1,352 matches
-
În fața lui Michel, apoi, foarte clar, o auzi Întrebând: „Tu nu dansezi?”; În momentul acela, chipul ei era foarte trist. El refuză invitația cu un gest incredibil de lent, ca al unui animal preistoric readus la viață recent. Annabelle rămase neclintită În fața lui preț de cinci-zece secunde, apoi se răsuci pe călcâie și reveni la grup. David o luă de talie și o trase la piept, hotărât. Ea Îi puse mâinile pe umeri. Bruno Îl privi din nou pe Michel; avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu câteva etaje mai jos, se auzeau ca prin pâslă. Într-o stare de totală detașare mentală, Michel trecea În revistă Înlănțuirea circumstanțelor, etapele mecanismului care le sfărâmase viețile. Totul părea definitiv, limpede și fără apel. Totul apărea cu evidența neclintită a unui trecut restrâns. Era puțin probabil, azi, ca o fată de șaptesprezece ani să arate atâta naivitate; și mai ales era puțin probabil, azi, ca o fată de șaptesprezece ani să acorde atâta importanță iubirii. De la adolescența Annabellei trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cumpătul, sau o să pierd această dispută verbală. Deja mă aflu în dezavantaj, cum stau așa în ținută de chelneriță și întreaga asistență se uită la mine de parcă aș fi o mizerie adusă de-afară de un câine. Trebuie să fiu calmă, neclintită și inspirată. Dar vederea lui Arnold în carne și oase după tot acest timp m-a dat pur și simplu peste cap. Oricât mă străduiesc să-mi păstrez calmul, nu pot. Îmi arde fața, și am respirația îngreunată și dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sau patru tovarăși care pășeau la fel de potolit ca și el. Îți venea să crezi că veniseră să se bucure de răcoarea apei. Stătură În loc și mă priviră, cu capetele acoperite de țestele de cerb, Împăunați cu coarnele bătrâne și noduroase, neclintiți. Eram trimisul Tatălui. Eram toiagul și bâta lui. Sulița lui și, poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul adânc al minții mele, astfel Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adânc al minții mele, astfel Încât să mă audă: - Unu, doi, trei, patru, cinci. Le-am simțit mirarea - mirarea lor era alcătuită din cuvinte ușoare care le zburătăceau prin minte precum un stol de vrăbii stârnite de un copil. Ticăloșii! Rămăseseră neclintiți Însă, așa că m-am apropiat agale de ei. Unu, doi, trei, patru, cinci... - Sunt Krog, frate de sânge cu Moru. Sunt prinsul vostru, le-am spus. Iar ei clătinară din cap, foarte siguri pe ei. 10. Oamenii aceia mari aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
felul ăsta. Recunosc că am un defect înfiorător. Pentru mine tot ce văd, aud, simt, gust sau miros este real. Sunt în asemenea măsură jucăria propriilor mele simțuri, încât pentru mine nu există nimic ireal. Mi-am păstrat această credulitate neclintită chiar și în momente când am fost lovit în cap sau beat mort sau cu ocazia unei aventuri excentrice, care n-are de ce să intereseze această relatare, chiar și sub influența cocainei. Acolo în subsolul lui Jones, Kraft mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Dar de vomat a vomat. De la etajul al patrulea a împroșcat până jos casa scării cu un jet de vomă. — Pun’-te și curăță! i-am zis. M-a privit drept în față cu ochii încă plini de o ură neclintită. — O să pun eu mâna pe tine, frățioare, m-a amenințat el. — Asta se poate, am zis eu. Dar n-o să-ți schimbe cu nimic soarta - falimentele, înghețata, copii prea mulți, termite prea multe și nici un sfanț. Dacă ții așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mănunchiul de tulpină mușcând cu dinții. — Ce animal! exclamă el. Era de ajuns să rupi una... Sau vrei să le mănânci pe toate? Fata ajunse cu mănunchiul până la marginea hamacului, îl ridică de pe jos, sprijinindu-l de genunchi și rămase neclintită, așteptând ca el să se servească. — Eu nu vreau. Sunt pentru tine... Smulse o banană, o descoji și i-o vârî ei în gură. Pentru tine! Pentru tine... hai, du-te și mănânc-o în altă parte și lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adică cu această vitează am înconjura tot Pământul în câteva minute, în Cosmos această vitează este nesemnificativă. Suntem ca niște melci leneși, care se târâie în infinitul cosmic. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. În raport cu ea pare că nu avansăm defel. Pe ecranul computerului din fața mea identific steaua cu pricina, Proxima Centauri din constelația Centaurul, cea mai apropiată stea de Pământ. Visul devine uneori crâmpei de real...
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
lui patroni, Dunn și Dustard, Hugo a încetinit pasul. N-a putut să se abțină să nu se uite în geam ca să vadă dacă vechii credincioși mai erau acolo. Era aproape sigur că aveau să fie. De pildă, căsoiul de neclintit al lui Tarquin. Mai erau niște persoane care se învârteau prin fața agenției. Ceea ce nu era ceva neobișnuit; pe trotuarul din față se strângeau deseori grupuri de turiști care cercetau prețurile și visau cu ochii deschiși la traiul într-un decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prin oraș... a întârziat prin parcuri și pe la prieteni și colegi, a luat masa cu prietenii, în timp ce ea îl aștepta acasă cu sufletul la gură, toată ziua, până noaptea târziu... Când, de fapt ar fi trebuit să stea lângă dânsa neclintit, să o lase să-l privească nesățios, cu dragostea ei oarbă... să-i ude mâinile ei dragi cu lacrimile lui... Dar, n¬a făcut-o!... N-a făcut-o!... și ce păcat!... ”- N-a facut-o!... Și, ce păcat, ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
semn în vis. Când nu te visez în noaptea de tuci te caut treaz, dincolo de aflare. Caci nu e ceas să nu mă gândesc și făr’ de voie, la tine. - Sufletul, inima unde-mi sunt, Doamne?!... în zadar le caut. Neclintit, stau în mută rugăciune... Necontenit inima bate în mine ca o toacă și cheamă la rugă sângele din toate ungherele și se roagă fără cuvinte, neștiind ce-i hodina!... Din iubire te pomnesc mereu, Doamne, și la rău și la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe Dumnezeu. Și, asta nu se poate!... Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu. Moise și Avraam au primit mesaje de la Dumnezeu, scrie în Scriptură, dar nu l-au văzut! Iorgu copleșit de gânduri, stătea pe pat, întins pe spate, neclintit, -parcă prinsese rădăcini acolo-, și se uită țintă în tavan atât de insistent de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Simțea zădărnicia oricărei fapte, așa cum o încearcă omul năpădit de gânduri și pătruns de acea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
este doar o instituție de binefacere, este un mod de viață. ... Vasilica așezată într-un pat multifuncțional, se uita în jur nedumerită. Era altfel decât în spital. Avea o privire tristă, pierdută, întrebătoare parcă: ”Oare, Gogu mă va lăsa aici?!”. Neclintită, privirea îi era ațintită asupra bărbatului ei... O privire tristă, îndurerată și stăruitoare, parcă l-ar fi întrebat: ”Mă lași aici?!”. El a înțeles-o... A fost nevoit să-și întoarcă privirea, și pentru o clipă inima i se înecă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
învins răutatea întunericului care stăpânea lumea. Prin moartea pe cruce, Domnul Hristos a biruit moartea, iadul și pe diavol. Hristos a înviat și împreună cu El, a înviat tot neamul omenesc... Iubiți creștini, Să ne amintim Cuvântul Evangheliei!.. Mulțimea de credincioși, neclintită, si cu teamă, asculta Cuvântul Evangheliei. ...Povestea Evengheliei ne spune, continuă preotul, că în ziua învierii Sale din morți s-a arătat către seara, Domnul Hristos, în mijlocul ucenicilor săi, care stăteau la un loc cu ușile încuiate, de frica iudeilor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Rămânea acolo la locul ei. Vântul începu încet să șuiere Mișcând frunza încolo și-ncoace Dar ea tot nu cădea. Până la urmă, încet, ca o lebădă Căzu la pământ, Ca un aprod ce anunța Vreme rea..! Bătrânul Iorgu, în fața ferestrei, neclintit, privea undeva departe, năpădit de gânduri. Iși aminti cum pe Vasilica, mușcată de veninul remușcărilor, în ultimii ani de viață... o năpădiră tot mai des amintirile despre mamaia ei... despre moartea ei... în ce chinuri s-a stins... Moartea mamei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
I, 53 (8 decembrie 1496): "Ognuno adunque facci orazione che și elegghino uomini terribili e rigidi în questo magistrato delli Otto, che, se faranno la iustizia, è liberata la città..." [Să ne rugăm cu toții că cei mai înfricoșători și mai neclintiți oameni să fie aleși pentru această magistratură a celor Opt, căci de vor face dreptate orașul va fi eliberat...]. 58 ASF, Atti del Podestà , 5547, "Liber condemnationum domini Monaldi de Fasciolis de Urbe veteri," (1 aprilie 1501-1 octombie 1501), nepaginat
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
drag prieten, că, avînd frică doar de Înaltul nostru Creator vom deveni pe cât de Înțelepți, pe atât și de curajoși, biruind orice altă spaimă sau simplă aprehensiune, recăpătând Încrederea deplină În noi Înșine și În semenii noștri. Nutrind o Încredere neclintită, chiar oarbă, În Domnul nostru Iisus Hristos, vom ajunge nu numai să nu ne pese de torturi, nici măcar de moarte, ci și s-o dorim din tot sufletul, dacă prin aceasta contribuim la apărarea credinței și a Țării. Iar prioritatea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ca niște felioare de portocală, ferfenițite de scrâșnetul dinților și cu potențiometrele gurilor date pe mucles. La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile fulgerând de mânie ca argintul și brațele încordate, precum niște coloane de aramă lustruită, ascultau neclintiți purtătorii de tron, potrivindu- și exemplul și cleștarul manierelor de gentlemeni după cel al arhanghelului Mihail, cel care, împotrivindu-se has-Satanei și certîndu-se cu el într-o partidă directă pentru trupul mort al lui Moise, s-a stăpânit să rostească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu-l deranjeze nimeni. Nici în general. Nici dintre ciuberele, buciumele și donițele sculptate, probabil, cu degetele lui și cu care n-o fi ezitat să iasă în stradă. Dacă doinește în cinstea Partidului, e un bărbat cu un caracter neclintit!... În cinci, șase zile, e posibil să ne abatem și noi, pentru a ne desfăta la versurile și cântecele acestui rapsod..." Încolăcind, cu brațul drept, umerii osoși ai Sinistratului, dascălul de construcții metalice se lăsă, din nou, peste puști și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acele clipe, ore minunate și de neuitat ce le-a petrecut împreună cu dascălii și colegii iubiți. Lumea își schimba în permanență culorile, unduirile înșelătoare ale vremurilor, în zgomotul fascinant al apelor doar silueta masivă de pe mal, a liceului Mircea, rămâne neclintită! - Un sfârșit O zi Sfârșitul lui iulie pe autostrada București- Pitești, Kilometrul 84. Era vară toridă în emisfera nordică a planetei însă o zi obișnuită, caniculară și plină de agitație în acest spațiu. Construcția autostrăzii nu este finalizată însă lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sticloși și se lungise. -Lau dus ucenicii lângă baltă. Ceata s-a risipit, iar pe dulău -lau ciugulit ciorile. I-au lăsat doar blana bogată. Din inima lui neagră mâncase o cățea. "Rudele" lui Bică- Jumate Mulțimea privea tăcută și neclintită ferestrele casei de peste drum. Femeile, atât de vorbărețe altădată, nu scoteau un cuvânt. Geamurile negre, cu perdelele lăsate nu scăpau nici o lumină. Era frig, într-o zi de iarnă, spre seară. Cerul, mort, încremenit, ca o pătură înghețată. Din el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
flămând se ridica și se repezea spre lăutari, și când ajungea aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să urle înfuriat și neputincios. Mitică Ciolan îi numărase în gând fără să vrea. Erau nouă. Priveau neclintiți grupul de oameni și din gurile sălbatice li se scurgeau balele. Stătuse și vântul. Un ger năpraznic îngheța totul. Bătrânul nu-și mai simțea degetele și coatele. Așteptau toți patru scufundați până la genunchi în zăpada crescută peste noapte. Chip de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ale sicriului. Un vis de moarte, de mormânt, iată tot. Când mă întorsei și intrai în mansarda mea, Ioan sta lungit drept pe patul meu, părul său era răslățit ca noaptea pe perina albă și mînile unite asupra capului, fața neclintită și ochii închiși. Pe o masă alături cu patul sta o claie de cărți prăfuite, deasupra lor ardea în sfeșnic de lut o lumânare de său care, necurățită, făcuse mucul negru și mare și vărsa o lumină galbenă și nepricepută
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu era întreagă a mea? Levy băgă încet punga cu restul în buzunar. - Nu-ți las banii ceilalți... dă-mi cei cincisprezece, căci sunt ai mei. Levy nu răspunse un cuvânt. El se uită la mucul de lumânare fix și neclintit, apoi trase saltarul de la masa veche, neagră și negeluită, se uită la lumină, pe care-n vremea număratului o împinsese - ntr-o parte... - Nu-ți las banii, zise Ruben cu glas mai tare. Destul am stat ș-am plâns nopți întregi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]