul pe muchia fotoliului”. Se spune că „Nu poți păcăli pe toată lumea tot timpul” - perfect adevărat, afară doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un schimb de probe între răufăcător și victima sa. - Iar eu mă gândeam că poate a avut loc și un schimb psihologic. La fel ca cel fizic. Rhyme râse la auzul acestei afirmații, care i se păruse de-a dreptul nebunească. Locard fusese un om de știință; s-ar fi opus cu vehemență aplicării principiului său într-un domeniu atât de imprevizibil, cum este cel care se referă la psihicul uman. - Unde vrei să ajungi? - Nu ai fost legat la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
adevărat, dar este cu totul în afara subiectului. Punctul central al cazului, recunosc, este că am fost provocat să stabilesc un contact cu persoana asta extraordinar de masivă și necomunicativă, iar eu am reușit mai mult decât în visurile cele mai nebunești. Și cine te-a provocat? zâmbi Judy, turnându-și încă un pahar de vin roșu. Asta m-a dărâmat pentru o clipă, dar mi-am revenit rapid. —Eu. Eu am... și am întins un deget înspre ea, și dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
imaginile pe care le invocasem la tribunal îmi dominau în mod inevitabil gândurile, dar dobândiseră deja o tentă ca de vis. Nu eram sigur dacă avusesem într-adevăr acea vedenie ciudată cu mâna lui Stacey sau dacă fusese vreun exercițiu nebunesc pe care îl făcea creierul meu ca să nu mă lase s-adorm. În orice caz, cum adormeam eu de obicei? Ajunsesem să-mi dau seama că habar nu am. Oare alunecam dincolo în mijlocul unei idei sau îmi goleam capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mult mai ușor să iei lucrurile-n serios dacă te auzi cum le zici cu voce tare, și-am avut de-atâta vreme-n cap chestia cu operația că voiam s-o zic și la alții. Nu mai părea așa nebunească după ce-am zis-o. —N-ai de ce să te-atingi de-așa ceva, Stacey. Terri a citit de-o femeie care și-a prins laolaltă fălcile cu sârmă și-a-nnebunit. —Despre ce vorbești, mamă? — Așa a făcut, Stacey. Terri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca aceia ai juraților asupra acuzatului, privind și așteptând un semn care să-mi trădeze vina. Am făcut un efort ca să mă-mpiedic să mai adaug ceva, lăsând-o pe gazda emisiunii-concurs să umple tăcerea cu țipetele sale de bucurie nebunesc de optimiste. În cele din urmă, după o pauză cronometrată dramatic, care ar fi fost de folos uneia dintre cele mai bune pledoarii ale mele, Lena vorbi: — Cu Stacey. Și cu asta, gata: a trebuit să mă așez iar. Bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]