1,158 matches
-
sfideze ochii din capul unui cocoș năclăit în untură, purtându-și încă cu demnitate creasta. Ne-am trezit râzând amândoi, ținându-ne de mână ca doi copii. În câteva zile o să facem curățenie aici, eu și băieții mei. Nu te necăji, principalul este că ne-am întâlnit..." Povestea noastră de dragoste a fost scurtă, dar minunată. Am descoperit împreună că în iubire se poate găsi forța de a compensa toate frustrările și mizeriile războiului. Dora ascultă în timp ce memoria ei recheamă chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cineva. Îți cunosc sentimentele față de mine și sunt fericită, iar acum nu încerc altceva decât să te fac să înțelegi cât de fericită sunt. Tocmai de afecțiune am eu mare nevoie acum. Te rog să mă ierți dacă te-am necăjit cu ceva în această scrisoare. Așa cum ți-am scris și mai înainte, eu sunt o ființă cu mult mai multe defecte decât crezi tu. De multe ori mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă noi doi ne-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul care a mai rămas în două pahare. — Naoko e bine acum, a spus ea, atingându-mi genunchiul. Nu te îngrijora, nu are nevoie decât de puțină odihnă și se liniștește. S-a necăjit puțin. Ce-ar fi să ne plimbăm între timp? — De acord. Am pornit, alene, pe aleea luminată de felinare. Când am ajuns în apropierea terenurilor de tenis și de baschet, ne-am așezat pe o bancă. Ea a luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
au pus uneltele la o parte și au început să umple fiecare recipient cu mâncare. Împroșcând apa din băltoacele de pe dușumea, curcanul își croi drum spre vasul propriu, vârându-și capul cu totul în el, deși Naoko încerca să-l necăjească, plesnindu-l ușor peste coadă. — Faceți lucrul acesta în fiecare dimineață? am întrebat-o pe Naoko. Absolut în fiecare dimineață. De obicei, treaba aceasta o fac femeile nou-venite, pentru că e ușoară. Vrei să vezi iepurii? — Bineînțeles. Cotețul iepurilor era în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în siguranță lângă tine și am dormit buștean. — Chiar că da. — Pe de altă parte, dacă mi-ai fi cerut să o facem, probabil că aș fi acceptat. Să nu crezi acum că încerc să te seduc sau să te necăjesc. Îți spun doar ce gândesc și ce simt... cu toată onestitatea. — Te cred, am zis eu. În timp ce mâncam, ne-am arătat unul altuia fișele de înscriere și am constatat că alesesem două cursuri comune. O vedeam, deci, cel puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se certaseră. Dacă asistentul lui Röser avea trecutul pe care-l bănuiam, e clar că a respins orice fel de relație. Pentru cineva care credea În triumful testiculelor, trecutul Dorei era prea scandalos ca să-l poată accepta. Probabil că a necăjit-o și a provocat-o pe maică-sa care, aflată oricum sub presiune, suferea și de anevrism. Imposibil de zis. Dar dacă lucrurile se Întâmplaseră așa, era ca și când ar fi omorât-o. Dezlegând firele Întâmplării, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
internet, Armanoush s-a uitat la ceas. Era timpul să-i telefoneze mamei ei. Săptămâna asta o sunase În fiecare zi la aceeași oră și de fiecare dată Rose o certase că nu suna mai des. Încercând să nu se necăjească din cauza acestui șablon invariabil, a format numărul și a așteptat ca mama ei să ridice receptorul. — Amy!!! a spus Rose pe un ton ridicat, aproape țipând. Iubito, tu ești? — Da, mamă. Ce mai faci? — Ce mai fac? Ce mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
good-bye for all the times I cried... Pastramă 2 Cataif cu alune și fistic În limba armeană, În traducere aproximativă - Vai de mine! În limba armeană, În traducere aproximativă - O, Doamne! În limba armeană, În traducere aproximativă - Haide! Rahat Nu necăji băiatul! (În turcă În orig.ă Film despre poetul armean Sayat Nova, realizat În 1968 de regizorul georgian Serghei Parajanov. Spin (lb. en.ă Sufletul vegetativ căruia Îi corespund pasiunile și comportamentul emoțional - (lb. arabăă În limba engleză, În original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei edificiu intelectual cu unele materiale folosibile. Nu sunt un arhitect Închistat: Întind mâna spre valorosul grăunte de nisip al domniei voastre, prezervându-mi, cela va sans dire, dreptul de a repudia tot ce este vremelnic și himeric. — Nu te necăji, l-a consolat Parodi. Grăuntele de nisip Îți va fi identic cu al meu, mai ales dacă vorbești Înaintea mea. Ai cuvântul, prietene Montenegro. Prima recoltă de porumb e pentru papagali. Montenegro s-a grăbit să riposteze: — Nici vorbă. Après
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
domoale și n-au mai făcut efortul să-și închipuie că s-ar putea să vină și un geruleț. Așa că via a rămas neîngropată chiar în anul cînd a dat o iarnă rece și fără zăpadă. Oamenii nu s-au necăjit, și-au zis unul altuia că "păi, după ce am îngropa t-o doi ani la rînd fără să fie nevoie, de unde era să știm noi că o să vină gerul peste ea?" Sigur că n-aveau de unde să știe! Așa că vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de elegant nu era nici el mai tânăr de patruzeci de ani, cum aveam să aflu mult mai târziu. În propria lui librărie stătea cu pălăria pe cap și purta un costum gri-deschis, cu o cravată țipătoare. - De ce ești necăjit, moșule, continuă el fără greș, ia spune, ce ți s-a întîmplat? Tata avea privirea rotundă și îi jucau ochii în cap ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoa- re a acestui om, de siguranța lui, și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoa- re a acestui om, de siguranța lui, și de felul decis și protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea. - Cum! exclamă în sfârșit tatăl meu indignat, necăjit arăt eu? Necăjit ești azi și mâine nu mai ești! Or, eu, ce să fac? Adică el se simțea lovit pentru toată viața și niciodată n-avea sa-i mai treacă rana pe care o primise. Și începu să-i povestească acestui librar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
reduceri de personal și își obligă șoferii să conducă hârburi periculoase, aruncă pastila Mike Wooley. Dacă tot a preluat Express dezvăluirile noastre asupra companiei de autobuze. Fran profită de ocazia care i se oferea. — Uitați, oameni buni, știu că sunteți necăjiți din cauza poveștii cu compania de autobuze și, la naiba, aveți tot dreptul să fiți. A fost un act de piraterie. Noi am făcut toată munca și Express a tras foloasele, dar nu uitați un lucru: Express e un ziar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și produse agricole ale Expoziției din Woodbury. Deși extrem de cochetă, vila era minusculă. Nu-i spune asta mamei, o sfătui Laurence. Pentru ea, Păstrarea Aparențelor e o adevărată religie. Mă tem că e o snoabă de primă clasă. Colegii o necăjeau la școală pentru că nu era la fel de bună ca ei și de-atunci își tot ia revanșa. De fapt, ea e singura persoană care are de suferit din cauza asta, pentru că e greu să ajungi să o cunoști cu-adevărat. Așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care a înșelat pe Dragoș! Nu puteam înțelege cum poate o asemenea femeie să înșele pe Dragoș. După ziua arzătoare de vară, prăfuit și plin de țepi, mă întorceam, iar vătaful mergea în pasul calului lângă mine. Un gând mă necăjea; voiam să-mi lămuresc într-un fel oarecare nedumerirea, și mă-ntorsei c-o întrebare spre Neculai Dragoș: Ian ascultă, Neculai, ce-mi spuneai tu că te-a înșelat nevasta? Eu am văzut-o pe nevastă-ta. Nu mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa de des pân’ acasă? Trebuie să fie ceva la mijloc. În amurg, după ce conteni picurarea depărtată a clopotelor în poieni, după ce așteptarăm zadarnic găinuși la poteca Hoțului, ne întorceam, eu și Voinea, cu puștile în spate. Și cum mă necăjea gândul de peste zi, întrebai pe pădurar: —Azi n-ai fost pe la câșlărie, Voineo? Nu, da’ ce-i? Te-a căutat boierul. —Care? cel tânăr? cuconu Enacache? — Da. Și zicea că nu te-a găsit. — Apoi nu, că eram încolo dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
geam de sticlă, așa de mic încât abia puteai vârî în el ochii și nasul. Lumina cea mare intra prin ușa deschisă. - La vatră, pe un scăunaș cu trei picioare, sta o fată ca de douăzeci de ani și se necăjea să aprindă un foc de ciucalăi. Când bătrânul și Niță intrară, ea își scoase capul de sub horn. Întoarse ochii și rămase mirată în fața străinului. Fără voie își pături fusta de cit și cămașa de pânză, apoi zâmbi: Bună ziua... zise Niță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
meargă cu picioarele goale. "Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio", i-am zis într-o zi. Hingherul s-a întors spre mine încruntat. Crezuse, poate, că-l înjurasem. Nu-mi plăcea meseria pe care o avusese, de aceea îl mai necăjeam uneori, la început, înainte de a observa că acest bătrân rezervat, bizar, umblând veșnic cu un basc pe cap, avea o slăbiciune pentru câini care inspira teamă și respect. Râdeam când întindea mâna vreunui câine și spunea " Dă laba", iar acesta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bancă pe papornițele mele și zeama roșiilor curgea șiroaie. Dar totuși le-am vândut cuiva din Iași într-o piaă,la preț redus pentru a le folosi la bulion. Povestindu-i prietenului de la grădinărie cele întâmplate acesta s-a cam necăjit deoarece nu credea că o să ia puțini bani pe ele zicându-mi că povestea e inventată de mine pentru a-mi însuși o parte din bani. Am rămas prieteni în continuare dar nu mi-a mai dat roșii la vânzare
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mătale... Ce, eu sunt d’alea, dă la otel?...” “Nu, Măriuțo maică, să mă ferească Dumnezeu dă gânduri așa dă negre și necurate, da’ ziceam și eu că, deh!, să te mai îmbunez. Da’ n-am vrut să te mai necăjesc, iartă-mă! Spune, mai bine, când e procestu’ cu șoferu’ dă l-a omorât bietu’ Marin?” “Peste câteva zile. Mi-a zis dă la primărie că o să primesc țipișca acasă cât dă curând” “Da’ șoferu’ dă-l omorî a mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de-nchinare Rog pe Domnul de iertare Și-ți aprind mereu lumină Colo sus să ai hodină. De te-ai dus cu vre-un păcat Eu îl rog pe Împărat Să te ierte de - ai greșit Că eu mult te am necăjit. Ca un vânt nesuferit Duc un dor nestăpânit Căci în lunga așteptare Chipul tău tot nu apare. CINE ȘTIE Știi iarna nopțile cât mă - înfioară Cu vânt urât și ploi ca-n plină vară, Cum ale lor veșminte reci și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
trup și suflet de partea morților. Legea lor e și legea ei, fie și cu prețul renunțării la viață. De altfel, îi și spune Ismenei: „Tu te-ai hotărât să alegi viața, eu moartea”. Și îndată după aceea: „Nu te necăji, trăiește! Eu am renunțat de multă vreme la viață, ca să le fiu de ajutor celor morți”. Eroul tragic, un mort viutc " Eroul tragic, un mort viu" Într-o anumită măsură, Antigona a pășit deja în împărăția morților, deși continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
timp tu ești plecată la școală. Vreau să merg și eu la scoală și pentru asta va trebui să învăț să socotesc cu ajutorul nucilor. De citit și de scris o să învăț cu tine. Sinceră să fiu nu vreau să te necăjesc, dar tu fiindu-mi cel mai bun prieten, apelez la tine cu toată încrederea.
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
În sfârșit, ultima privire, marcată de tumultul dăruirilor și epuizărilor succesive din cele două nopți nedormite. Nanone se cuibări cu un oftat prelung între pledurile din sanie. ― A fost o veritabilă beție cerească. Adio, dragul meu Orfeu, și nu te necăji! Vei rămâne întotdeauna tânăr. Inima ta are forța unei inimi de zeu. Pot să iau asta cu mine? Degetul ei arăta spre ișlicul din blană de samur siberian pe care Iancu îl ținea într-o mână. I-l așeză chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ochi. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a treia PAGINĂ NOUĂ 20 Ivan pândea ușa Înălțimii Sale. Aștepta să fie chemat. Dar asta nu se întâmpla și tăcerea din spatele ușii se prelungea. Nu se auzea nici un zgomot. Nici măcar tusea care îl necăjea, în ultima vreme, pe general, mai precis, de când înfruntaseră viscolul acela cumplit prin satele ciumaților. Brrr! Bine că scăparăm! Mai ales generalu’! Ce s-ar mai fi ales de ei, de toți soldații, de tot puhoiul armatei, dacă Înălțimea Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]